In vizor

Pentru ei de ce nu ieșiți în stradă? Dializa în România sau tortura medievală în urma căreia tinerii mor cu zile: „Nepăsare, incompetență, corupție”

Emanuel Ungureanu se luptă de 17 ani cu morile de vânt. Deputatul USR încearcă să schimbe un sistem defect, în care politicienii (inclusiv cei locali), medicii și marii jucători de pe piața farmaceutică fac mai nimic pentru peste 15.000 de suflete care suferă de insuficiență renală.

În condițiile în care, în România, peste 1.5 milioane de oameni au probleme cu rinichii. Asociația pentru Solidaritate și Empatie Delia Grădinaru a luat sub propria aripă 100 de tineri care suferă de această problemă cruntă de sănătate. Majoritatea sunt învățați să îmbrățișeze moartea ca și cum ar fi ceva natural, în condițiile în care unii dintre ei stau și 19 ani în așteptare, pe dializă, pentru a obține un organ pentru transplant. Pentru că, atâta timp căt nu ești Arșinel sau altă „vedetă”, boala grea la rinichi e sinonimă cu condamnarea la moarte în majoritatea cazurilor.

Într-un sistem cinic, în care moartea acestor tineri e doar o statistică pentru cei care le conduc destinul, Ungureanu trage niște concluzii triste:

„Moartea nu înseamnă doar resemnare, e o realitate care trebuie tratată, problema morții în contextul de la noi. Nu găsești medici să colaboreze cu medici, pe lângă faptul că țara are resurse puține. E o deficiență de caracter la medici, ar trebui să fie primii la congrese de specialitate și nu la băut. Nu din lipsă de bani mor, deși se moare foarte ușor. Avem tineri de 19 ani pe dializă, în Spania se stă 1 an, 3 ani maximum până la transplant. Acolo nu comentează doctorii și presa că un copil spaniol și-a dat rinichiul unui copil român. În România, o dializă costă 106-107 euro, vorbim și de medicație minimală. În Franța, Germania, Italia, Spania, o dializă e de la 200-250 de euro în sus. Avem 15.000 de români care suferă de această problemă, sunt pe dializă, alți 8000 sunt pe liste și alții nici nu mai speră la nimic. 

Dializa la noi s-a îmbunătățit datorită celor din sistemul medical privat. E mai bună acum ca și acum 10 ani, cu siguranță. Însă, la noi nu se face ionograma înainte de orice dializă, așa cum e necesar. Neștiind valorile, care variază de la dializă la dializă, se pot schimba multe în rău. 

Am aflat că la București a avut loc o conferință între marii jucători din domeniu și ministrul Teodorovici, pe tema îmbunătățirii condițiilor celor care fac dializă, nu m-a chemat nimeni. Am fost acolo, nu am fost lăsat să vorbesc. În Ungaria se fac 800 de transplanturi pe an, în România 200. Clujul, un oraș cu buget de 300 de milioane de euro, nu are centru de transplant renal. De ce la Cluj nu avem transplant de ficat sau plămâni? Pentru că Mafia le-a mutat la București. Culmea, cei care făceau trafic de organe acum susțin conferințe”.

„Nu uitați, suntem praf de stele…”

Zilele trec și tinerii mor, cu zile, din cauza nepăsării sistemului și a corupției și incompetenței. O simplă statistică pentru marii jucători din domeniul farmaceutic și pentru „profesorii” și doctorii care au depus un strâmb jurământ al lui Hipocrate. 

„A murit Mircea și apoi Florin. Doi tineri care fac parte din familia mea mare, Asociația pentru Solidaritate și Empatie Delia Grădinaru, și-au găsit drum printre stele.

Mircea a murit acum câteva zile după o pneumonie care a scăpat de sub control. Ar fi împlinit doar 27 de ani în luna aceasta. Primise un rinichi cadou de la tatăl său, acum 7 luni. Imunosupresia de care era dependent pentru a menține în viață rinichiul transplantat, i-a slăbit imunitatea. Transplantul poate salva, dar, în unele situații, poate grăbi sfârșitul, acesta este adevărul crunt. Mircea era un băiat bun, blând, săritor, luminos. Vestea morții lui ne-a lovit în timpul taberei din acest an, mai precis, în data de 20 iunie, într-o zi de joi.

În aceeași tabără, l-am cunoscut pe Florin, a insistat multe luni să-l luăm cu noi, era grav bolnav, corpul îi era mutilat de suferință. Florin era dependent de un aparat de dializă de 19 ani…L-am urmărit în tăcere în ultimele zile din viață, a mers cu noi peste tot, cu eforturi supraomenești.În croaziera de pe Marea Mediterană i-am surprins lumina din priviri. Era extaziat și ochii i-au rămas minute bune scufundați în turcoazul mării de lângă Insula Favigniana.

Ultimele imagini de pe pagina lui de socializare pe care le-am atașat aici, arată bucuria și liniștea unui tânăr care își ia rămas bun de la pământ cu seninătate. Florin a murit azi, avea 34 de ani. O parte din mine este liniștită ca ultima lui zi pe mare. Împreună cu unii dintre voi i-am împlinit ultimul lui vis, să vadă marea și ce mare…I-am obișnuit pe tinerii din familia Asociației Delia Grădinaru să înțeleagă moartea ca parte din viață și să întîmpine cu seninătate trecerea. Acolo, în Trapani, lângă mare, pe digul ce desparte Tireniana de Mediterană, ne-am luat rămas bun, nu doar de la Mircea ci și de la Florin.

Apoi, ne-am amintit cu lacrimi de toți prietenii noștri care sunt praf de stele, i-am numărat din nou în gând și ne-am adus aminte ce tare doare dorul.Drum lin printre stele, prieteni!”, a scris deputatul pe pagina sa de Facebook, reamintindu-i pe cei care au fost Mircea și Florin, doi dintre îngerii care au avut ghinionul să se îmbolnăvească în Iadul din România.

Dializa, chinul suprem pentru bolnavii de rinichi

Ce este dializa? Conform siteurilor de specialitate „dializa îndeplinește funcția rinichilor, dacă aceștia nu mai pot să lucrez – dacă a apărut insuficiența renală, iar potrivit experților, ultimul stadiu al insuficienței renale are loc când rinichii funcționează la doar 10-15% din capacitatea lor normală”. Un procedeu extrem de complicat și sensibil, mai ales în condițiile din România. 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *