Din 1 iulie, clujenii vor fi obligați să colecteze gunoiul pe 4 fracții și să îl pună în saci personalizaţi, pe care îi vor primi de la Primărie. Deși nu există încă date concrete cu privire la costurile acestui „business”, noi am făcut o serie de calcule simple din care reiese că din bugetul local vor fi cheltuiți aproape 30 milioane lei pentru sacii personalizaţi. În plus, cetățenii vor plăti, în mod cert, mai mult pentru ridicarea gunoiului. Nu se știe deocamdată cu cât vor crește prețurile. Este clar însă că acesta este o nouă modalitate de a bucura firmele prietene cu niște contracte și bani publici.
De la început precizăm că nu suntem împotriva colectării selective a deșeurilor, ci doar a minciunilor frumoase sub care ne este prezentat acest proiect, care, o să vedeți, este mai comunistoid decât munca patriotică și bucuria cu care duceam borcane și hârtii pe vremea lui nea Ceașcă la punctele de colectare ai deșeurilor. Măcar atunci luam bani pentru munca noastră de reciclatori a deșeurilor. Acum trebuie să plătim în plus pentru ridicarea gunoaielor. Mai mult, nu numai că vom munci în locul celor de la Pata Rât, dar și vom plăti pentru această „onoare”. Emil Boc nu numai că se interferează și distruge proiectul CMID, dar și își pregătește o afacere pe stil mare pe munca clujenilor, care practic devin un fel de „țiganii lui Vereș” în acest „business ecologic”.
Să vă explicăm: momentul în care Rudi Țiganu, Dumnezeu să îl odihnească pe unde o mai fi colectând selectiv, a realizat ce afacere imensă este exploatarea prin reciclare a deșeurilor clujenilor și-a adus propria etnie să lucreze sclavă la plantaţia de deşeuri de la Pata Rât. Acum 20 de ani, la Pata Rât nu existau mai mult de 50 de romi, din momentul în care s-a pus pe picioare afacerea cu reciclatul, ne-am trezit cu populația de mii de rromi pe care o gestionăm prost și astăzi. Totul a fost frumos și nimeni nu a vorbit despre colectare selectivă în Cluj-Napoca până în momentul în care am intrat în UE și aceasta ne-a impus să închidem acele focare de infecție socială numite gropi de gunoi neconforme. Ne-a zis-o din 2007 și trebuia în 2009 să nu mai păstrăm demult amintirea acestor gropi, dar banii din deșeuri au uns carierele prea multor politicieni clujeni, ca acest lucru să se întâmple. Suntem în 2019, cu sabia infringmentului de-asupra capului, cu celebrul CMID pornit în 2011 și despre care habar nu avem când va fi gata, dar oricum vedem că nașul își sabotează finul, și e clar că trebuie găsite soluții de a ieși din impas. „Gropii” RADP de la Pata Rât nu prea îi mai poate da foc nici „un minor” de prea multe ori ca până acum, aşa că se cam termină cu distracţia. Incinerator nu prea ne lasă Europa să facem, aşa că inventăm poveşti frumoase ecologiste.
Şi cum prin rampa de deșeuri veșnic arzătoare a Regiei Autonome a Domeniului Public, Emil Boc a aflat că se câștigă extrem de mulți bani din reciclare s-a gândit să transforme într-un fel de Centru de Management Integrat al Deșeurilor întregul Cluj-Napoca. Noi dăm acum niște cifre ca exemplu, nu sunt încă cifrele reale, doar ca să înțelegeți despre ce vorbim. Dacă vreți să înțelegeți…
Dacă până acum dădeam firmelor de salubritate care sunt abonate cu veșnicia la salubrizarea Clujului vreo 25 lei ca să ne ia gunoiul din poartă, indiferent că era selectat sau nu – pentru că îl luau exact cu aceeași mașină, odată cu instalarea Patei Rât peste Cluj-Napoca am fost amenințați nu numai că se vor scumpi taxele de salubrizare, dar și că vom primi saci personalizați cu cod de bare pentru deșeurile colectate selectiv, despre care o să vă arătăm cât ne costă și cam ce afacere minunată este pentru cei care îi vor achiziționa, ceea ce înseamnă că o să şi muncim pentru bucuria ca firmele de salubritate să ne primească bani. Noi muncim, ei ne încasează banii. Dar ce frumos va fi că suntem „eco”!
Am fi înțeles această operațiune dacă celor care ne apucăm să colectăm selectiv ni s-ar fi redus prețurile la ridicarea deşeurilor astfel colectate în detrimentul celor care nu vor să colecteze selectiv. Atunci aveam încredere că discutăm despre o acțiune onestă a municipalității, dar asistăm din nou la un mare bla bla, din care abonații lui Boc la salubritate își vor primi banii, iar clujenii vor fi tratați ca „țiganii”. Şi ne mai şi ameninţă cu amenda şi cu poliţia în poartă. Păi, de aceea ai fost, Maestre, în 22 decembrie, la o zi după revoluţie, în balconul din Piaţă, să transformi Cluj-Napoca în municipiu miliţienesc de muncă patriotică în folosul amicilor tăi din salubritate?
În Cluj-Napoca, Brantner și Rosal se ocupă de ridicarea gunoaielor clujenilor. Numărul exact al abonaților nu vi-l putem comunica deoarece ne-am lovit de o lipsă de comunicare atât din partea Primăriei, cât și din partea celor două firme de salubritate. De ambele părți, fie ni s-au solicitat cereri scrise, trimise pe e-mail, fie nu ne-a răspuns nimeni apelurilor telefonice repetate. Este vorba despre o banală informație referitoare la numărul de abonați ai firmelor de salubritate, dar cu toate acestea reprezentanții Primăriei au avut nevoie de solicitare scrisă, la care probabil ne vor răspunde în 30 de zile, după cum ne-au obișnuit în ultimii ani.
Așadar, nu ne rămâne decât să facem noi niște calcule aproximative. Estimăm că în Cluj-Napoca numărul abonaților este de aproximativ 300.000. Fiecare abonat va consuma 4 saci/săptămână, ceea ce înseamnă 1,2 milioane saci/săptămână pentru toți abonații celor două firme de salubritate. Într-o lună, numărul total de saci consumați este de 4,8 milioane saci, iar într-un an 57,6 milioane saci.
Potrivit prețurilor existente acum pe piața en-gros, să presupunem că prețul mediu al unui sac de gunoi este de 0.30 bani. Dar, cum fiecare cetățean ar urma să primească saci personalizaţi, în mod cert acești saci vor fi mai scumpi decât cei simpli, fără cod de bare și alte semne distincte.
“Cetăţenii vor primi saci personalizaţi cu cod de bare. Numai cei care care vor fi arondaţi acelui punct gospodăresc vor putea depune deşeurile acolo. Nu cred că există puncte gospodăreşti cu un singur container. Cel puţin două sunt la fiecare. E un proces complex, totul ţine şi de noi şi de cetăţean”, a spus Gheorghe Şurubaru, în ședința de Consiliu Local din 6 februarie.
Așadar, să presupunem că prețul mediu al unui astfel de sac va fi de aproximativ 0.50 de bani. De aici reiese un total de 28,8 milioane lei. Acești bani vor fi plătiți din bugetul local și este clar faptul că este un nou business pentru Primărie, pentru furnizorii de saci și pentru firmele de salubritate, abonate etern la banul public.
Singurii care pierd sunt cetățenii, care vor primi cadou și saci și tarife mai mari pentru serviciile de ridicare a deșeurilor și onoarea de a colecta selectiv pe bani.
Citește și: