„Un procent de aproximativ 42% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeți funcțional”, potrivit unui studiu al Centrului de Evaluare și Analize Educaționale, realizat în cadrul proiectului „România Educată” și prezentat luni, la Cluj. Procentul este cel mai mare dintre țările Uniunii Europene, media la nivelul țărilor UE fiind acum de 20%, iar ținta este ca analfabetismul funcțional să scadă la 15% în 2021, după cum se arată în studiul Centrului de Evaluare și Analize Educaționale. Potrivit datelor statistice, eliminarea fenomenului analfabetismului funcțional ar duce le creșterea PIB-ului în România cu 296%, până în anul 2030.
Ce (nu) este analfabetismul funcțional în România
Prof. dr. Mircea Bertea, directorul Colegiului Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca, cercetător în ştiinţele educaţiei, expert în evaluare (ARACIP) şi management educaţional, formator naţional în didactici de vârf şi transdisciplinaritate, consilier al editurii Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, membru al Centrului Internaţional de Studii şi Cercetări Transdisciplinare din Paris și expert al Uniunii Europene pentru Educaţie şi Cultură, a explicat, pentru Ziar de Cluj, ce (nu) este analfabetismul funcțional în România:
„Înainte de a încerca un comentariu al celor afirmate de diferiți participanți la dezbaterea de la Cluj, ţin să subliniez că şi eu am participat (din păcate!) la dezbaterea regională la care se face referire şi că s-au folosit/s-au spus/citat, într-adevăr, asemenea cifre/indicatori, aparent reali. Am avut şi o intervenţie în plen pe această temă, încercând să scot în evidenţă cum au fost deturnate semnificaţiile unor cifre reale şi transformate în indicatori de stare gravă ai învăţământului românesc în general, ai educaţie noastre, în particular. O educaţie care (aceasta a fost impresia) trebuie blamată şi scoasă din uz, ca să se facă loc implementării programului «România educată».
Dacă nu cumva suntem şi noi analfabeţi funcţionali (nefericită această traducere a sintagmei în română!), adică, dacă nu înțelegem ceea ce citim şi scriem, şi dacă luăm ad literam titlul programului care ar trebui să facă din ţara noastră până în 2030 o «Românie educată», am putea crede şi afirma că România de azi este needucată, că instituţia în care, până nu demult, s-a avut mare încredere şi cu care chiar ne mândream de câte ori aveam ocazia, adică învăţământul românesc, cu olimpicii lui, cu învăţătorii şi profesorii, cu medicii şi IT-iştii atât de mult apreciaţi azi în lume, şcoala românească în general a intrat în faliment. Altfel spus, dumneavoastră, stimaţi colegi profesori, studenţii si elevii domniilor voastre, ba chiar şi părinţii şi bunicii, noi toţi adică, produs ai școlii fiind, suntem needucaţi şi analfabeţi funcţionali în proporţie de nu ştiu cât la sută şi că PIB-ul românesc nu creşte din cauza învăţământului defect, nu pentru că nu sunt investiţii şi pentru că se fură la nivel înalt mai mult decât se produce etc., etc.
Centrul de Evaluare și Analize Educaționale, un «centru» de apartament la etajul 7 al unui bloc din Bucureşti!
