Ovidiu Jimborean este multiplu campion în sporturi de contact, un tânăr ambițios și inteligent, un luptător lipsit de agresivitate, dar hotărât să câștige toate meciurile, nu numai în ring, ci și în lupta cu viața. El provine dintr-o familie simplă, din Toplița, și de mic și-a dorit să practice sportul de performanță, cu toate că constituția sa fizică, mai firavă, nu îl avantaja. A încercat mai multe sporturi, până când a descoperit la Cluj competițiile de MMA, care, chiar dacă nu erau pe gustul său, prin agresivitatea specifică, pe care Ovidiu nu o împărtășea, i-au stimulat ambiția și pofta de a fi campion.
Când nu se antrenează pentru concursurile naționale și internaționale de profil, tânărul lucrează ca administrator adjunct în cadrul FSPAC și administrează o sală de sport din cartierul Iris, unde sportivii clubului Brazilian Power Team, în cadrul căruia este vicepreședinte, se pregătesc pentru performanță.
Ovidiu Jimborean își dorește ca, peste 4 ani, să își folosească experiența obținută în administrație și ambiția călită prin sport, ca primar al orașului natal, Toplița, unde intenționează să candideze pentru a aduce un suflu nou în administrația locală, pentru a-i înlocui pe vechii politruci cu oameni tineri, capabili să dezvolte și să promoveze Toplița, un oraș cu un potențial turistic imens.
De mic a visat să practice un sport de performanță
Ovidiu Jimborean s-a născut în Toplița, acum 27 de ani. Părinții săi, muncitori, amândoi copii de țărani, s-au străduit întotdeauna să le creeze copiilor lor condițiile necesare pentru a avea parte de o bună educație. Chiar dacă, de mic, a fost mai firav din punct de vedere fizic, Ovidiu și-a dorit, din fragedă copilărie, să practice sportul de performanță. În clasa a II-a a făcut cunoștință pentru prima oară cu un sport de contact, karate shotokan, însă părinții lui, care puneau un mare accent pe rezultatele sale la învățătură, îl pedepseau pentru notele mai mici interzicându-i pentru anumite perioade să mai meargă la sport, motiv pentru care, după 6 luni, Ovidiu a renunțat de tot la karate:
„Pe un copil, când e mic, îl pedepsești luându-i ce îi e mai drag. Eu trebuia să am mereu note foarte bune la învățătură și, când luam note mai mici, mă pedepseau câte două săptămâni să nu mai fac sport. În contextul acesta, după primul examen de centură, mi-am dat seama că rămân în urmă cu pregătirea și m-am lăsat de karate.”
Cu toate că acum e multiplu campion în sporturi de contact, lui Ovidiu nu i-a plăcut niciodată să se bată, nu l-a atras latura agresivă a sportului, pe care nu și-a dezvoltat-o nici în ziua de astăzi:
„Am renunțat la karate poate și datorită faptului că nu mi-a plăcut să mă bat, nici acum nu îmi e dezvoltată complet agresivitatea, cum e dezvoltată la restul sportivilor, care fac performanță. O principală caracteristică a sportivității unei persoane este să aibă un anumit grad de agresivitate, dar eu consider că lucrurile trebuie făcute cu calm și trebuie evitate cât mai mult gradele crescute de agresivitate.”
După ce a renunțat la karate, Ovidiu s-a apucat de volei, însă antrenoarea l-a descurajat, după numai două luni, spunându-i că e prea micuț pentru acest sport. După ce i s-a luat atât de brutal visul de a performa în această activitate sportivă, Ovidiu a mers la fotbal, la CS Știința Sărmaș. Avea o condiție fizică foarte bună, pentru că dintotdeauna i-a plăcut să alerge, însă, din nou, antrenorul i-a tăiat aripile, spunându-i tatălui său că Ovidiu „fuge cât un cal, dar nu dă randament, nu are joc strategic”. Demoralizat, el s-a lăsat și de fotbal, cu toate că de mic visa să ajungă fotbalist. După această experiență, până la terminarea facultății, singurul sport pe care l-a mai practicat a fost fotbalul din curtea școlii.
