Editorial

Partidele noastre sunt niște organizații criminale, iar magistrații, în majoritatea lor, au ales să fie locotenenții Mafiei, nu să aplice Justiție

Haideți să mai citim încă o dată o mărturie dată acum un an, prin aprilie, în Dosarul „Mită la CJ Cluj” -, acela care l-a trimis mulți ani pe penelistul Horea Uioreanu în spatele gratiilor. Din păcate, numai pe el, deși „muncea” să încaseze șpagă și în folosul partidului.

Cum vă ziceam, pe legea după care funcționează, partidele politice din România sunt doar niște organizații criminale, adevărate mașinării de pus pe căpătuială.

Fostul director al fostei Regii Autonome de Drumuri și Poduri Cluj, Iuga Gavrilă, declara, sub jurământ, că acei membri ai PNL care ocupau funcţii publice în diferite deconcentrate, funcții obținute cu sprijinul partidului, nu pe alte merite, trebuiau să „răsplătească” partidul cu bani (trebuiau să „cotizeze” cotă parte din salariu). Era un auto-denunț în toată regula, nu? – că și ex-președintele TNL și secretar general al PNL Cluj fusese numit în funcție cu sprijinul partidului, nu pe alte merite și, pe cale de consecință, trebuia să cotizeze (un fel de „eu, în nemernicia mea”, „am fost un dobitoc, onorată instanță”)…

”Era o decizie la partid. Eu participam la fiecare ședință de Birou Politic și îi citeam pe ce cei care au restanțe. Între timp, în cursul săptămânii, când nu erau ședințe, un alt membru de la PNL îi suna pe liderii partidului, care ocupau funcții publice, în diferite deconcentrate, unde se bucurau se sprijinul partidului și le amintea că au de plătit cotizațiile și alte sume de bani pe care s-au angajat să le aducă la partid. În funcție de dorința celui care dădea banii, erau persoane care doreau să nu apară cu numele și nu doreau chitanță, erau alte persoane care, în momentul în care cotizau, cereau chitanță în mod expres și alții care nu doreau să apară cu numele și puneau alte persoane pe numele cărora se întocmeau chitanțe”, a afirmat în instanţă Iuga Gavrilă.

Dacă cotizezi „din salariu”, acesta nu prea ar ajunge – așa că oricare caută soluții de „completare”. Iar traficarea influenței prin recompensarea cu șpagă este la îndemâna oricui în această țară în care „statul” face tot ce-i stă în puteri să-și umilească și împovăreze cetățenii prin reglementări și norme inutile, prin taxe și impozite aiuritoare.

Și acum să ne aducem aminte de cazul Iacob Ridzi. Și oricare caz de mită, șpagă, trafic de influență șamd, în care au căzut pradă procurorilor doar soldățeii de partid.

Mita alimentează conturile partidelor, bunăstarea șefilor acestora, campaniile lor electorale șamd – total netransparent. Iar procurorii ridică cărăușii, boșii Mafiei politice nu sunt deranjați.

Căci – nu este așa? – ei nu au cum să fi știut de mecanismele de finanțare ilicite ale partidului…

Vă mai amintiți filmulețul în care Mircea Geoană, șef al PSD pe atunci, umfla fără să clipească un plic cu euroi? NU că l-ar da fața aia inteligentă afară din casă de deștept ce este, dar vi se pare că era uimit că i se vâră plicul sub nas? Vi se pare că mâna cu care i-a îndesat în buzunar (sau sertarul de la birou) nu știa ce face?

Nu cred că este posibil ca un șef de partid (de la cea mai amărâtă filială, la Șeful cel mare) să nu fi știut, să nu știe, despre circuitul șpăgii în partid.

În interiorul partidelor politice din România s-au pus la punct adevărate mecanisme de extracție a banului public. Toți sinecuriștii numiți în funcții recuperează, iau șpagă și din șpaga aia o parte își iau ei, o parte dau la partid. (Și numai la acest nivel acționează procurorii anticorupție)

Această schemă piramidală de extracție de tip „Caritas” erau procurorii anticorupție chemați să o lămurească – și au avut peste un deceniu la dispoziție să o facă, dar s-au complăcut să fie la dispoziția celor care-și demantelau prin intermediul lor opozanții politici (sau financiari), complăcându-se să nu dorească să vadă cum niște mafioți îi puneau să execute alți mafioți. Procurorii au ales, în marea lor majoritate, să fie locotenenții Mafiei, nu să aplice Justiție.

Căci au avut ocazia să strângă suficiente dovezi că partidele noastre sunt niște organizații criminale, dar nu au acționat decât ca să-i salte pe „ai lor” când veneau la putere „ai noștri”. Și viceversa.

Ori asta NU este Justiție!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *