La fel ca mai toate fostele zone industriale ale Clujului, zona Clujana se afla intr-o paragina fioroasa, mascata pe alocuri de bannere, firmulite, depozite si magazinase semnalizate strident, sa nu se piarda in cenusiul devorator. Lumea a treia se amesteca spumos cu micul patronat si smecherii de ocazie la cantina si la colt de strada, marfuri de ocazie se vand la poarta fabricii la pret redus si tot cartierul se regaseste in statia CTP din Piata 1 Mai, bombanind nostalgic dupa comunism.
Intrarea cu troleibuzul in Piata 1 Mai se face in tromba, dupa o curba stransa, direct in epicentrul cartierului. Intre cladirea mancata de ruina si imobilul cu depozite de vanzare, mica bucata de verdeata incadrata de borduri este presarata cu de toate: maturi de sorg rezemate de un copac, un chiosc cu ghirlande de flori roz de plastic, stive de galeti multicolore, sacose de rafie, sau prosoape si pilote si mai roz.
Marfa zilei e in fundul unei cutii: talpici de pasla la doi lei. Razlet, cate doi-trei oameni stau la coada la cate un chiosc: ba la cel de cafea, ba la bilete, ba la placinte ardelenesti. Chiosculetul de carne SC Izvoras Elena SLR s-a inchis, a ramas doar firma si un spatiu intunecos. Nici la fast food-ul Bixali nu este mai luminos.
Vizavi, peste mica alimentara din intersectie troneaza un panou urias care te ademeneste cu “nunti si evenimente ca-n povesti”. La fel de “occidental” a fost sulemenita si cantina de la Clujana, care se numeste acum Cortina Line si are un panou negru cu beculete si inca unul, gigantic, cu multe sageti care indica spre autoservire.
Cladirea mare care este de vanzare, dupa cum scrie undeva spre drumul mare, in stanga, are si ea o varietate de oferte: cabinetele unor medici de familie, un coafor, un magazin de haine second-hand si, la mijloc, un magazin Clujana.
La intrare au fost puse steaguri, al Romaniei si steagul UE. Inauntru miroase a piele buna, cizme frumoase stau ispititor pe rafturi, dar la casa auzi o voce scartaita din alta epoca, nemultumita de niste colegi care au incurcat preturile si “sa vezi tu numa’ cum motrosesc ei tot”. Doamna e chiar din vremuri trecute: are halat, vesta de molton si ochelari legati cu sfoara peste care priveste didactic prin magazin. Pe trotuarul de langa vitrina poti da intr-o groapa rotunda, ca un crater, semnalizat cu scanduri si pet-uri.
Spatiul din vecini e intesat cu texte, reclame cu rima ale unei firme: Aida International angajeaza personal. Urmatorii chiriasi angajeaza oameni pentru croit, cusut si talpuit.
Imobilul de vizavi e un mini-centru comercial: zidurile vechi de caramida care stau sa se prabuseasca intr-un nor de colb adapostesc de toate. O alimentara care vinde la oferta portocale, bere Albacher, roviniete, primeste facturi si, pe deasupra, angajeaza si vanzatoare. Inauntru se dovedeste ca magazinul e un mic chiosc intr-o odaie din zid, iar restul e depozit, impodobit cu reclame desucheate.
Doua panouri cu Programul cinematografelor sta stramb, dar tot are afise la o piesa cu Florin Piersic, un concert cu Tudor Gheorghe sau chiar unul de jazz.
Zona din spate e un adevarat amalgam de ruine si “decoruri” moderne. O cladire triunghiulara domina mica piateta care se termina cu fabrica Jolidon si turnul de la Clujana, zugravita in galben cu roz, cu termopane si firme verticale. Alaturi sta o hala de toata groaza, ca un schelet din era comunista, spart, jefuit si scorojit, acoperit pe alocuri cu vegetatie.
Zona e strabatuta de strada Tabacarilor, impodobita cu ghirlande ruginii si copaci galbeni care ii acopera poetic mizeria. De sus si pana jos, stalpii au sageti si firme colorate care indica efervescenta economica a zonei. Cladiri noi stau langa cladiri vechi, rigips langa scandura de lemn si caramida, peridoc cu scanduri langa Mercedes. Langa casuta portarului de la Jolidon a crescut si a rodit o tufa de rosii, iar cineva a legat cu grija lastarii miraculos rasariti in mijlocul betoanelor.
Cateva gospodarii supravietuiesc nepasatoare expansiunii industriale de la Clujana chiar in mijlocul ei. Casele batranesti sunt inconjurate de livezi roditoare, cu vie si mere parguite. Drumul cu gropi si urme de asfalt duce la alt mini-centru cu un magazinas de legume-fructe in capat.
Pana sa ajungi acolo, in dosul unui geam prafuit te izbeste o imagine din alta lume: un mosneag si o batrana trebaluiesc la o masa plina de calapoade de incaltaminte, sub un bec chior. Se intuneca apocaliptic si oamenii isi iutesc pasul pe trotuar, tragand cu ochiul spre duduile din posterele magazinului Jolidon. Marfa magazinului se poate scotoci in lazi si e la pret ceva mai mic ca in centrul Clujului. Trei magazinase in culori tari impodobesc si zona din fata Spitalului Municipal Clujana: o terasa si doua alimentare.
La cantina mananci trei feluri de mancare la 11 lei, cot la cot cu muncitori, dar si cu mici patroni care tin sa afle si cei de la mesele din jur ca au magazine si vand apartamente “la rosu”. Baiatul de la casa se face ca ploua dupa ce iti platesti consumatia si “bate” bon doar daca ceri. Ciorba de pui, pulpe cu legume si salata de varza se “traduce” pe bon cu fasole, cartofi taranesti si papricas de pui.
In statia CTP asteapta parca tot cartierul.
“Nu mai e ca pe vremuri, ce a fost Clujana pe vremea mea si ce-a ajuns?”, spune o doamna cu trening si batic inflorat.
“Da, uita-te numa’ la tineretu’ asta, nimic nu stie sa faca!”, ii raspunde un domn cu sapca si haina de fas.
“Iti dadea statul casa si nu umblai bramura prin lume, munceai acolo, la saiba”, se baga in vorba inca un domn, slabut, din gramada care asteapta “troleu’ unu”.
Peste toate troneaza aristocratic pantoful interbelic din turnul Clujana: tot capitalismul a creat fabrica legendara de la Cluj, chiar daca orasul va uita asta in curand.
