Artiștii Filarmonicii Transilvania sunt nevoiți să repete acasă. Pentru că nu au un sediu, muzicanții își fac studiul individual în apartamentele lor. În urechile vecinilor. Vecinilor toleranți. Pentru că sunt și oameni deranjați de zgomotul instrumentelor și care nu le permit artiștilor să repete la distanță de un perete neizolat fonic.
Si toți au dreptate. Unii că vor să fie buni, lucru pentru care au nevoie de exercițiu, ceilalți pentru că au nevoie de liniște.
Însă există vinovați: cei care au fost la conducerea Consiliul Județean Cluj și cei care sunt acum în fruntea instituției. Politicieni care promit, și promit, și promit. Dar doar atât. Nu fac absolut nimic. E ceva performanță să duci pe cineva cu zăhărelul 30 de ani! De 3 decenii, filarmonica din Cluj așteaptă să aibă un sediu. Timp în care, an de an, autoritățile județene reușesc să păcălească lumea și să tot promită. Doar ca să nu îi poată acuza nimeni că le-au zis pe șleau celor de la filarmonică „să cânte la altă masă”.
Managerul Filarmonicii de Stat „Transilvania”, Silvia Sbârciu, nu are încotro și încă mai visează că cineva își va respecta cuvântul dat. A recunoscut că încă trăiește cu speranța în emisiunea O țară ca afară, de la NCN, realizată de Andrei Mareș.
„S-au obținut promisiuni de foarte multă vreme. Sunt toate șansele, dacă facem din nou demersuri, să obținem din nou o promisiune. […] Ce-mi doresc în schimb, poate nu chiar în mandatul ăsta, nu știu dacă e fezabil într-un timp atât de scurt, dar într-un viitor cât de apropiat, îmi doresc ca promisiunile să se materializeze. […] Au fost promisiuni chiar concrete, cu proiect”, a declarat Silvia Sbârciu în cadrul emisiunii „O țară ca afară” de la NCN.
În consluzie, orchestra filarmonicii Transilvania, susținută de CJ Cluj, își desfășoară repetițiile în sala Auditorium Maximum din cadrul Colegiului Academic „Ștefănescu Goangă”, o sală ce aparține Universității „Babeș-Bolyai”. Contra cost, evident. Studiul individual al artiștilor, așa cum am spus deja, se desfășoară acasă în cele mai bune cazuri, iar biroul administrativ al instituției, se află la 500 de metri de sala de concerte, într-o aripă a Casei de Cultură a Studenților, îngrămădit printre alte birouri și spații de depozitare.
Eh, dacă ar fi fost vorba despre lăutari de doi bani care le cântă politicienilor locali pe la chefuri, probabil că ar fi avut de mult timp un sediu și nici ăla de orice soi, ci grandios, nevoie mare. Dacă le-a trebuit muzică cultă, să stea deoparte!
Vezi aici fragmentul din emisiune: