Polina Stănescu este, începând cu actuala stagiune, membră a ansamblului de balet al Operei Naționale Române Cluj-Napoca, e o tânără balerină, de 19 ani, ale cărei frumusețe fizică și grație scenică sunt egalate și, poate, chiar depășite de frumusețea și delicatețea interioară. Cu toate că, până la această vârstă, a avut realizări remarcabile, premii la olimpiadele de profil și, începând de pe clasa a IX-a, colaborări constante cu ansamblul de balet al Operei, Polina și-a păstrat modestia, o trăsătură de caracter care se remarcă în tot ceea ce face, o atitudine pe care o expiră prin toți porii. Spre deosebire de tinerele de vârsta ei, Polina nu postează zilnic selfie-uri pe Facebook, nu își etalează ostentativ frumusețea și nu se consideră o artistă (cu toate că este), fiind convinsă că, în momentul de față, este doar la primii pași pe calea devenirii sale artistice.
În prezent, tânăra balerină este și studentă la Litere și la Conservator, pentru că, o fire matură, își dorește să aibă cât mai multe atuuri în sprijinul viitoarei sale cariere. Ea consideră că, pe lângă anumite calități fizice, un balerin trebuie să dea dovadă și de foarte multă sensibilitate („Degeaba te învârți ca un titirez, dacă nu transmiți o emoție!”), de stăpânire de sine, de perseverență și de o pasiune care să facă orice sacrificiu neglijabil.
Profesorii de la Coregrafie i-au descoperit și modelat talentul
Părinții Polinei Stănescu sunt din Republica Moldova, dar Polina s-a născut în Cluj. A început să învețe la Liceul Teoretic „Avram Iancu”, unde, pe clasa a III-a, a fost descoperită de Luminița Toader, profesoara de la Coregrafie care venise să le predea dans sportiv micuților de la Avram Iancu.
O coregrafă remarcabilă și o profesoară de dans clasic și contemporan cu o îndelungată experiență, Luminița Toader i-a remarcat imediat Polinei calitățile și aptitudinile și i-a propus ca, din clasa a IV-a, să participe la ore suplimentare de balet, ca activitate extrașcolară, la Liceul de Coregrafie.
Polina a început să meargă la balet, de două ori pe săptămână, și, din clasa a V-a, a devenit elevă a Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia”. Ea se consideră norocoasă pentru faptul că, alegând acest liceu, a beneficiat de cei mai buni profesori, de la care a avut foarte multe de învățat, mai ales că ea a și fost „omul care să tragă și mai mult de ei”:
„În gimnaziu, am avut-o profesoară pe doamna Luminița Toader, cea care m-a adus la balet; dacă nu era ea, poate nu ajungeam la acest liceu, așa că dumneaei îi datorez foarte mult.
În liceu, am avut-o profesoară și dirigintă pe doamna Rodica Istrate, care ne antrena din punct de vedere tehnic – exercițiile de zi cu zi, pe care le face orice balerin. Dânsa punea un foarte mare accent pe unitatea grupei: să fim uniți, să ne împrietenim, să lăsăm ranchiuna deoparte, cu toate că între noi exista o anumită competiție, se mai crea o anumită rivalitate, din cauza baletului. Contează foarte mult să legi prietenii în liceu, dacă o grupă e unită, și în balet excelează altfel! Noi am evoluat împreună, fiecare am avut ceva aparte.”
O altă profesoară care și-a pus amprenta asupra formării Polinei a fost Anca Opriș Popdan (cea care a fost, peste două decenii, prim-balerină a Operei Naționale Române Cluj-Napoca), o artistă care, în calitate de pedagog, a știut să le transmită tinerelor balerine cunoștințe neprețuite din experiența sa scenică:
„Doamnei Opriș i se potrivește foarte mult latura de pedagog, faptul că a fost prim-balerină a contat foarte mult pentru că, pe lângă chestiile teoretice, ne corecta și prin prisma propriei sale experiențe.”
