Editorial

Presa și-a abandonat menirea? Nu, presa a fost abandonată

Nu investești în presa, ai parte de fake-uri.

Presa era puternică în plan local.

Au trimis ”ringierii” și ”protembeliștii” să o distrugă cu chestii fals regionale. Cu amăgirea unor salarii tentante. A fost Faust semnând pactul cu Mefistofel.

Apoi și-au luat corespondenți din scursura nonjurnalismului local să dea știri cu găini care nasc pui vii și macaci de presă.

Dar cel mai trist lucru sunt facultățile de jurnslism (nonjurnalism), unde profesori sunt tot ce am dat afară din redacții în ani 90, de proști și lichele (și urmașii lor).

E o vreme când ”jurnalism” (cu dispreț) fac alde Olivia Gușteer și prompteriștii.

Facebook, Insta, Tik Tok doar au pus capac meseriei.

Au scos toți mugitorii cu păreri să-și ragă părerile. Au primit proștii portavoce, iar micii ”mussolini” (”influiencerii”) trupe asalt și de spălat pe creier.

Cel mai concret și recent exemplu: s-a înecat o neica nimeni de 34 de ani care se filma și-și expunea ”mezelul” pe Tik-Tok.

Se filma în locuri exotice și avea depresii.

Avea depresii că vremea trecea,”mezelul” se ofilea (de văzut cu ce exemplar cunoscut pe rețelele de socializare s-a întâlnit înainte de a muri). Avea depresii ca în Turda și Cîmpia Turzii nu ciugulesc după râme și stia ea bine care e prețul filmărilor pe iahturi în locații exotice când nu ai muncit nimic decât dansând în bikini pe Tik Tok. Știa ea prea bine ce e în spatele imaginilor vesele.

Iar ea nici măcar nu e o noutate. Înaintea ei au fost multe ”ginepistol”.

De o săptămână o tot căinează și ni s-au dat detalii despre ”ultimele clipe”, ”răsturnări de situație”, frumusetea ei interioară și multideșteptăciunea ei de zici că descoperise cel putin cum să eradicheze cancerul.

Aceleasi protembeliziuni și non ziare au pomenit în treacăt, într-o zi, despre câștigătoarea Nobelului pe Medicină de anul acesta.

Ai ce meriți, ”cititorule”. Cultivi tembelism, recolta e bogată. ”Fata de la pagina 5” chiar face pui vii și e veșnic gravidă.

Mi se șoptește în cască despre publicitate. Versus subvenție de la stat ca serviciu public.Să câștigicinstit publicitate într-o societate în care banii au fost obținuți necinstit din afaceri numai cu statul, sau să te cumpere cu subvenție statul.

Publicitatea e tot subvenție. Dacă nu sunt reglementate clar: ce se dă și ce se cere (cam ce vrea acum Parlamentul European), se obține tot o tăcere asurzitoare, tot câștig de liniște mediatică.

Presa a fost tare cât timp a fost citită și plătită de cititori pentru a fi citită. Trăia maxim din anunțuri.

Publicitatea a fost calea facilă prin care s-au îmbogățit proprietarii trimiși cu bani murdari și intenții murdare să ”facă” ”presă”. În foameau rămas reporterii, redactorii și puținii patroni care au fost înainte ziariști și au rămas ziariști. În genul acesta de presă, plecai reporter la subiect și te întorceai agent publicitar.

Cititorii actuali sunt 95% analfabeți functional. Li s-a dat social media (”gratis”), scrollează, au pretenția nu numai de a primi totul gratis, ci și de a-și ejacula lapții părerilor.

O grămadă de păreriști se pronunță, ca la fotbal (toți se pricep), despre presă. Genul idiot util care preia nedigerat păreri de la alții.

Eu am trăit presa din România, din februarie 1990, încoace. Am fost în anchete dure, pe teren la Târgu Mureș în martie 1990, am prins aripi în iunie 1990 la București în timp ce părinții acestor păreriști de azi îi aplaudau pe minerii care mă alergau și se îndemnau reciproc să-mi pună piedică, să ajung la ”judecata poporului”.

România nu avea cum să aibă o presă nesufocabilă.

Ce știu hipsterașii de azi despre ale cui erau mijloacele de producție a presei în anii 90? Despre cum statul avea monopol la tipar, la hârtie, la materii prime și cum prima cenzură s-a făcut prin creșterea nejustificată a prețurilor la materii prime, prin punerea pe liste de așteptare la hârtia de ziar, la spațiu tipografic și alte șicane iliesciene?

Într-un an de la un tiraj de peste 1 milion de exemplare săptămânal, 12 milioane în cont (de se rugau toți să le dăm spațiu publicitar și noi îi alungam că ”nu consumămspațiuleditorial pe prostii”, am ajuns în faliment. Noi trebuia să vindem la același preț, costurile creșteau exponențial, ne ascundeau ziarul la Rodipet (nu mai îmi aduc aminte cum se numea rețeaua de distribuție a STATULUI) și ne-au impus și taxe și impozite șamd.

Cenzura prin mijloace de producție (ce frumos) și print axe și impozite (și mai frumos).

Citesc opinări de genul așteptarea după investitor care nu mai vine să investească într-o zonă muribundă și realizez că imbecilul anului 90 doar s-a înmulțit și multiplicat și are impresia că banul iese din perete.

Toate acestea – controlul statului, controlul ulterior al banilor din România prin interediul afacerilor cu statul, privatizări oneroase, politicieni dubioși și milioanele de imbecili care nu au înțeles cum li se fură țara deși le scriam zilnic și le-o demonstram, au fost mediul nepropice pentru presă.

Presa și-a abandonat ”menirea”, sau presa a fost abandonată?

Presa a fost abandonată.

De cei care s-au lăsat mințiți și amăgiți de non-jurnaliști (și care devorau literalmente ”crimă și viol”, ”fata de la pagina 5) și care au urmași care pun botul la toate fake-urile de pe social media.

Niște analfabeți educational-social trăind în bula propriei nimicnicii de unde emit păreri. Vorba aia: prostului satului i s-a pus portavocea în mână.

Azi asistăm la același asalt al nonvalorilor anilor 50 ai secolului trecut.

Imbecili făcuți pe puncte au opinări asupra a orice, ca niște ejaculări mintale anteportas.

Dar sunt mulți.

Și au ce și-au dorit: cu toții sunt azi ”jurnaliști” când scrijelesc pe propriul lor ”perete”.