Anii de facultate
În clasa a XII-a, Ovidiu își dorea să devină jurnalist, însă părinții l-au descurajat și în acest vis, spunându-i că e o meserie grea și nu foarte bănoasă. Ovidiu mai avea și opțiunea Facultății de Drept, dar și aceasta trezea discuții controversate în familie, și, înainte cu două săptămâni de absolvire, i s-a ivit și oportunitatea de a da admitere la Academia Militară. Deși timpul era foarte scurt, el și-a pregătit dosarul, a făcut vizitele medicale, însă, din păcate, nu a intrat. Dacă ar fi reușit la Academia Militară, în cadrul acesteia ar fi studiat și Administrație Publică și, din ambiția de a urma totuși acest profil, după Bacalaureat, a venit la Cluj și, cu toate că și-a depus dosarul pentru 4 facultăți (Jurnalism, Administrație Publică, Drept, Comunicare și Relații Publice) și a fost admis la toate, a ales până la urmă să facă Administrație Publică în cadrul FSPAC:
„Am fost ambițios de mic, am luptat cu viața până am simțit că pic jos și, când am simțit că pic, m-am ridicat și am început să lupt din nou, doar ca să demonstrez că se poate! Eram hotărât să dau iarăși, în următorul an, la Academia Militară, și mă gândeam că, dacă fac primul an de Administrație Publică, poate la Academie îmi echivalează studiile și intru direct în anul II.”
Până la urmă, însă, Ovidiu și-a continuat studiile în cadrul FSPAC. Era perioada Guvernului Tăriceanu, o perioadă bună pentru administrația publică, unde, înainte de criză, încă se mai făceau angajări. Însă, venirea lui Boc la Guvern a schimbat dramatic situația:
„Anul II ne-a prins cu Boc la Guvern, cu criza economică, iar administrația publică a avut foarte mult de suferit: s-au tăiat sporuri, 25% din salariu, tot, astfel încât, în anul III, simțeam deja și noi, studenții de la Administrație Publică, frica aceea de necunoscut: ce se va întâmpla, că nu o să reușim pe piața muncii, nu o să avem ce face după absolvire și o să fim șomeri cu diplomă!”
Pentru că a obținut rezultate foarte bune la examene, din anul II, Ovidiu a ajuns reprezentantul studenților din facultatea sa. Își cunoștea colegii, îi plăcea să se implice și, pentru că nu avea pile, știa că singura șansă de a prinde un loc într-un cămin mai bun era cea de a ajunge șef de an. În anul III a ajuns președinte de cămin și, încercând să își găsească de lucru, atât el, cât și colegul său de cameră au descoperit că, pentru că nu aveau experiență, acest demers era unul imposibil, așa că au început să lucreze ajutându-i pe colegii lor să redacteze diverse lucrări.
Spre finalul anului III, de plictiseală, împreună cu colegul lui, Ovidiu și-a cumpărat o minge medicinală din piele, de 4 kg, două gantere, o bară Z cu 20 de kg de discuri, iar cei doi s-au apucat de sport. Timp de un și jumătate au făcut o serie de exerciții fizice cu accesoriile respective, însă, pentru că nu executau corect mișcările, efectele negative nu au întârziat să apară:
„Deja, în anul I de masterat, aveam să mă angajez la secretariatul FSPAC și, după 8 ore pe zi de stat pe scaun la birou, poate și datorită faptului că nu făceam exercițiile corect, începea să mă doară spatele destul de rău.”