O altă profesoară, pe care Polina Stănescu o apreciază foarte mult, este Cristina Sabău, prima sa profesoară de repertoriu individual, care o pregătea pentru Olimpiadă rupându-și chiar și din timpul său liber, în timpul săptămânii și chiar și în weekend:
„Vedea că mă pasionează și, cu ajutorul dumneaei, am reușit să iau premiul III la Olimpiada Națională, la dans clasic, în clasele a IX-a și a X-a. Din clasa a XI-a am avut-o ca profesoară pe Anca Opriș, cu dumneaei am reușit să termin clasa a XII-a cu o satisfacție foarte mare, am obținut premiul I la Olimpiadă, la dans contemporan, cu o coregrafie creată de dânsa; pentru aceeași Olimpiadă, m-a pregătit și doamna Corina Marc, cu un alt număr, la dans clasic, unde am primit mențiune.”
De pe clasa a IX-a, Polina a început colaborarea cu ansamblul de balet al Operei, din care acum face parte
Marius Loga, fostul director al Liceului de Coregrafie, a apreciat mereu munca și entuziasmul Polinei, pe care o vedea, chiar și vara, în școală, pregătindu-se în sălile de balet:
„Domnul Loga m-a remarcat de mică, contează foarte mult să știi că domnul director te apreciază și îi mulțumesc foarte mult pentru tot sprijinul pe care mi l-a oferit în anii de școală. Cu ajutorul domnului director, în clasa a VIII-a, am luat legătura cu maestrul Vasile Solomon, căruia domnul Loga i-a propus să îmi dea ore în plus de balet.
Am făcut aceste ore, iar când domnul Solomon s-a angajat ca maestru coregraf la Opera Română, nu a mai reușit să lucreze cu mine, dar, în schimb, am avut marea șansă că m-a chemat să colaborez cu el, mai întâi cu un rol mic, în Coppelia, și apoi, încet-încet, m-a introdus în ansamblul de balet al Operei, inițial în Giselle, apoi în Spărgătorul de nuci, în Carmen și, recent, în Lacul lebedelor, cu care am fost într-un turneu în China, anul trecut, în lunile septembrie și octombrie.
Experiența din China mi-a fost utilă pe toate planurile. Pentru acest balet ne-am pregătit din vară, chiar atunci am absolvit și liceul și, a fost așa, ca un duș rece! Am avut 12 spectacole, în 7 orașe, chiar și 2-3 reprezentații pe săptămână, Lacul lebedelor fiind și cel mai greu balet. Turneul m-a ajutat foarte mult pe plan artistic, dar am avut și ocazia de a cunoaște mult mai bine colectivul Operei.”
La câteva zile după întoarcerea din China, în urma unei audiții, Polina Stănescu a devenit angajată permanentă a Operei Naționale Române:
„Maestrul Solomon a întinerit compania, din generația mea au mai fost angajați încă 4 colegi. Foarte rar se întâmplă ca, dintr-o generație, să fie angajat, imediat după absolvire, și un singur elev, iar noi suntem 5! Astfel, nu a fost o ruptură bruscă între școală și Operă, fiind 5 colegi din aceeași generație, parcă suntem tot în familie, avem cuibușorul nostru, ne simțim foarte bine și ne-am integrat în ansamblul de balet.”
Studentă la Litere și la Conservator
Pentru că e îndrăgostită de ceea ce face, Polina nu a simțit niciodată că s-ar sacrifica sau că ar renunța la ceva pentru balet, cu toate că a investit foarte mult timp și efort în această pasiune:
„Mi-au atras atenția cei din jur: «Vezi, că prea mult îți sacrifici viața personală pentru balet!» Dacă stau să mă gândesc, realizez la ce renunț pentru balet, dar nu mi se pare un sacrificiu propriu-zis. Asta îmi place să fac, asta vreau să fac!”
Polina este în prezent studentă la două facultăți, la Conservator, la specializarea Artele spectacolului muzical, o secție destinată balerinilor care pot astfel învăța mai multe din muzică, mișcare scenică și actorie, și la Litere, la secția de Rusă-Engleză, pentru că își dorește să învețe să vorbească cât mai bine aceste două limbi:
„După ce termin cele două facultăți tot balet vreau să fac, dar poate voi merge la audiții și în afara țării și, automat, dacă știu două limbi străine, voi avea un avantaj.
Într-adevăr, e greu, pentru că mereu sunt în criză de timp; întotdeauna îmi gestionez și îmi scriu programul pentru fiecare oră de pe parcursul zilei următoare, în care trebuie să ajung la cele două facultăți, la Operă, iar seara, până noaptea târziu, trebuie să învăț, să recuperez, pentru că altfel nu pot să țin pasul.”
