Fundația Desire a lansat în spațiul public o inițiativă cetățenească pentru o politică justă de locuire socială, „o iniţiativă civic-activistă ce urmăreşte problematizarea locuirii sociale în oraşul Cluj, în contextul reducerii drastice a fondului public locativ și al transformării locuirii în afacere imobiliară din ultimele decade, cât şi al limitării accesului la locuinţe sociale tocmai persoanelor care sunt îndreptăţite să ocupe fondul locativ public”, după cum inițiatorii își definesc demersul.
Parte dintr-un program mai amplu al Fundației Desire, campania „Căși sociale acum!” pleacă de la deprivările și nedreptățile locative care afectează persoanele și familiile cu domiciliul pe strada Cantonului FN. Locuirea pe această stradă a fost cel mai neglijat capitol al zonei marginalizate Pata Rât, chiar dacă și ea s-a constituit de pe urma mai multor evacuări forțate din oraș, reflectând consecințele unei politici de urbanizare ce ține în condiții de subdezvoltare și de informalitate anumite teritorii ale orașului, unde își găsesc adăpost persoane marginalizate social a căror muncă este exploatată în economia informală sau formală a urbei. Plecând de la conștientizarea istoriei și situației locative de pe strada Cantonului FN, campania „Căși sociale acum!” plasează acest caz particular în peisajul mai larg al orașului, interogat din perspectiva nedreptăților urbane locative, a inegalităților de clasă și a politicilor care contribuie la producerea acestora. (desire-ro.eu)
Enikő Vincze, președinte al Fundației Desire și prof. univ. dr. la Facultatea de Studii Europene, din cadrul UBB (unde este și conducător de doctorat în domeniul Sociologie), a explicat, pentru Ziar de Cluj, inițiativa cetățenească demarată de fundația pe care o conduce:
„Înainte de a începe acest program, «Căși sociale, acum!», am mai lucrat în tematica aceasta. Practic, prin acest program am continuat demersurile de documentare, dar am găsit și un alt tip de acțiune. Am luat hotărârile Consiliului Local din 2005 încoace pentru a vedea cum au stabilit criteriile de acordare de locuințe sociale. Apoi, ne-am mai documentat cu privire la investițiile locale în ceea ce privește construcția de locuințe sociale sau de renovare a unor clădiri care s-au transformat în locuințe sociale.
Pentru că erau foarte multe cereri de locuințe sociale, Primăria a introdus criterii de neeligibilitate pentru a-i descuraja pe solicitanți
Au existat 3 mari investiții după 1990: în fostul cartier Oser (unde s-au realizat, din bugetul local, construcții noi, pe strada Timișului), au mai fost pe strada Albac (acolo era o clădire de apartamente de tip cămin muncitoresc, cu hol comun și baie comună pe hol) și pe strada Coroianu, o clădire abandonată – acestea două din urmă s-au renovat. Dar, practic, s-a generat un număr foarte mic de locuințe: 200 și ceva în Oser și vreo 40, plus 20 și ceva pe Albac și Coroianu. Necesitățile reale, din păcate, nu sunt identificate în mod real. Numărul de solicitări e un indicator orientativ pentru Consiliul Local în ceea ce privește nevoia de locuințe sociale, dar ce putem observa e că numărul de solicitanți a fluctuat mult în funcție de cum erau criteriile de atribuire.
Înainte de 2010 erau peste 3000 de cereri, iar când s-a introdus criteriul de neeligibilitate, respectiv când s-a introdus procedura aceasta mai greoaie, conform căreia solicitanții trebuie să depună anual tot dosarul lor, nu doar să îl reînnoiască, să îl completeze (practic, toată documentația trebuie reprodusă), atunci, de la peste 3000 de solicitanți, numărul solicitanților a scăzut la 300-400. Conform Legii Marginalizării Sociale, persoanele marginalizate social, care sunt definite ca o categorie aparte prin această lege, ar trebui să primească sprijin din partea direcțiilor de asistență socială pentru întocmirea dosarului, însă nu primesc.
Cei cu venituri permanente, favorizați la Cluj, în pofida legii, față de cei fără venituri
Criteriul de neeligibilitate a introdus, de exemplu, ceea ce se chema pe atunci venit permanent, adică venit obținut din contract de muncă pe perioadă nedeterminată, ceea ce știm că, cel puțin în ultimii ani, cazurile acestea fericite sunt tot mai puține. Legea Locuinței și normele de aplicare a Legii Locuinței spun că criteriul principal de acordare este mărimea venitului, să fie sub venitul mediu pe economie. Dar asta înseamnă că poți să fii și fără venit, nu? Dacă nu ai venit, conform legii, ai putea, dar criteriile din Cluj au introdus acest impediment, respectiv această grilă de selecție. Au apărut statistici, procentul celor care sunt angajați și au venit sub venitul mediu, chiar la nivelul venitului minim, e foarte mare în România, și atunci, Primăria cum s-a gândit? Am locuințe sociale puține, foarte mulți s-ar încadra, conform acestui criteriu din lege, deci haide să introducem noi criterii de selecție care exclud multă lume, chiar descurajează multă lume. Și, practic, nici nu îți mai depui, pentru că îți spui că oricum nu primești.