MMA, sportul în care Ovidiu a fost încurajat să facă performanță
Cu toate că nu practica corect exercițiile fizice, Ovidiu a început să fie destul de fibrat și toată lumea îl întreba dacă face sală. Pentru că, la vremea respectivă, competițiile de MMA erau foarte populare în România, el le spunea tuturor că face MMA, sport pe care în curând a și început să îl practice. Spera ca, prin activitatea sportivă, să își rezolve și problemele cu spatele, așa că, în martie 2012, a călcat pentru prima dată pragul celor de la MMA Transilvania:
„Evident că primul antrenament pentru mine a fost un chin, prima imagine pe care am văzut-o acolo a fost cu niște sportivi care se târau pe umeri pe saltele și, când am văzut ce fac ăia acolo, mi-am zis că în sportul acesta nu trebuie să fii isteț, deștept, aici e pe principiul: «Carte multă nu se cere, să fii prost, să ai putere!»
După primele 20 de minute de încălzire aveam să îmi dau seama că toate alergările mele îmi erau inutile. După 20 de minute în care am crezut că îmi dau duhul, am făcut cunoștință pentru prima dată cu salteaua de luptă.”
După primul antrenament, Ovidiu s-a chinuit o săptămână cu o febră musculară care, „în afară de părul din cap”, îi provoca dureri în fiecare parte a corpului. Primul său gând atunci a fost cel de a renunța și la sportul acesta care i se părea foarte dur și nepotrivit pentru el. Pentru că avea plătit un abonament de Full MMA pentru o lună, s-a decis totuși să continue să meargă până la finalul abonamentului. Pe parcursul acestei perioade, colegii de antrenament i-au stimulat lui Ovidiu ambiția, antrenorii l-au încurajat și astfel a început să îi placă acest sport și să facă progrese:
„Am continuat să practic sportul acesta pentru că era deja o ambiție și începeam să mă simt mai bine din punct de vedere fizic, nu mă mai durea spatele, pentru că făceam tot felul de exerciții de stretching, la finalul antrenamentului. În plus, deja toată lumea prin cămin aflase că practic un sport de contact destul de dur și era o chestiune de mândrie.”
După 5 luni de MMA pur, la propunerea unuia dintre antrenori, Ovidiu a participat, fără ezitare, la prima sa competiție de MMA (organizată la Beclean, în iunie 2012). Adversarul său, care avea 11 ani de lupte libere și un an și jumătate de MMA, era mult mai experimentat, fapt care s-a și dovedit în luptă, pentru că, după 2 reprize de câte 3 minute, acesta a câștigat meciul, la decizie. Deși a pierdut competiția, cu această ocazie, Ovidiu a câștigat un foarte bun antrenor, care avea să îi influențeze ulterior cariera sportivă:
„Acesta a fost momentul în care l-am cunoscut pe Mircea Cubleșan. Cu o săptămână înainte de competiție a venit din Portugalia și avea deja vreo 6 ani de jiu-jitsu brazilian și 25 de ani de lupte libere, un sportiv titrat, care fusese de la campion național, până la campion iberic.
După competiția de la Beclean, în care el a fost unul dintre antrenorii noștri pe partea de sol, Mircea deja începea să ne promită: «Acum sunteți la început, dar, până în toamnă, când se organizează prima gală de MMA profesioniști, o să fiți mult mai pregătiți.
Eu aveam numai 5 luni de antrenament și aveam deja o poreclă acolo, mi se spunea «profesorul», pentru că eram băiat sârguincios, lucram la facultate, aveam rezultate foarte bune la învățătură, bursă de studiu și o bursă POSDRU. Pentru că predasem și un seminar, mi-a rămas această poreclă.”
În octombrie 2012, Ovidiu Jimborean a intrat în ring în primul său meci oficial de MMA la profesioniști, un meci spectaculos, care a ridicat sala în picioare:
„Situația nu se schimbase foarte mult atunci din punctul de vedere al pregătirii mele pe partea tehnică, ceea ce s-a și putut vedea, pentru că, după 10 minute, am fost la sol cu sportivul respectiv, sub el, rolul meu în ring fiind mai mult de încasator, decât de entertainer.
