In timp ce mii de elevi din Cluj aduna absente ce insumeaza ani buni, o fetita de doar 7 ani se lupta sa poata merge la scoala. Nu are o casa stabila, nici parinti scoliti, iar cateodata nici macar bani de paine, dar e un copil fericit atunci cand ajunge in sala de clasa. Daca o vezi o data, o recunosti usor; Alexandra poarta aceleasi haine in fiecare zi – un hanorac roz si o pereche de pantaloni cu stelute. E tinuta ei zilnica din noiembrie, cand a pasit pentru prima data in scoala. Dar visurile ei zboara mai departe de uniforma conditionata de saracie – intr-o zi, ea va ajunge invatatoare.
Alexandra Harko are 7 ani si e in clasa intai. In timp ce colegii ei au invatat deja numerele pana la 100, stiu sa scrie, sa citeasca si sa calculeze, micuta cu ochi negri se chinuie sa tina creionul corect in mana. N-a fost la gradinita, nici in clasa pregatitoare.
“N-am lucrat, am stat abuziv, am stat in chirie. Asa a fost”, explica, in cateva cuvinte, Terezia, mama fetitei, motivul pentru care s-a ajuns in aceasta situatie.
Are 32 de ani si trei fetite cu Ioan, barbatul pe care nu l-a luat inca de sot, dar cu care spera sa se marite, in sfarsit, la vara, cand iese din doliu. Pentru aproape 500 de lei pe luna, lucreaza, de la 5 dimineata, intr-o croitorie. Nu are scoala deloc, nu stie nici sa scrie, nici sa citeasca. E umila si ingrijorata; macar fetele ei sa stie carte. Alexandra e prima care a ajuns pe bancile scolii si nu are de gand s-o lase sa plece de acolo decat cu diploma in mana. Lipsa pregatirii se simte insa chiar din clasa intai.
“Nu a avut niciun fel de baza. Am pornit cu ea de la cum tinem creionul in mana si am facut progrese foarte mari. Incepe deja sa recunoasca literele”, spune Monica Rasinar, invatatoarea fetitei.
In noiembrie nu recunostea nicio litera, nicio cifra. Acum, aplecata peste caietul cu foi albe, scrie doua cuvinte care-i sunt cel mai aproape de suflet: mama si Mara (prietena ei dintr-o clasa paralela). Pentru a recupera atat de repede, Alexandra petrece la scoala cat un om mare la serviciu – 8 ore. Dupa masa, la afterschool, invatatoarea se poate concentra mai mult asupra nevoilor ei, ii poate acorda mai multa atentie.
“Aici ne putem ocupa mai mult de ea. In timpul orelor, e destul de greu sa ramai langa un singur elev. Nu pot sa fac cu ea ce fac cu ceilalti. Dimineata mai mult asculta si dupa masa scrie”, explica invatatoarea.
Dar semiinternatul costa, iar parintii fetitei nu-si mai permit sa-l plateasca. Si daca asta nu era deja o problema serioasa, familia intreaga trebuie sa se mute din nou. Bucataria de 12 metri patrati, ce serveste si pe post de camera de zi, si dormitor, si baie, nu-i mai poate adaposti multa vreme – adevarata proprietara nu mai vrea sa-i vada acolo.
Asa ca luna aceasta isi iau televizorul, frigiderul si patul, singurele lor bunuri, in afara de cateva oale si haine, si pleaca spre casa parinteasca a Tereziei – o camera construita pe strada Visinilor, in care locuiesc deja fratele ei, cu sotia, si cei doi copii. Dar acolo e un pic de loc unde mai pot construi o extensie.
“Nu-mi trebuie caramida. Se poate din lemn si s-o plachez pe interior cu polistiren”, spune, cu sinceritate, Ioan, barbatul femeii. Iar ea il completeaza: “Sunt multumita daca ne-am face o baracuta din lemn. Acum, cand luam salariile, io iau aproape 5 milioane si el la fel, vrem sa ne luam niste scanduri, niste grinzi”.
Asa, Alexandra va fi mai aproape de scoala Emil Isac, acolo unde ii place atat de mult.
“Imi place ca invat, ca sunt la scoala, ma invata doamna invatatoare litere, cifre, ma invata sa scriu. Cel mai mult imi place de dupa masa. Stam si invatam, dupa aia luam toata scoala in sus si-o fugim”, spune e, serioasa.
Cand creste mare, Alexandra viseaza sa devina invatatoare, ca “doamna invatatoare” cea care “m-a invatat cel mai frumos sa fac litere, sa fiu cuminte, sa ascult”.
Sunt cuvintele care il impresioneaza cel mai mult pe Ioan, tatal ei, care are doar 6 clase terminate.
“Unde am stat – am mancat, n-am mancat – nu i-am lasat de langa noi. Ni-i mai greu, mancam nu mancam, da’ copiii is langa noi. Nu i-am facut sa-i dau la scoli indepartate, la internate sau sa-i creasca altcineva”.
Pentru ca visul Alexandrei de a deveni invatatoare sa se indeplineasca, Fundatia Acoperamantul Maicii Domnului a infiintat o campanie de strangere de fonduri. Cei care vor sa doneze bani – e vorba de 150 de lei pe luna pentru ca ea sa mearga in continuare la semiinternat – o pot face la:
Cod Fiscal: 27220342
Banca: CEC Bank Cluj-Napoca
Cont LEI: RO29 CECE CJ07 30RO N078 7175
Cu mentiunea: “Pentru Alexandra”