E an de alegeri locale și edilii noștri își ciulesc urechile, își clătesc ochii și își ascut restul simțurilor. Sunt mai implicați decât oricând, fac să fie bine, găsesc soluții la probleme vechi de patru ani și, culmea, ca o „coincidență a Universului”, reușesc să le și rezolve chiar în prag de ștampilat buletine de vot. Unii dintre ei, printre care și Emil Boc, reușesc performanța aproape inumană să rezolve pe repede înainte ce nu au rezolvat în ultimii 16 ani.
Dacă ieri vorbeam despre petarde, teatru de război, frică și populism mimat la radio după ce a trecut războiul, azi e rândul unui populism care a costat nu mai puțin de 50.000 de euro.
Deja toți clujenii au auzit de mașinuța cu aburi care cu hotărâre a declarat război mâzgăliturilor de pe pereții Clujului. Nu mai avem oameni care să frece pereți, toți și-au găsit loc de muncă în IT. Că e populism, e cât casa. Cam cât 50.000 de euro și 300 de litri de apă (!!!) scurși din buzunarele clujenilor pentru nici un metru de tencuială.
Toată povestea asta a început cum nu se putea mai bine. Cu presa adunată ca la urs, cu un muncitor care se chinuia să înțeleagă cum funcționează compresorul de șters pereți, cu un Boc agitat care a văzut în toată treaba asta o oportunitate să își mai facă puțină imagine (să nu uităm de renumitele poze cu lopata, târnăcopul, sau cu ce și-o mai fi făcut poze de primar gospodar) și cu un Șurubaru precaut, gata-gata să îl scape pe Boc din ghearele fierbinți ale compresorului neascultător.
Prima declarație despre mașinăria minune a venit și cu primele greșeli. Din ce ne spune domnul Șurubaru, compresorul a fost achiziționat din banii primăriei și el va fi oferit cel mai probabil RADP-ului. Pe principiul: „noi l-am cumpărat, încă nu știm cine va fi responsabil de el, dar uite ce frumos șterge mizeria de pe pereți”. Mergem mai departe și aflăm că și privații îl vor putea folosi, contra unei sume de bani. Nici la aia nu s-au gândit dinainte. Important e că achiziția a fost făcută și că mașinuța și-a făcut treaba, a șters mâzgăliturile artiștilor neînțeleși de pe primul perete. În fond, chiar Șurubaru a recunoscut că nu prea știu încă ce vor face cu mașinăria, că urmează să vadă cum funcționează și abia ulterior vor stabili modul în care va fi folosită și, mai ales, cât va costa primăria, adică pe cetățeni, să curețe clădirile. Poate dacă municipalitatea ar fi citit ceva despre compresorul pe care tocmai l-a achiziționat, ar fi aflat și care este costul folosiri lui. Dar, după cum spuneam, e an de alegeri, și ce-s 50.000 de euro pentru puțină imagine?
Mergem mai departe și ne aducem aminte că centrul orașului este plin de graffiti. Dacă ne uităm cu atenție, tot la trei clădiri vom vedea câte o mâzgălitură. Clădirile care au scăpat de mâna vandalilor sunt atât de mizerabile, încât stai să te gândești dacă nu cumva Clujul a fost lovit de un nor de cenușă toxică. De fapt, nu e nevoie să te uiți în sus ca să vezi jegul. E suficient să privești în jos și vei vedea cât de prăfuit e orașul. Acum nu putem să nu ne întrebăm dacă mașinăria minune nu va fi cumva folosită și la curățarea asfaltului murdar de la atâtea noxe și praf?
Dacă ar fi privit puțin în jur înainte să investească atâția bani în imagine, Boc ar fi observat că acum câteva săptămâni, când afară erau temperaturi pozitive, șoferii se plângeau că praful de pe drum, în contact cu temperaturile și umiditatea, a format pe șosele o mâzgă alunecoasă mai periculoasă chiar decât poleiul. Degeaba s-au chinuit atunci șoferii în trafic, rugându-se la toți sfinții să vină temperaturile negative, să înghețe jegul, să nu mai alunece cu anvelopele de iarnă la +6 grade. Asta se întâmplă când privești mai mult cu nasul pe sus, în loc să te uiți la mizeria de pe pantofi. Că primăria ar fi putut să curețe șoselele așa încât șoferii să nu își riște viața? Ar fi putut! A făcut? Nu a făcut!
Și mai e ceva ce demonstrează că mașinăria de curățat pereți de graffiti e pur mișcare de imagine. Majoritatea clădirilor mâzgălite au probleme grave cu tencuiala. Ori compresorul achiziționat de primărie are o presiune atât de mare încât există riscul să cadă clădirea cu tot cu desenele de pe ea.
Îndrăznesc să fac un pronostic. Sper să îl pierd, totuși. Mașinuța de curățat graffiti se va mai plimba prin zonă maxim câteva săptămâni. Să o vadă lumea, să știe că există. Apoi, va fi dosită pe undeva, cu scuza că nu se pliază pe necesitățile Clujului. Hai, punem pariu că în două luni vom uita că ea există?
Ce putea face Boc cu 300 de litri de apă?
Ar fi putut da apă gratuit celor care de Untold, în acele zile caniculare, n-au avut apă la cișmelele din Parcul Central pentru că organizatorii au întrerupt cu nesimțire apa.
Ce putea face Boc cu 50.000 de euro?
Ar fi putut rezolva mare parte din chițibușurile pentru care se plâng clujenii. Ar fi putut schimba niște becuri acolo unde ele sunt arse de luni întregi. Ar fi putut repara toboganele din parcurile de copii. Ar fi putut să finanțeze un spital. Ar fi putut face zeci de lucruri. Dar nu le-a făcut. Pentru că nimic nu se compară cu o poză bună pe Facebook, lângă o mașinărie scumpă care ne ia ochii de la adevăratele probleme ale orașului.