După 10 minute de bătaie și de frustrare maximă din partea adversarului, care nu reușea să mă finalizeze, pentru că eu nu renunțam la luptă, am reușit, în ultimele două minute ale meciului, să îl răstorn și să ajung deasupra lui, moment în care cei peste 600 de oameni prezenți la evenimentul respectiv s-au ridicat în picioare să aplaude.
Năucit de loviturile încasate am uitat și procentajul acela mic de tehnică la sol pe care îl mai știam, astfel că, deși acum eu eram deasupra, nu mai știam ce să îi fac, așa că meciul s-a terminat la decizie în favoarea adversarului. Atunci mi-am dat seama că principiul conform căruia «carte multă nu se cere, să fii prost, să ai putere» e o concepție greșită de-a mea, pentru că fără multă muncă și fără o strategie de luptă bine pusă la punct ești inutil într-un astfel de meci. În același timp, mi-am zis că pentru mine s-a terminat cu sporturile acestea, în care eu nu am ce să caut!
Însă, a doua zi, am primit un telefon de la Mircea Cubleșan, care mi-a spus că toată lumea l-a sunat să îl felicite și să îi spună că cel mai frumos meci a fost al meu și că, din momentul acela, mi-am câștigat locul în echipa MMA Transilvania, ceea ce însemna că eram membru cu drepturi depline, nu mai plăteam abonament, aveam cheia de la sală, puteam să mă antrenez când voiam eu, deci totul era un pic diferit, pentru că acum făceam parte din familie.”
Ovidiu și-a promis că o să devină campion
Mircea Cubleșan a fost, pentru Ovidiu, omul potrivit, care, la momentul potrivit, l-a ajutat să se ridice și, în foarte scurt timp, să își atingă adevăratul potențial. I-a promis că, în mai puțin de 9 luni, dacă se va ține de muncă, va avea rezultate foarte bune. În urma unei analize, Mircea Cubleșan i-a observat lui Ovidiu deficiențele pe partea de MMA și i-a propus să înceapă să pună accent doar pe o anumită ramură sportivă, dându-i de ales între striking (lupta în picioare) și lupta la sol.
Nefiind agresiv din fire și nici amator de bătaie, Ovidiu a ales lupta la sol, așa că, în decembrie 2012, a îmbrăcat pentru prima dată kimono-ul de brazilian jiu-jitsu. În februarie 2013, a participat la prima competiție internațională de brazilian jiu-jitsu (Abu Dhabi Trials), în care a pierdut la diferență de două puncte, după primul meci disputat. Întors acasă, Ovidiu și-a promis că nu o să mai participe niciodată la vreo competiție fără să câștige o medalie.
La următoarea competiție de brazilian jiu-jitsu, organizată de MMA Transilvania, în mai 2013, Ovidiu a fost medaliat cu aur la categoria 70 de kg. Deja începeau să se facă pregătirile pentru următoarea gală de UFT, gală de MMA de profesioniști, la care sportivul era hotărât să lupte pentru că își dorea să spargă gheața nereușitelor de până atunci. A avut adversar un luptător de la Târgu Mureș, un cvadruplu campion național, pe care a reușit să îl învingă:
„În momentul în care am câștigat și am urcat sus pe cușcă să salut publicul, când am simțit că mă aplaudă sute de oameni, mi-am spus că eu trebuie să mai continui cu sportul acesta!”
Mircea Cubleșan a făcut pariu cu mai mulți antrenori aflați la acea competiție, că el, într-un an, îl va ajuta pe Ovidiu să devină cel puțin campion național, dacă nu chiar internațional.
