După ce “Dorel” ia o pauză de la manipulat brânzica sau orice marfă pe care pune el mânuţa ştearsă de salopeta de protecţie (deja făcută tablă în locul în care se “dezinfectează” acesta), se scarpină nițel în fund – asta dacă nu iese la o țigară. Unde oricum se scarpină și-n fund. Este un obicei de care poporul nu se poate debarasa de când nu mai face deosebirea dintre a gândi cu capul, sau cu fundul.
Firesc, ca tot ceea ce este firesc în viața lui “Dorel”, după ce se scarpină în fund, nu se spală pe mâini. Nu i-o cere nici Codul Muncii, nici vreo lege anume și, în nici un caz, educația sa cu privire la normele de igienă personală – cea din moși strămoși. Așa că dă drumul din lesă la epidemie pe aliment. De obicei e epidemia de Escherichia Coli, pentru care gaura fundului este ca ieșirea din Cornul Abundenței. Câteodată am impresia că trăim numai să producem pat germinativ (rahat) pentru această specie dominantă a Planetei. Unde mai pui că e ingredientul de bază al fiecărui produs politic, “lăptișorul de matcă” cu care se hrănesc toți trântorii din administrații.
Prin urmare, de chestii simple nu suntem capabili să ne apărăm din motive de genul că “Dorel” este convins că apa care trece peste şapte pietre late este numai bună de băut şi pâinea unsă cu untură şi presărată cu ceapă care a căzut pe podea este numai bună de mâncat dacă nu a stat mai mult de cinci secunde şi sufli puternic peste ea. Deci: cum vom face faţă ameninţării “coronavirusului”?
Cum facem ca Dorel să nu dea drumul din lesă la virus aşa cum ştie să dea la bacterie? Că suntem în situația în care 9 din 10 sate din România nu beneficiază măcar de un dentist, iar oamenii se spală pe dinți cu tămâie, frecție Diana și alcool (când nu le trec prin pâine şi le consumă ca atare). Și nu numai din ignoranță, ci mai mult din sărăcie lucie. Că „cu banii pe-un dinte trăiesc o lună” – vorba unui nene văzut într-o emisiune la tembelizor.
Dacă avem bunăvoința și răsfoim rapoartele Eurosat, realitatea lui “Dorel” cu mâna pe alimentul pe care va urma să-l băgăm în gură este că doar jumătate dintre români se spală pe mâini după ce merg la toaletă sau după ce îngrijesc (mângâie) un animal. Unul din patru români nu se spală pe mâini după ce schimbă scutece. Doar virusul, ca şi bacteria, nu se vede. Nu se vede, e ca și cum n-ar exista. Plus, dacă te ștergi de brăcinari, “se duce”, poți mânca și de pe jos dacă sufli bine peste partea care s-a storcit de țărână (oricum e țărâna Patriei, e de iubit). Noi consumăm săpun pe cap de locuitor în jur de de 400 grame anual. Plăvanii superstițioși din Vest consumă cam 1600-2000 de grame în medie pe an.
41% din populația României trăiește în locuințe ca străbunii: fără apă curentă, fără baie și cu WC în curte sau măcar la capătul holului. Nu ca distrugătorii bulgari de tradiții (care sunt bulgarii) și unde numai 18% din populație mai trăiește în aceste condiții. Procentul este zero în țările care vor să ne înveţe pe noi cum se luptă strămoşeşte cu o invazie, fie şi de “coronavirus”. Atragem “coronavirusul” la Posada şi-i dăm în cap cu ţuică de prune şi alcool metilic dublu trecut prin pâine.
Şi dacă nici asta nu merge, dăm foc holdelor, otrăvim fântânile şi ne refugiem prin păduri în munţi. Dar, stai, păduri nu mai avem, holde nici atât, iar sursele de apă sunt pline de deşeuri, bărci cu motor şi uleiul şi motorina aferente de la acestea!
Şi nici nu le putem cere şparlamentarilor ca, în buna tradiție a inutilității lor, să dea o lege prin care să se dea amendă dacă îl prind pe “Dorel” cu degetu-n fund în timpul orelor de program. Că e ca și cum parlamentarii (și funcționarii statului) ar trebui să se auto-amendeze.
Şi, gata!