Singur sau in doi? E o intrebare de care, mai devreme sau mai tarziu, nu reuseste sa scape nimeni! Sigur, o sa spune ca, atunci cand esti indragostit, nici nu iti mai trece prin minte alternativa singuratatii si…este adevarat!
Indragostirea este un drog cu efect de dependenta bine dozat – functioneaza atat timp cat substanta activa, vraja adica, e eficienta si atrage cu sine nevoia de celalalt, dorinta de a fi mereu impreuna.
Impreuna inseamna nevoia de a imparti viata, inseamna sa te bucuri de celalalt in orice moment al zilei, sa ai siguranta si confortul unui umar pe care sa te sprijini, ca ai pe cineva cu care sa razi, sa plangi sau sa te… plictisesti. Simti impreuna cu celalalt si esti sigur ca bucuriile sunt mai pline si tristetile mai usoare.
In plus, existenta partenerului te face sa te simti valorizat, sa simti ca esti apreciat, dorit, iubit, ceea ce, sa recunoastem, te poarta in al noualea cer. Fara “oglinda” celuilalt, parca lucrurile nu mai sunt la fel, parca lipseste ceva…
Este insa foarte clar ca fiecare dintre noi avem un tipar al reactiilor si de relationare propriu, un fel personal si irepetabil de a fi si de a ne raporta la ceilalti. Suntem unici si asta ne da dreptul la reactii si relatii unice. Odata ce ti-ai luat inima in dinti si ai hotarat ca “te vei jertfi pe altarul vietii de cuplu” inseamna ca esti dispus sa faci compromisul sau pasul schimbarii in universul tau personal.
Aventura incepe! Iata-te mutat impreuna cu celalalt! Cenzura fiecaruia – sa recunoastem, inevitabila la incepu – incepe sa scada de la o saptamana la alta, garda e lasata jos si incepem sa revenim din ce in ce mai mult noi insine! Ce fericire sa iti poti lasa din nou papucii aruncati unde se nimereste prin casa, sa umbli neglijent imbracat (cum te simti bine, nu cum iti sta bine), sa lasi vasele nespalate in chiuveta, sa nu tragi apa dupa ce folosesti WC-ul…
Este un nou nivel de functionare a cuplului, daca se poate spune, o faza de acomodare si dresare reciproca. De fapt, exista mai multe nivele si feluri de functionare a cuplurilor. Povestea unui cuplu trece, de cele mai multe ori, prin trei faze consacrate: descoperire, acomodare si maturizare.
Descoperirea este faza cea mai iubita de cupluri, este faza in care nimic nu ti se pare greu de facut, micile sacrificii sunt acceptate cu placere si totul e recompensat din plin. In faza de descoperire avem nevoie de imagine, avem nevoie sa fim perceputi intotdeauna de catre celalalt, sa-l impresionam, sa-l facem sa ne placa in orice moment si in orice conditii. Ca atare acordam atentie deosebita exteriorului si aparentei: ne preocupa felul in care aratam, in care ne imbracam, in care ne cosmetizam corpul, in care vorbim sau comportam. Suntem tandri si activi, avem idei, initiative, dar suntem si concilianti si disponibili, dornici sa indeplinim dorintele celuilalt. “Cum vrei tu, iubire!” e o propozitie care functioneaza ca laitmotiv in aceasta etapa. Cel in cauza pare cu totul acaparat de relatia de cuplu, uitand de multe ori de universul din afara lui, de tot ce inseamna sau nu priveste iubita/ul (de exemplu: familia, vechii prieteni, uneori chiar serviciul).
Dresarea este testarea tolerantei celuilalt si se manifesta in momentul in care simtim mirosul realitatii de zi cu zi. Atunci incepe acomodarea cu celalalt, prezenta lui devine obisnuita, constientizam ca nu trebuie sa ne mai chinuim atat pentru a-l avea! Ba, uneori (rar, ce-i drept!) incep chiar sa ne treaca prin minte intrebari de genul: “Oare peste 5-10 ani o sa fim la fel de fericiti in aceasta relatie?”
Este un nou nivel de functionare a cuplului, un fel de etapa de constructie a adevarului, atunci cand redevenim noi insine fara fard sau masti! O etapa in care membrii cuplului capata curajul si dorinta de a fi ei insisi, in care se privesc cu tandrete si intelegere, dar in care incepe sa se piarda dorinta de a explora si a impresiona.
Interesul se muta de la atractia sexuala, care domina prima etapa, catre ceea ce este si face cuplul in exterior – isi face planuri pentru a se muta impreuna, pentru a investi impreuna – isi cumpara obiecte de folosinta indelungata, merg in excursii si in concediu impreuna, etc. In plus, reapare dorinta de intoarcere catre structurile neglijate in faza de descoperire – prietenii fiind pe primul loc, apoi relatiile sociale, serviciul, cariera.
Maturizarea relatiei este trecerea in ceva sigur si concret, care poate fi decizia de a ramane si de a locui impreuna, de a forma si arata celor din jur ca e vorba de un cuplu – oficializat sau nu prin documentul casatoriei, fie decizia de a rupe relatia, de a merge mai departe fiecare pe drumul sau. Ambele variante sunt semne ale maturizarii, ale depasirii unui nivel de incertitudine si trecere catre un alt stadiu. Decizia in sine, de orice natura ar fi – cristalizare sau destramare – functioneaza eliberator, odata luata o hotarare si aplicata, totul pare mai simplu, te simti proaspat, eliberat de stresul necunoscutului, viitorul capata contur!