În ianuarie 2014, la Campionatul European de Jiu-Jitsu Brazilian de la Lisabona, Ovidiu Jimborean a pierdut la diferență de 3 puncte, dar o lună mai târziu, la Campionatele de Jiu-Jitsu Brazilian de la Munchen, a cucerit medalia de bronz. După o săptămână, la Tecuci, a câștigat la categorie medalia de aur și bronzul la open, tot într-o competiție de jiu-jitsu brazilian. În decembrie 2014, a câștigat argintul în cadrul unei competiții de kempo din Ungaria. În cadrul acestui concurs, sportivul de 67 de kg a luptat chiar și cu adversari mult peste categoria sa de greutate. A câștigat inclusiv un meci cu un luptător de 140 de kg, motiv pentru care a fost caracterizat drept „spaima ungurilor”. Au urmat o serie de alte competiții de jiu-jitsu în cadrul cărora Ovidiu a fost mereu medaliat:
„Am acasă vreo 22 de medalii, 3 cupe și două trofee, obținute în 3 ani.”
Brazilian Power Team
După o serie de evenimente neprevăzute, în 2014, împreună cu Mircea Cubleșan, Ovidiu Jimborean a înființat Asociația Sportivă ”Brazilian Power Team”. După un an de zile, în care asociația a funcționat într-un spațiu închiriat la Cluj Arena, membrii fondatori ai clubului au descoperit spațiul din cartierul Iris, unde BPT funcționează în prezent:
„Am considerat că acest spațiu are un potențial de dezvoltare pe plan sportiv – ceea ce s-a și întâmplat – astfel că, în februarie 2015, am demarat procedurile prin care avea să se nască mai târziu ”Iris Power Gym”, pe care am deschis-o împreună cu Mircea Cubleșan și cu Costel Covaci, un asociat care venise recent din Portugalia.
M-am trezit în postura de owner al unui SRL care e bazat pe sport și pe rezultate competiționale. Au început să vină rezultatele, să crească numărul de clienți, lumea venea pentru că începea să audă de noi și de rezultatele noastre pe plan sportiv. Astfel, împreună cu asociații mei, am reușit să creăm o bază sportivă cu toate utilitățile necesare practicării sporturilor de contact.”
În prima jumătate a anului 2015, fiind ocupat cu amenajarea sălii, Ovidiu nu a mai avut timp de pregătire pentru competiții, dar, în a doua jumătate a anului, a participat la Campionatele Naționale de MMA de la București, unde a fost medaliat cu bronz. A câștigat și o medalie de argint la proba de kempo, în cadrul acestei competiții, iar mai apoi, la Campionatul Național de Grappling, a fost medaliat cu aur. Spre finalul anului 2015, Ovidiu a câștigat aurul și la Cupa Transilvania de brazilian jiu-jitsu, atât la categoria 70 de kg, cât și la open.
La orice competiție organizată prin Federația Română de Kempo, indiferent de probă, Ovidiu participă ca sportiv legitimat al C.S. Politehnica Cluj:
„În cea de-a doua jumătate a anului 2015, datorită rezultatelor și performanțelor obținute, mai mulți sportivi BPT, printre care și eu, am fost legitimați la C.S. Politehnica Cluj-Napoca, în urma preluării de către aceasta a secției de Kempo, sub îndrumarea managerului Liviu Crișan și a responsabilului acestei secții, Adrian Ciorca, cărora le mulțumesc pentru că au crezut în noi și ne-au oferit o serie de facilități (echipament sportiv pentru antrenamente, echipamente competiționale, servicii de transport-cazare-masă), precum și recunoașterea de fiecare dată a rezultatelor obținute.”
În 2016, Ovidiu Jimborean și-a continuat activitatea competițională printr-o nouă provocare: deși avea 67 de kilograme, s-a decis să se înscrie la categoria – 84 de kg, la o competiție regională de grappling, organizată la Gherla. În cadrul acestui concurs a avut două meciuri, primul l-a câștigat în 34 de secunde, iar al doilea în două minute și jumătate, ambele prin extensie articulară pe brațul adversarului. Anul acesta a mai participat și la Campionatul Național de Kempo, unde a fost medaliat cu bronz.
