Organismul uman isi procura si isi recicleaza cu mare eficienta proteinele proprii. Singurele pierderi proteice pe care organismul trebuie sa le inlocuiasca sunt acelea pe care nu le poate procura, cum ar fi parul, unghiile si pielea. Cand organismul primeste insa prea multe proteine se pare ca acestea grabesc imbatranirea, scurtand viata.
Proteinele sunt formate din aminoacizi, iar organismul uman nu este capabil sa sintetizeze opt dintre acestia. Oamenii mai cred si azi ca este neaparat nevoie sa consumi carne si produse lactate pentru a suplini aceasta lipsa. Faptul ca aceste alimente contin excesiv de multa grasime si colesterol, precum si faptul ca sunt lipsite de fibre, deci au efecte nefaste asupra starii de sanatate, a fost trecut cu vederea prea usor.
Ani de cercetari in materie de nutritie au demonstrat cu consecventa ca acesti aminoacizi pot fi obtinuti cu usurinta dintr-o selectie intamplatoare de alimente de origine vegetala. Si lucrul acesta poate fi observat oriunde in lume. Fasolea neagra si orezul constituie hrana de baza in tarile carabiene. Aminoacizii care lipsesc in orez se gasesc in fasole si viceversa. Acelasi lucru este valabil si pentru tortillas-urile de porumb si fasole pinto ale mexicanilor, precum si pentru orezul si fasolea pe care se bazeaza alimentatia chinezilor.
Lumea zilelor noastre incepe sa se uite mai cu bagare de seama asupra alimentatiei vegetale. Si nu intamplator: acestea sunt sarace in grasimi, bogate in fibre, lipsite de colesterol si contin suficiente proteine. Astfel, continutul proteic al majoritatii zarzavaturilor depaseste 20 % din totalul caloriilor, in vreme ce cerealele integrate contin 12 %, iar majoritatea legumelor – 30 %.
Preocuparea pentru acoperirea necesarului proteic la om este veche si, cu timpul, s-a transformat intr-o adevarata obsesie care persista si azi. Pe la 1900 se considera ca 120 g proteine pe zi era cantitatea ideala. Studiile stiintifice moderne arata ca adultii sanatosi au nevoie de fapt, de numai 20-30 g de proteine/zi. Ratia zilnica recomandata de catre forurile stiintifice a fost stabilita la o valoare de 0,8 g/kg de greutate corporala; asta inseamna 56 g proteine/zi pentru un barbat de 70 de kg si 44 g pentru o femeie de 55 kg. Insa, cu toate ca aceste cantitati sunt mai mult decat suficiente, omul obisnuit continua sa consume intre 100-120 g de proteine in fiecare zi.
Iata cateva probleme ce pot aparea, ca urmare a consumului exagerat de proteine:
Cea mai mare parte a proteinelor consumate de om provine din surse animale si este insotita de cantitati excesive de colesterol si grasimi saturate. Dat fiind faptul ca grasimea este bine ascunsa, multi oameni nu-si dau seama ca, in alimentele de origine animala (carnea, produsele lactate etc.), intre 50-85 % din calorii sunt reprezentate de calorii provenite din grasimi. Este binecunoscut efectul de favorizare a procesului de ateroscleroza pe care excesul de colesterol si grasimi – in special grasimi saturate – il are si care duce la ingustarea si formarea placilor ateromatoase la nivelul arterelor care transporta oxigenul atat de important pentru toate organele. Acest proces grabeste imbatranirea si scurteaza viata.
Studiile efectuate pe animale de laborator au inceput sa furnizeze dovezi ca regimurile alimentare hiperproteice accelereaza viteza cresterii si maturarii, insa reduc durata vietii.
Din 1850 pana in 1990 varsta medie de atingere a maturitatii sexuale la adolescente a scazut de la 17,5 ani la 11,9 ani. Intrebati pe orice baiat de 14 ani daca ar prefera sa creasca mare mai repede sau sa traiasca mai mult si foarte probabil ca ar alege prima alternativa.
O dieta excesiv de bogata in proteine nu duce la cresterea rezistentei fizice. In zilele noastre, atletii consuma in exces glucide complexe, mai degraba proteine.
Excesul proteic impovareaza munca rinichilor. Nu este de mirare ca in zilele noastre bolile renale se afla in plina crestere.
Dietele hiperproteice se asociaza cu osteoporoza. “Descotorosirea” de excesul proteic la nivel renal necesita calciu, iar o buna parte din acesta provine direct din depozitele osoase.
Copiii, in special in perioadele de crestere rapida, au nevoie de mai multe proteine. Pentru ei, ratia proteica recomandata este de 0,8 g/kg greutate corporala, ceea ce pentru un copil de 22-23 kg inseamna 17,5 g proteine. Intrucat in cultura noastra copiii consuma, in general, aceeasi dieta excesiv de bogata in proteine, riscul deficitului proteic este destul de redus sau chiar nul, atata timp cat aportul de hrana este adecvat.
De fapt, motive de ingrijorare ar putea exista pentru celalalt aspect al problemei. Exista din ce in ce mai multe dovezi ca acei copii care au o dieta excesiv de bogata in grasimi si proteine au tendinta sa creasca mai mari si sa se dezvolte mai rapid. N-ar fi nici o problema, daca suspiciunea unei legaturi stranse intre cresterea accelerata si scaderea duratei vietii nu ar deveni tot mai veridica.
Nutritionistii progresisti considera ca proteinele trebuie sa reprezinte 10 % din totalul caloriilor unei zile. Chiar si in conditiile adoptarii unui regim complet vegetarian, obtinerea acestei cantitati nu ridica, in mod evident, nici problema. A sosit timpul sa scadem cantitatea de proteine pe care o consumam pana la nivelul ratiei zilnice recomandate mai sus. Si in dreptul proteinelor se poate spune: “Ce-i prea mult strica”.