În ciuda programului încărcat, Polina intenționează să își ducă până la capăt studiile universitare, în paralel cu activitatea de balerină în ansamblul Operei, să acumuleze cât mai multă experiență, și apoi, peste câțiva ani, să decidă, în funcție de oportunități, dacă va rămâne balerină aici sau dacă va evolua pe scenele internaționale.
„Degeaba te învârți ca un titirez, dacă nu transmiți o emoție!”
A fi balerin/ balerină nu este la îndemâna oricui, acest domeniu necesitând din partea artiștilor calități fizice și psihice aparte, cunoștințe tehnice exersate în timp și o foarte bună capacitate de a gestiona și de a transmite emoții:
„Contează foarte mult fizicul, spectatorul, în primul rând, îți vede aspectul fizic, apoi mobilitatea. Însă nu numai calitățile fizice sunt importante, ci și cele psihice. La urma urmei, în activitatea aceasta, degeaba ai anumite calități fizice și aptitudini, dacă nu reușești să lupți cu tine însuți, să depășești momentele critice.
Și la olimpiadele la care am participat am observat că degeaba reușești să faci anumite elemente tehnice foarte bine în sala de balet, alături de profesoara care te corectează, dacă, atunci când ești pe scenă, nu ești capabil să îți aduni emoțiile. Contează foarte mult să fii echilibrat, altfel toată munca ta se duce pe Apa Sâmbetei!
La olimpiade mereu am avut emoții, pentru că acolo știi că ești notată – contează fiecare milimetru de pas pe care îl faci și sunt părți de balet extrem de grele și pentru prim-balerine, darămite pentru un elev, care încearcă să și le însușească!
Și acum, pe scena Operei, tot există emoții, dar eu de obicei le simt înainte de a intra în scenă. Odată ce începe spectacolul, fiind concentrată pe dans, pe ceea ce trebuie să exprimi, intri în acea atmosferă și emoțiile tot le mai ai, dar nu le mai gândești, te gândești la ceea ce faci.”
Un spectacol de balet este, la urma urmei, un act artistic menit a îi insufla spectatorului o trăire, un sentiment:
„Ca balerină, trebuie să ai anumite calități tehnice, dar degeaba te învârți ca un titirez, dacă nu transmiți o emoție!”
Cu toate că are numai 19 ani, Polina este o tânără care inspiră maturitate, e încăpățânată, ambițioasă și gândește mereu în perspectivă, e preocupată de viitorul ei mai apropiat sau mai îndepărtat. După terminarea celor două facultăți, ea intenționează să își îmbogățească experiența în lumea dansului și prin cursuri de dans sportiv.
Dincolo de toate calitățile sale artistice, Polina Stănescu dă dovadă de o calitate umană foarte rară, pe care i-o poți remarca în tot ceea ce face: modestia. Spre deosebire de majoritatea tinerelor de vârsta ei, ea nu se expune pe Facebook, nu postează selfie-uri și nici măcar fotografii din spectacolele în care dansează.
Polina nu se consideră o artistă și, ca orice persoană cu adevărat valoroasă, e convinsă că mai are mult de muncă până să își atingă adevăratul potențial. Chiar dacă nu se laudă, sau poate tocmai din acest motiv, Polina Stănescu este o artistă care merită urmărită și apreciată pe scena Operei Române din Cluj și, în viitor, pe orice scenă o va mai purta destinul.
În final, Polina vrea să le mulțumească părinților ei, pentru tot sprijinul pe care i l-au oferit și pentru că au ajutat-o, întotdeauna, în momentele mai dificile, să ia cele mai bune decizii și să meargă mai departe, pe drumul devenirii sale artistice:
„Le-am simțit bucuria și aprecierea atunci când reușeam și obțineam premii, dar nu au exagerat niciodată, și îmi place chestia asta! Încă mai am de crescut în domeniu acesta, încă mai am multe obiective de atins și trebuie să fii foarte bun ca să te consideri artist. Eu sunt la început de carieră și nu pot să spun că sunt mare artistă!”, conchide, poate cu prea multă modestie, Polina Stănescu.
Foto: Facebook Polina Stănescu