Criteriile stabilite în baza autonomiei locale nu ar trebui să contravină legii
Conform Legii Administrației Publice și Legii Locuinței, Consiliile Locale au o autonomie oarecare în a stabili criterii, dar aceste criterii nu ar trebui să contravină legii. Noi așa observăm, că acestea contravin legii. Respectiv, criteriul studiilor nu e prevăzut nicăieri în legislația națională, că studiile ar fi un criteriu de alocare. În Cluj, sunt prevăzute, de la fără studii, 5 puncte, până la studii doctorale, 45 de puncte. Dacă ne gândim la persoanele defavorizate, marginalizate, sigur că de acolo sunt foarte puține șanse ca cineva să ajungă la masterat, doctorat, chiar și la universitate. Deci, e o discriminare indirectă, putem spune, față de cei care trăiesc în sărăcie, care ar trebui să fie susținuți prin acces la o locuință socială cu o chirie care să vină în sprijinul lor. Legea Locuinței și normele de aplicare ale Legii Locuinței le-am analizat și acesta a fost un lucru clar pe care l-am putut observa, prevederile privind studiile, educația școlară.
Legea Locuinței e din 1996, iar criteriile pe plan local cam prin 2000 au început să fie luate mai în serios. E veche problema și în sensul că, după ʼ90, s-a construit foarte puțin, după ʼ90, tot ce era fond locativ public, peste 80% s-a scos la vânzare, cei care locuiau în ele le puteau cumpăra, apoi o bună parte dintre clădirile cu locuințe s-au retrocedat, de unde chiriașii trebuiau să plece, conform Legii Retrocedării, și așa am ajuns ca în Cluj, din fondul total de locuințe să avem doar 1,5 % locuințe sociale, restul, totul ține de domeniul privat, e în proprietate privată. Deci, ce spunem noi e că a fost domeniul cel mai neglijat, nu doar pe plan local, ci în toată țara, după ʼ90 cumva a fost lăsat pe piața imobiliară și bancar-imobiliară să se dezvolte fondul de locuințe.
Problema locativă a tinerilor cu venituri reduse
Apropo de locuințe sociale, noi, prin campania aceasta vorbim de persoanele marginalizate, deci de categoria aceea de persoane care sunt chiar sub pragul sărăciei. Dar, la fel, putem vorbi de o problemă locativă și în cazul multor tineri, dar nu doar tineri, cetățeni care, 50-70% din veniturile lor le cheltuiesc pe locuințe, plătind chirie pe piața privată sau având un credit bancar, plus utilități, deci sunt costuri foarte mari, ceea ce, conform indicatorilor Eurostat, nu ar trebui să fie chiar așa mari, ca să vorbești despre o calitate acceptabilă a vieții.
ANL-urile, în mod incorect, s-au numit locuințe sociale la un moment dat, respectiv în limbajul uzual se face referire la ele ca la locuințe sociale. ANL-urile au fost construcții prin investiții venite de la Guvernul României și, cred că și în funcție de solicitările de pe plan local și în funcție de cum a împărțit Guvernul banii, de când sunt ANL-urile, s-a construit în diverse localități un număr diferit de ANL-uri. Cumva, acelea s-au făcut ca să vină în sprijinul tinerilor sub 35 de ani, ceea ce e un alt considerent, nu vorbești doar de persoane defavorizate sau marginalizate, ci de tineri care sunt la începutul carierei; știm că și tinerii absolvenți de universități au job-uri cu salarii mici, deci sigur că și ei trebuie sprijiniți. Și un alt lucru important ce face diferența între ANL-uri și locuințele sociale din fondul public e că ANL-urile, conform legii, se pot scoate la vânzare. Deci, statul, prin această legislație, a vrut să continue privatizarea locuințelor, care a început în ʼ90, într-un anumit fel. Deci, practic, le construiești, le atribui și cel care locuiește acolo, peste cinci ani, ar putea să cumpere. Desigur, Consiliul Local decide acest lucru, dacă scoate la vânzare sau nu. Practic, prin asta scoți din fondul de locuințe sociale, nu mai poți redistribui în funcție de nevoi. Cred că Primăria Cluj-Napoca are probleme și cu asta, pentru că aici s-a decis să nu se vândă. Și cred că sunt acțiuni și în instanță împotriva Primăriei pentru că, pe baza legii, ar trebui să vândă, însă banii care rezultă din vânzarea lor ar merge la guvern și nu ar rămâne în bugetul local și probabil din acest motiv. Dar asta e o altă chestiune.