Sunt convins că nici dumneavoastră, cititori ai acestor rânduri, nu credeţi o iotă din cele presupuse de mine mai sus! Putem însă recunoaşte cu sinceritate că mai sunt analfabeţi în România, unii chiar în înţelesul de bază al cuvântului, alţii doar analfabeţi funcţionali, că există abandon școlar, că unde există multă sărăcie şi educaţia este săracă, precum şi că mai există şcoli în care se face carte puţină, că nu toţi elevii noştri sunt geniali şi că nici toţi profesorii sunt cu adevărat profesori! Că avem destule exemple în care oameni rudimentari şi de o needucaţie crasă, dar foarte bogaţi, umplu aproape seară de seară ecranele televizoarelor, deţinând nu numai puterea economică, ci şi pe cea politică uneori, că în curând vom avea mai mulţi infractori în puşcării decât elevi în şcolile de masă, că universităţile dau diplome pe bandă rulantă, că avem doctori în ştiinţe mai mulţi decât medici, că cine are bani nu trebuie să şi înveţe, că puţinii muncitori buni şi calificaţi pe care i-am avut lucrează în străinătate, că au rămas în ţară doar cei cu studii şi fără calificări (Şi sunt mulţi, cu două-trei masterate aiurea!). Toate acestea există, însă nu dau dreptul nimănui, nu sunt argumente suficiente pentru a descalifica învăţământul românesc cu afirmaţii de genul «Un procent de aproximativ 42% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeți funcțional», ba mai mult , dând acestor afirmaţii şi un aer de probitate ştiinţifică, susţinută de denumirea pretenţioasă a Centrului de Evaluare și Analize Educaționale, un «centru» de apartament la etajul 7 al unui bloc din Bucureşti!
Folosirea indicatorilor PISA pentru evaluarea învăţământului românesc este nu numai improprie, ci şi periculoasă
Afirmaţiile catastrofice din studiul citat de ziare se bazează pe interpretări greşite ale rezultatelor testelor PISA 2012, în care ponderea elevilor cu rezultate slabe la citire/lectură, matematică şi știinţe a fost în România în medie de 40%, faţă de 18% , media europeană, România situându-se, într-adevăr, pe penultimul loc din UE (ultimul loc fiind ocupat de Bulgaria).
Este de menţionat însă că folosirea indicatorilor PISA pentru evaluarea învăţământului românesc este nu numai improprie, ci şi periculoasă. A se vedea în acest sens și argumentele prezentate de profesorul univ. Liviu Groza de la Universitatea din Bucureşti în articolul „Ce (nu) spun testele PISA – Comparaison n’est pas raison” (Dilema veche, nr. 522, 13-19 februarie 2014).
Pentru început, ce este PISA: PISA este acronimul pentru englezescul Programme for International Student Assessment (în română: «Programul pentru evaluarea internaţională a elevilor»). Este un program organizat cu periodicitate din anul 2000, din ce în ce în mai multe țări, de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), pe eşantioane de elevi cu vârste cuprinse între 15 şi 16 ani. Testarea îşi propune să stabilească, pe o scară de apreciere cu maximum 1000 de puncte, nivelul literaţiei (engl. literacy însemnând «abilitatea de a citi şi de a scrie; competenţe sau cunoştinţe într-un anumit domeniu»), în trei arii fundamentale: înţelegerea textelor/citire, matematică şi ştiinţe. Cu cât scorul obţinut de elevii testaţi este mai mare, cu atât se presupune că nivelul literaţiei este mai ridicat, iar sistemul de învăţământ respectiv este mai eficace. După cum se specifică în documentele OECD/PISA, în domeniul citirii (reading), testele nu urmăresc să stabilească fluenţa lecturii sau corectitudinea pronunţării, ci felul în care elevii sunt capabili să înţeleagă şi să reflecteze asupra semnificaţiei unor texte uzuale, folosindu-se de cunoştinţele pe care și le-au însușit anterior. La matematică şi la ştiinţe accentul nu cade pe dificultatea teoretică a problemelor, elevilor cerându-li-se să aplice în contexte reale, ale vieţii de zi cu zi, cunoştinţele dobândite în timpul învățării școlare și extrașcolare: să utilizeze diferite formule de calcul, să stabilească o serie de corelaţii între cifre, mărimi sau valori etc. Toate acestea în virtutea faptului conform căruia se consideră că integrarea eficientă a unui individ în societatea de astăzi şi capacitatea sa de a învăţa pe tot parcursul vieţii depind tocmai de nivelul său de literaţie, adică de felul în care acesta înţelege şi prelucrează corect informaţii oferite de texte tipărite sau virtuale, de planşe, panouri, grafice, de formulare, desene, semne convenţionale etc., în general orice fel de mesaj, indiferent de natura acestuia. În cazul testelor PISA, relevantă nu este în primul rând «poziţia» ocupată în «clasament» de o țară, ci evoluţia sau involuţia scorului obţinut la sesiunile consecutive de evaluare de către ţara respectivă.
