Cartierul Iris era, înainte de Revoluție, o zonă industrială a Clujului. După închiderea vechilor combinate și fabrici, mai ales în ultimii 10 ani, cartierul a devenit unul rezidențial, blocurile de locuințe începând să apară peste tot, ca ciupercile după ploaie. Pe locul fostei fabrici de porțelan, de exemplu, blocurile au început să se ridice în urmă cu 7-8 ani, astăzi zona ajungând să arate la fel ca Floreștiul, cu bloc în bloc, o aglomerare densă de clădiri lipsite de locuri de parcare. Și exemplele pot continua, dezvoltarea imobiliară fiind în floare, blocurile noi răsărind în întregul cartier, un nou dormitor al Clujului, pentru că cei care locuiesc aici, în afara unui mare centru comercial, nu au în zonă nici locuri de muncă și nici facilități de petrecere a timpului liber. Astfel, în fiecare dimineață și seara ei se îndreaptă cu sutele de mașini spre centrul orașului sau spre cartierele unde au locul de muncă.
Primăria municipiului pare a avea ochelari de cal atunci când este vorba despre acest extins cartier, ignorând schimbarea specificului zonei, liniile de transport în comun rămânând aceleași de dinainte de Revoluție, când oamenii veneau din Mănăștur la muncă, cu tramvaiul, pe Bulevardul Muncii. Pentru că nu există stații de autobuz în apropierea noilor ansambluri rezidențiale, clujenii din Iris, care sunt la fel de clujeni ca și cei din Centru, sunt nevoiți să se deplaseze cu mașinile personale, contribuind astfel din plin la aglomerația din trafic. Pentru ca să ajungi dintr-un bloc nou din Iris într-un alt cartier e, în cele mai multe cazuri, nevoie de foarte mult timp, dacă alegi să mergi cu autobuzul sau cu tramvaiul, fiind nevoit să te deplasezi pe jos lungi minute sau zeci de minute până la cea mai apropiată stație, să te urci într-un autobuz sau tramvai, să cobori și să aștepți în stație după un altul pentru a ajunge în locul dorit.
Și proiectul Cluj Bike a ocolit acest cartier, unde există doar o stație de biciclete pe strada Maramureșului și o alta în capătul Bulevardului Muncii, două stații complet inutilizabile pentru că, dacă vrei să utilizezi bicicletele Primăriei, trebuie să te deplasezi câțiva kilometri până la ele cu mașina personală, cu taxi sau pe jos. Astfel, nici nu se pune problema ca locuitorii acestui cartier să folosească bicicletele comunitare pentru a merge spre locul de muncă dimineața.
Nici mașinile de deszăpezire nu intră pe străduțele din acest cartier, cotropite de zăpadă după fiecare ninsoare, pentru că deszăpezirea se realizează doar pe străzile principale.
Mașinile Poliției Locale sunt o altă prezență insesizabilă în uitatul cartier Iris, atacat noaptea de infractorii care operează în această zonă, care sparg mașini și magazine, nederanjați de Poliție. Nu sunt deloc rare cazurile în care proprietarii de mașini și-au găsit geamurile sparte sau chiar autoturismele puse pe butuci, cu roțile lipsă.
Pe Bulevardul Muncii, pe strada Voineasa, pe Stephenson și pe strada Gării s-au stabilit de ani de zile câteva familii de romi, care în timp și-au adus aici rudele și prietenii, zeci de romi locuind în barăci ilegale, crescând în curți și în livada din apropiere herghelii de cai, furând cu căruțele capace de canal, uși și geamuri de la case, lemnele oamenilor, tot ce se poate vinde mai departe, producând mizerie pe stradă, întinzându-și hainele la uscat de-a lungul drumului, transformând strada Stephenson în propria ogradă unde cei care intră sunt agresați și tratați ca și cum ar încălca proprietatea privată a romilor. Poliția a deschis de-a lungul timpului zeci de dosare penale, însă, cu toate acestea, vecinii acestor case continuă să facă numeroase plângeri, disperați de romii de aici care întrețin în permanență o atmosferă insalubră, de insecuritate.
Cartierul Iris este, per ansamblu, unul care continuă să se dezvolte, în ciuda incapacității autorităților de a gestiona infracționalitatea din zonă, cu toate că nu sunt implementate noi linii de transport în comun, însă riscă să se sufoce în următorii ani pentru că numărul de mașini va crește în tandem cu ridicarea de noi blocuri, blocuri care se construiesc fără locuri de parcare. Străduțele strâmte deja încep să nu mai facă față traficului din zonă, circulația fiind de-a dreptul gâtuită pe podul cu o singură bandă peste Someșul Mic, de pe strada Porțelanului, care ar putea fi ușor extins dacă ar exista voință politică și pricepere administrativă.
Cartierul Iris este tratat de ani de zile ca o anexă a Clujului, ca un sat fără câini care se încăpățânează să se dezvolte totuși, în ciuda faptul că nu este deloc administrat.