Sunt autori care integreaza preocuparile exagerate ale multora dintre semenii nostrii de “a manca sanatos”, de a-si prelungi viata, de a evita imbolnavirile, de a-si creste performantele in toate domeniile printre nevrozele specifice civilizatiei contemporane, marcate de diverse anxietati si fobii, obsesii, manii si stari de dependenta.
Desi unele dintre acestea (jogging-ul, naturismul, culturismul, dependenta de Internet si telefoane mobile etc.) au si o parte de efecte benefice, exagerarile, preocuparile obsesive, religiozitatea practicilor le introduce in perimetrul nevrozelor.
O astfel de nevroza a fost recent individualizata de nutritionisti si psihologi, numita “orthorezia”, care nu semnifica, cum ar sugera numele conferit: apetit normal, echilibrat, in opozitie cu anorexia sau hiperorexia (bulimie), ci obsesia de a se alimenta corect.
Cei care sufera de orthorezie se simt tot timpul terorizati de teama, de alura anxioasa si fobica, nu cumva sa consume mancaruri nesanatoase, periculoase, toxice. Sunt prudenti si suspiciosi fata de toate mancarurile existente, isi reduc continuu numarul de alimente acceptate, urmaresc canalele de stiri si noteaza tot ceea ce apare in legatura cu alimentele periculoase, cantaresc cu grija, si la propriu si la figurat, ceea ce decid sa consume.
Prin urmare, orthorezia este obsesia de a se hrani cat mai corect posibil. Aceste persoane respecta un mod de a se hrani foarte strict, alcatuindu-si un meniu considerat in opinia lor sanatos, intocmit cu mare grija si strictete, iar daca nu reusesc sa-l respecte sunt chinuite de stres: petrec zilnic ore intregi cu organizarea propriului meniu; adesea isi portioneaza in mod strict mancarurile, le impacheteaza pentru a le consuma la anumite ore si intra in panica daca, din diverse motive, sunt silite la abateri de la acest program.
Cautarea permanenta de a consuma “alimente sanatoase” creeaza o dependenta asemanatoare alcoolicilor. Aceste persoane ritualizeaza hranirea, act firesc, fiziologic, bazat pe unul dintre instinctele esentiale ale omului.
Tulburarile care apar in acest domeniu induc modificari ale autocontrolului care ia forme bizare, persoanele nu mai reusesc sa-si tina in propriile maini evenimentele importante din viata proprie; autocontrolul este substituit de diferite dependente.
Este vorba, in sens mai larg, de un fenomen social, in sociogeneza acestei nevroze intervenind agresivitatea marketingului, atacul reclamelor, stimuli psihologici subliminali care induc in constiinta oamenilor ideea consumului exagerat si manipularea catre anumite produse.
In acest complex proces intervin, derutand si mai mult, aspecte ale concurentei intre producatori: nu numai ca-si lauda produsul propriu, dar se fac aluzii la nocivitatea produselor concurentilor, unele de-a dreptul cancerigene, tema favorita in atacarea concurentilor, ca de altfel si in promovarea unor produse care vindeca aceasta boala.
Impotriva acestei noi dependente se incearca de mult luarea unor masuri de prevenire. Pe de o parte, se recunoaste de catre nutritionistii profesionisti riscul artificializarii prin procesare industriala a alimentelor si a adaugarii a tot felul de adaosuri nocive. Pe de alta parte, e necesara o promovare corecta a educatiei alimentare si mai ales stimularea unei abordari etice in alimentatie, la care se adauga, bineinteles, masuri de corectie, control si punitie (de pedepsire) ale organelor abilitate.