Mai este necesar să adăugăm că, pentru a participa la testările PISA, Romania a trebuit să plătească sume variind între 50.000 și 150.000 de Euro pe testare. După cum se cunoaște, la testarea din 2012, România s-a clasat pe locul 45 din 65 de țări participante. Pentru a păstra obiectivitatea, trebuie spus că la această testare deși s-a clasat pe penultimul loc între țările participante din UE, România este țara din Uniunea Europeană cu cea mai importantă îmbunătățire a rezultatelor PISA 2012, față de PISA 2000, în sensul în care ponderea elevilor cu rezultate slabe a scăzut cu 16,2% la citire și lectură, cu 11,9% la matematică și cu 9,6 % la științe (conform Institutul de Științe ale Educației, Analiza sistemului de învățământ preuniversitar din România din perspectiva unor indicatori statistici. Politici educaționale bazate pe date, Editura Universitară, București, 2015, pag. 56). Aceasta și în condițiile în care, după 2008, sistemul de învăţământ românesc a trecut printr-o perioadă de recesiune economică, în care salariile profesorilor şi ale personalului didactic auxiliar au fost diminuate cu 25%, au fost comasate şcoli şi colective de elevi «pentru a se face economii la bugetul alocat învăţământului…»
Testarea PISA este irelevantă pentru analiza calității sistemului de învățământ din România, comparând «mere cu pere»
Așadar, testarea PISA este irelevantă pentru analiza calității sistemului de învățământ din România nu numai pentru că verifică și evaluează ceva pentru care școala românească nu-i pregătește pe elevii săi, comparând astfel în mod absurd «mere cu pere» și nu «mere cu mere», ci și pentru că eșantioanele de elevi care au participat la aceste testări PISA din România nu au avut nici pregătirea și nici motivația necesare pentru a garanta succesul acestei testări. Pentru mulți dintre elevii participanți aceste testări n-au avut nicio relevanță, nicio miză, elevii nu au simțit nici un impact, nici la școală, nici în viața socială, nu li s-a dat nici un feedback, ceea ce explică oarecum și rezultatele modeste și, poate, chiar tratarea superficială a acestor testări în România.
Ne facem de râs pe banii noștri
Într-un fel, nu este chiar atât de grav că plătim aceste testări, deși se verifică prioritar deprinderi pe care nu le formăm elevilor în școala românească, nici că ne facem că nu vedem că aceste teste, neavând miză pentru elevi, nu sunt rezolvate cu seriozitate și implicare de către cei testați și nici chiar că ne facem de râs pe banii noștri (prin rezultatele dezastruoase), cât este de grav faptul că nu înțelegem la nivel decizional absurdul și gravitatea acestui simulacru de proces reformator bazat pe testarea PISA în România.
A persista în compararea unor realități și fenomene diferite, pe baza unor teste și studii concepute în afara spațiului și în afara conținutului curriculei românești, a atribui școlii românești hibe mai mari decât le are în realitate (și are destule!), a accepta indirect catalogarea ca țară needucată și a exagera în continuare ca procentaj cu analfabetismul funcțional în România, nu înseamnă altceva decât a afirma/a recunoaște și că instituțiile educaționale, în frunte cu ministerul de resort, sunt «bolnave» de analfabetism funcțional, că noi toți funcționăm cu «analfabeți funcționali» în funcții. Ceea ce nu e cazul, desigur!”
Vom reveni cu opinii privind o definiție românească obiectivată a conceptului de ”analfabetism funcțional” în învățământul românesc, având ca gen proxim și diferență specifică realitatea din școala românească de azi și conceptele operaționale ale pedagogiei și cercetării pedagogice românești.