Sportul are puterea de a le schimba oamenilor viața
Pentru că, în doar câțiva ani, a reușit să obțină asemenea rezultate remarcabile, Ovidiu nu vrea să se oprească aici. El intenționează să își continue lupta pentru performanță, mai ales că acum are alături oameni care cred în potențialul său:
„Când eu nu am crezut în mine, alții au făcut-o, cum a fost Mircea Cubleșan, care mi-a demonstrat că limitele mele sunt încă departe de a fi atinse. Îmi doresc mult mai mult pe plan sportiv și sper ca, dacă Dumnezeu mă ajută, să ajung pe podium la Europenele de Jiu-Jitsu Brazilian, pentru că, dintre sporturile de contact, acesta este preferatul meu, este sportul care m-a schimbat, m-a inspirat și m-a adus la rezultatele de astăzi. Dacă nu pe podium la Mondiale, măcar la Europene vreau să ajung!
În continuare prefer să îmi controlez nivelul de agresivitate, să îl mențin la un nivel mediu. Încerc să evit orice situație conflictuală în afara sălii de sport și sper să reușesc asta de fiecare dată. Îmi doresc să văd cât mai mulți copii că se apucă de orice fel de sport, numai mișcare să fie, și o să am mereu o simpatie aparte pentru cei care vor să facă jiu-jitsu brazilian. La foarte mulți le-a schimbat viața sportul acesta: s-au apucat săraci și au ajuns campioni internaționali, iar acum predau seminarii pe bani frumoși, în diferite colțuri ale lumii.”
Până să se apuce de sport, Ovidiu nu ieșise din țară, dar mai apoi a ajuns să cunoască diverse orașe din Europa, în drumurile sale la competiții. Sportul i-a schimbat și lui viața, oferindu-i o cale de urmat, diferită de ceea ce își imagina el în momentul intrării la facultate:
„Dacă la început visam la o carieră în mediul academic, iar ai mei deja mă vedeau doctor în Administrație Publică sau în orice altă disciplină din cadrul FSPAC, sportul mi-a oferit un alt drum în viață, acela de a face ceea ce îmi place și de a trăi din activitățile sportive pe care le prestez.
Cu siguranță, nu o să mă opresc aici, iar în viitorul apropiat mă gândesc serios să candidez ca primar la Toplița. Acum lucrez ca administrator adjunct în cadrul FSPAC, unde am dobândit experiență administrativă. Am lucrat și în parteneriate cu diverse ONG-uri, pe anumite proiecte cu finanțare europeană, și m-am ocupat și de partea de cercetare.
Mă gândesc să candidez peste 4 ani și un punct forte ar fi experiența pe care am acumulat-o și o acumulez în continuare în Facultate – știu ce înseamnă administrația! În plus, realizările din activitatea sportivă îmi reflectă caracterul și ambiția, eu chiar aș lupta pentru valorificarea resurselor pe care orașul Toplița le deține în momentul de față, pentru că locuitorii orașului merită o viață mai bună!
Dacă aș ajunge primar, aș veni în spate cu o echipă tânără și i-aș da afară pe toți boșorogii din Primărie, pe toți incompetenții ajunși acolo pe pile și relații! Aș veni cu o echipă tânără de management și un lucru pe care aș pune accent, care aș avea grijă să fie respectat pe durata mandatului, ar fi ca taxele să fie plătite de toată lumea, pentru ca, ulterior, banii să poată fi folosiți eficient pentru valorificarea imaginii orașului, imagine care, din punct de vedere turistic, în momentul de față, e la pământ, deși Toplița are resurse extraordinare!”, conchide Ovidiu Jimborean, un campion în lupta cu viața, cu adversarii sportivi și, poate, pe viitor, cu cei politici.
Foto: Ovidiu Jimborean, digitalworld.hu