În zona primei străzi „smart” din Cluj-Napoca, Molnar Piuariu, din municipiul de 5 stele cu cea mai bună calitate a vieții, o femeie amărâtă își duce traiul chinuit pe spinarea unui măgăruș înhămat la o căruță cu care adună fier vechi și alte deșeuri, pentru care ia doi bănuți, insuficienți pentru procurarea medicamentelor.
„Mă duc cu măgărușul, că n-am bani de tratament! Sunt bolnavă și n-am bani de tratament, sunt o muiere necăjită, amărâtă!”, se plânge femeia, care ne arată rețeta medicală eliberată luna trecută. „Car fier vechi, ce îmi dau oamenii! Nu câștig nimic, nici să iau tratamentul! Un vecin îmi ține măgarul. Sunt bolnavă și n-am 5 bani”, explică femeia, văzându-și mai departe de drum, prin Clujul strălucitor și mândru în Centru, sărac și rural în cartiere.
Iar cazul acestei femei nu este unul izolat. La 10 minute distanță, în aceeași zonă, o altă amărâtă își târăște existența înhămată la un cărucior cu vechituri. Și câți, ca ele!
Și acești oameni sunt clujeni. Îi vedem zilnic printre noi, căutând în tomberoane, trăgând cărucioare cu vechituri. Și acesta este Cluj-Napoca. Orașul căruia îi filează 3 stele din cele 5 de pe bolta declarațiilor primarului.