Un nou episod din istoria colorata a pepenilor de Dabuleni se contureaza anul acesta in Cluj. Povestea e lunga si dureaza de aproape 20 de ani, cand majoritatea comerciantilor au gasit de cuviinta ca aici e rost de comert profitabil. In fiecare an, familiile de pepenari se pornesc cu casa, cu masa, purcel si catel spre orasul de pe Somes. Dupa ce isi fac designul tarabelor si a spatiilor de locuit, e randul tirurilor sa vina sa descarce marfa.
Povestea a inceput in primul mandat al edilului Emil Boc. Pe atunci, dabulenii cereau insistent sa isi comercializeze marfa in timpul verii, pe strazile clujene. Toate bune si frumoase, au primit abonamente de ocupare a domeniului public si pepenarii s-au pus pe treaba. Problema era ca traiau in conditii insalubre, in corturi amenajate langa tarabe sau uneori chiar sub cerul liber, fara un loc unde sa se spele sau sa beneficieze de conditiile minime de existenta. Multi faceau trocuri, mai cu un cetatean care sa le spele hainele, mai cu cineva care sa le ofere conditii sa faca un dus sau sa manance o masa calda. Mai mult, aspectul tarabelor era, de cele mai multe ori, inestetic si insalubru, motiv pentru care domnul primar a decis sa ii ajute pe dabuleni, promitandu-le solemn ca le va amenaja locuri speciale pentru comert.
Toate bune si frumoase, doar ca anii au trecut si promisiunea nu a fost indeplinita. Edilul a plecat la Bucuresti, iar in locul lui a venit Sorin Apostu, care a decis sa le faca viata grea lebenitarilor din oras. In 2011, in urma scandalului de coruptie in care a fost implicat fostul primar, s-a descoperit ca acesta le cerea comerciantilor de pepeni cate 4.000 de euro de caciula pentru eliberarea abonamentelor de ocupare a domeniului public. In felul acesta, Apostu a castigat 50.000 de euro numai de la pepenari. Perioada respectiva a fost critica pentru unii comercianti, care s-au intors acasa cu datorii imense pentru ca nu au reusit sa isi acopere „investitia”.
Din 2012, cand Boc s-a intors la carma urbei, a inceput procesul de „extinctie” a comerciantilor de pepeni. Acestia au inceput sa fie nu doar loviti din toate partile, ci chiar sa fie folositi in razboaiele partidelor cu primaria. Astfel, in 2012 PSD-istii s-au folosit de comercianti pentru a atrage atentia asupra faptului ca nu exista transparenta in acordarea abonamentelor si desfasurarea licitatiilor. Cativa ani mai tarziu, in 2014, a fost randul PNL-istilor sa se foloseasca de pepenari. Intr-un comunicat de presa, acestia erau foc si para pe administratia locala pentru faptul ca nu se deschideau pietele volante, mentionand astfel ca lui Boc ii pasa doar de pepeni.
Ulterior, cateva luni mai tarziu, a inceput sa se contureze ideea de a nu se mai acorda autorizatii de comercializare stradala, asa incat, in 2015, Primaria a interzis comertul pepenilor pe strazi si nu a mai acordat nicio autorizatie. Motivatia a fost simpla si seaca: „Suntem Capitala Europeana a Tineretului, asa incat Clujul trebuie sa fie impecabil.”. Asta in conditiile in care in perioada respectiva Clujul a fost un imens santier. In plus, decizia i-a intaratat mult mai mult pe comerciantii de pepeni sa vanda ilegal. Acestia au primit in decursul lunii iulie 2015, nu mai putin de 71 de amenzi pentru comert ilegal.
Din pacate, se pare ca amenzile acordate de primarie nu i-au speriat pe comercianti, asa incat ei au revenit si anul acesta pe meleagurile noastre. Doar ca de data asta primaria nu mai e interesata de subiect, in conditiile in care nu mai suntem Capitala Europeana a Tineretului. Totusi, in decurs de o saptamana jumatate, din data de 17, politia a dat deja 24 de amenzi, semn ca hotararea autoritatilor de a-i determina pe comerciantii din Dabuleni sa nu mai vina in Cluj e inca de actualitate.
Momentan, majoritatea comerciantilor sunt impartiti prin curti private si piete. In Manastur, in Piata Ion Mester, am dat de o familie norocoasa. Ei vin in acelasi loc de 16 ani. Deja se cunosc cu administratorul pietei si sunt chiar prieteni. De platit platesc cat plateste toata lumea, chiria pe taraba, chiar daca ei au fost nevoiti sa isi aduca materialele se acasa. De trait, traiesc bine. Au conditii, au de toate. Si-au luat in chirie un apartament pe trei luni, in care stau doamna, sotul si cei doi copii, unul dintre ei sugar. Cum intri in piata sunt doua „tarabe”. Una e a fiicei, cealalta e a mamei. Nu sunt impreuna, fiecare e cu marfa ei. Mama, doamna Florica, doarme intr-un pat amenajat langa cort. Acolo doarme, acolo mananca, acolo se spala.
„Ma stiu cu toti de aici. Uitati, acolo dorm, ala e patul meu. Cand e cald tare, dorm chiar dezbracata. Noi avem aici conditii, totul e bine, avem de toate. Dorm langa pepeni pentru ca mi-e frica sa nu-i fure. Este si portar, iar noaptea se inchid portile, dar eu ma simt mai sigura asa. Nu am avut incidente pana acum. Mai bine le dau eu copiiilor lebenita noaptea, peste gard, decat sa ma fure. Nu-mi place sa fiu furata. Uitati, vedeti copilul ala? Aici a crescut. Trei generatii de copii au crescut aici, in piata asta. S-au nascut prematur, dar uite ce sanatosi si frumosi sunt toti. Nu avem ce face. Noi suntem oameni muncitori, iarna, de exemplu, venim tot timpul in Cluj. Mergem in Dezmir si vindem rosii din sera. Suntem oameni bolnavi, dar nu avem de ales. Uite, tot ce avem aici noi ne-am facut. Taraba, prelata, cantar, tot.”
Actiunea primariei de a descuraja comerciantii sa se intoarca in Cluj nu a avut succes, se pare. Ea a inceput cu stangul, din start. Majoritatea pepenarilor isi platesc amenda si apoi isi vad de treburile lor. Sunt suparati, ar fi vrut ca in loc de amenzi sa aiba locuri special amenajate unde sa isi vanda marfa, nu sa fie tratati ca niste caini. E normal, in fond, pepenele de Dabuleni e cel mai gustos din tara. E trist sa nu mai avem cu ce ne racori vara dar, din pacate, asa se intampla cand suntem condusi de oameni fara perspectiva.