Inerția Consiliului Local față de acceptarea unor prevederi legale
Noi am făcut ceva similar cu inițiativa actuală în 2015, când am înaintat prima oară câteva propuneri privind criteriile de atribuire a locuințelor sociale Consiliului Local. Avem o comisie mixtă de locuințe din fondul public în cadrul Consiliului Local, unde sunt consilieri din toate partidele, cu reprezentanți în Consiliu, și angajați din aparatul tehnic de la Patrimoniu, de la Juridic și de la Asistență Socială. Rezultatul a fost, parțial, într-un procent mic, un succes, dar faptul că continuăm acum prin campania aceasta denotă că nu suntem mulțumiți de succesul obținut atunci.
Practic, atunci au acceptat un singur lucru important din propunerile noastre. Noi cerusem eliminarea criteriului de venit permanent, sintagma de venit permanent, și ce ei au acceptat era: «venituri obținute din contracte pe perioadă determinată». Asta au acceptat, însă nu au acceptat ca persoanele fără venituri din angajări să obțină locuințe sociale, de exemplu, persoanele care primesc așa-numitul venit minim garantat, la care mulți continuă să-i zică ajutor social, dar e un venit minim garantat, pentru care oamenii aceștia prestează muncă în folosul comunității. Și acest venit nu a fost acceptat. Conform Legii Asistenței Sociale, noi am găsit un articol care definește beneficiile sociale ca venituri, dar Consiliul Local nu a acceptat.
1000 de semnături pentru rezolvarea unei probleme ce trenează de ani de zile
Acum am lansat această inițiativă cetățenească ce are două mari paliere. De data aceasta am accentuat și nevoia de a crește stocul de locuințe sociale pentru că, desigur, ca să vorbești de atribuire mai justă, trebuie să ai ce să împarți. Deci, ar fi important ca din bugetul local să fie alocate fonduri, noi sugerăm un plan multianual pentru Primărie, de construcție de locuințe sociale sau de generare în alt fel, că nu trebuie doar să construiești, ar fi proceduri legale care ar permite transformarea unor clădiri în interes de domeniu public, iar locuințele sociale sunt de interes public. Sau, de exemplu, investitorii privați, dezvoltatorii care construiesc locuințe spre vânzare, dar cărora Primăria, de pildă, le oferă teren în concesiune sau le asigură utilități în zona respectivă, în schimbul acestor facilități, dezvoltatorii privați ar putea să transfere un număr din apartamentele construite în stocul de locuințe sociale. A fost o astfel de inițiativă, apropo de cartierul Tineretului, cu SC Polus, și noi acolo am văzut acte și hotărâri de Consiliu Local în care s-a acceptat această negociere, doar că cartierul nu s-a mai construit deloc. Deci, acesta este un palier. Și, al doilea, desigur, modificarea de criterii, ceea ce în inițiativă am descris, destul de tehnic, ce criterii, cum le-am vedea modificate și noutatea mai e, față de ce am făcut anul trecut, că vrem să strângem cel puțin 1000 de semnături în sprijinul acestei inițiative și să le depunem ca atare pe masa Consiliului Local, sperând ca astfel presiunea să ajungă la o masă critică.
Noi am avut un forum pentru locuințe sociale, un eveniment public, i-am invitat personal pe consilierii locali, pe cei care sunt în Comisia de Locuințe, dar aceștia nu au răspuns la invitația noastră, nu s-a prezentat nimeni. Și nici din aparatul tehnic”, a declarat, pentru Ziar de Cluj, Enikő Vincze, președinte al Fundației Desire și prof. univ. dr. la Facultatea de Studii Europene, din cadrul UBB, unde este și conducător de doctorat în domeniul Sociologie (sociologie, antropologia drepturilor omului, excluziune socială, discriminare, rasism, gen, națiune, naționalism, condiția socio-economică a etnicilor romi în Europa și politici pentru romi, inegalități de gen, feminism și politici de gen în UE, segregare socială și ordinea urbană), așadar, o voce avizată, care cunoaște foarte bine acest domeniu, asupra căruia se pronunță și cere îmbunătățiri, în acord cu legea.
Până în prezent, peste 180 de persoane au semnat inițiativa cetățenească pentru o politică justă de locuire socială. Textul inițiativei, foarte bine documentat, poate fi consultat aici.