Piața Zorilor, situată pe strada Pasteur, a fost printre primele piețe ale Primăriei incluse în programul de „modernizare” a piețelor agroalimentare care a demarat în anul 2006, prin construirea a 3 hale agroalimentare, pe amplasamentele fostelor piețe Zorilor, Hermes și Flora. Valoarea investiției în cazul pieței Zorilor a fost de 1.068.769,94 de lei, o investiție care, după 10 ani, a devenit inutilă.
„Nu mai sunt cumpărători deloc, piețele sunt gata! S-a terminat!”
Comercianții din Piața Zorilor afirmă că piețele Primăriei „sunt gata”:
„Nu e nimeni la tarabe pentru că unii sunt în concediu, dar mulți nu mai vin deloc, pentru că nimeni nu mai cumpără, nu mai sunt cumpărători deloc, piețele sunt gata! S-a terminat!”
Există multe motive pentru care piețele Primăriei „sunt gata”, principalele cauze fiind prețurile de referință practicate în aceste piețe și politica de favorizare a bișnițarilor în defavoarea producătorilor, care a însemnat în final prețuri mici, dar și produse de calitate inferioară, care i-au alungat pe cumpărători.
Pentru că producătorii agricoli adevărați au costuri ridicate de producție, ei nu și-au permis și nu își permit să își vândă produsele de calitate la prețurile impuse de mercurialul nerealist al administratorilor piețelor Primăriei, așa că au preferat și preferă să își vândă marfa de calitate în piețele volante sau direct de acasă, aducând în halele agroalimentare patronate de către municipalitate doar legumele și fructele de doi lei, atât la propriu, cât și la figurat.
Bișnițarii, în schimb, cei care cumpără doar produsele de la en-gros, își permit să își vândă marfa la prețurile maximale impuse, adică la dublul prețului de cumpărare de la diverși producători din alte județe sau chiar direct de la Centrul Agro Transilvania din județul Cluj.
Datorită acestor prețuri impuse, bișnițarii (cu certificate de producător doar pe hârtie) au ajuns să predomine în piețe și, fiindcă cumpărătorii nu sunt proști, ei s-au dezvățat a mai frecventa piețele care le oferă aceeași marfă ca supermarketurile care, în plus, le oferă și o varietate mai mare de mărfuri.
Supermarket, aprozare și florărie lângă o piață din ce în ce mai pustie
La câțiva metri de Piața Agroalimentară Zorilor se află un supermarket, la câțiva zeci de metri distanță sunt două aprozare și o florărie, așa că nu este de mirare că în piață bate vântul!
Majoritatea oamenilor preferă să își facă cumpărăturile în supermarket, unde găsesc toate produsele de care au nevoie, într-un singur loc, iar cei mai grăbiți își cumpără un kilogram de roșii sau un buchet de flori de la aprozarele și de la florăria care le este chiar în drum. Așa că, în piața Zorilor, marfa de pe tarabe este acoperită cu pături, în lipsa comercianților și în lipsă de cumpărători, existând chiar și tarabe goale, semne ale sfârșitului unei investiții pierdute de un milion de lei. O investiție care ar fi putut însemna un câștig pentru clujeni dacă administratorii piețelor ar fi avut grijă ca în aceste hale să își comercializeze produsele adevărații producători, dacă Primăria ar fi fost mai puțin populistă și nu ar fi încercat să ofere electoratului produse la prețuri cât mai mici, pe spatele producătorilor.
Dacă administratorii piețelor municipalității ar fi luptat contra bișnițarilor, dacă ar fi făcut verificări corecte și nu ar fi permis ca în piețele Primăriei să fie vândută marfa de calitate inferioară a acestora, fără trasabilitate, și dacă ar fi lăsat piața să regleze singură prețurile, pe baza principiului cererii și ofertei, astăzi am fi avut piețe unde am fi putut cumpăra legume și fructe proaspete, produse în județul Cluj sau în județele limitrofe, fructe și legume de țară, cu gust și cu savoare, și nu roșii de Grecia și mere din Spania, ajunse pe tarabe la a zecea mână. Însă, pentru că interesul electoral și financiar al celor implicați în tot ceea ce înseamnă piețele municipalității a primat, astăzi avem doar hale prin care bate vântul, hale pe care, la un moment dat, principiul (lipsei) cererii și ofertei le va închide.