Opinie Dragoş Damian, Terapia Cluj: Învăţământul dual, licenţele, masteratele, doctoratele, rezidenţiatele tehnice sunt sinecuri. Au fost create la cererea mediului de afaceri, dar pentru că nu au fost bine gândite, au devenit sinecuri, spre bucuria cadrelor didactice

• Tinerii pregătiţi, cu o profesie şi o diplomă în mâna, cu un loc de muncă asigurat, NU rămân – sau rămân în proporţie foarte mică – la angajatorul care le-a asigurat pregătirea profesională. În plus, nu sunt incluşi la predare directorii, inginerii, maiştrii, etc. în aşa fel încât cursurile sunt făcute de cineva fără experienţă practică în noile tehnologii industriale. Practică la angajator este făcută fără interes, doar aşa, să treacă orele obligatorii;
• Aşadar, cu toate investiţiile făcute de stat şi de angajatori în a crea personal calificat, acesta rămâne la compania care l-a pregătit într-un procent dezarmant de mic. Efect indirect, UE îi mulţumeşte României, o să dăm cohorte de personal bine calificat către ţările din vest, care se opun, (logic, haha!), soluţiei că absolventul de învăţământ tehnic să fie constrâns să rămână în câmpul muncii o perioada de timp echivalentul cu perioada şcolarizării la angajatorul care i-a plătit bursă.

PNRR, Reforma 4, Investiţia 6. Este o idee bună că o să avem un agregator cu clădiri noi în campusuri conectate cu licee, facultăţi, sectoare economice, etc. – în care o să înveţe tinerii şi studenţii o profesie. Mă scuzaţi că amintesc, aşa făcea şi Ceauşescu oraşele industrial, fabrică sau uzina şi în jurul ei liceele şi facultăţile care dădeau personalul calificat (este modelul japonez, nu a lui Ceauşescu, dar totuşi nu sunt sigur cine l-a inventat). Dar surpiza! la terminare se va întâmplă ce am semnalat mai sus, tinerii bine pregătiţi vor pleca în ţările din vest sau vor lucra în cu totul alt domeniu

Aşadar, un întreg segment de PNRR creator-facilitator de brain-drain.

Ce o să avem de fapt sunt 320 milioane Euro intraţi în buzunarul unor constructori care vor fi feritici să îi ia. Seamănă cu cele 200 de centre comunitare de sănătate din zona rurală, dotate state-of-the-art cu 40 milioane Euro, dar unde nu se va duce picior de cadru medical.

Atâta vreme cât indicatorul din învăţământul tehnic indiferent de nivel (dar şi alt învăţământ) nu este ANGAJABILITATEA, proiectele în sine sunt reforme pe hârtie din buncărele de fildeş ale savanţilor care conduc destinele învăţământului.

Creşterea salariilor profesorilor. Ok, propunere absolut rezonabilă. Verificaţi va rog efectul dublării – triplarii – multiplicării salariilor în mediul sanitar la îmbunătăţirea indicatorilor de sănătate. Cred că aţi înţeles ce vreau să spun.

Părinţîi cu dare de mâna tac pentru că vor să-şi treacă copiii prin învăţământul public (adică gratis!!) o perioada cât mai lungă de timp, să le adune diplome peste diplome după care să plece din ţară sau / şi, scenariul un pic mai nefericit, să se angajeze că bugetari. N-au făcut un calcul să vadă că meditaţiile,  cărţile “speciale” care trebuie cumpărate, atenţiile, fondul clasei, etc, etc., etc., îi costă în cei minim 12 ani mai mult decât i-ar costă să-şi dea copiii la o şcoală privată. Este ceva similar cu minciună pe care şi-o spun pacienţîi care vor să ajungă în spitale publice că să nu-i coste nimic când de fapt ii costă mai mult decât să meargă la un spital privat. Dar aici problema s-a rezolvat, pacienţii sunt trimişi de personalul medical din public în privat. Când vor fi mai multe şcoli private, se rezolva şi aici problema.

Părinţîi fără dare de mâna oricum nu au nici un cuvânt de spus.

Soluţii. Da.

• ANGAJABILITATEA ÎN DOMENIUL DE PREGĂTIRE – singurul indicator de performanţă al mediului de învăţământ (în special cel universitar);
• Închiderea disciplinelor, facultăţilor, universităţilor care nu ating indicatorul de performanţă şi care astfel, QED, sunt sinecuri;
• Rectorii, Decanii, membrii în consiliile de administraţie în facultăţile tehnice – să fie numiţi dintre directorii, inginerii şefi, staff-ul tehnic al companiilor industriale;
• Absolventul de învăţământ tehnic să fie obligat să rămână la angajatorul unde a făcut practică o perioada de timp echivalentă cu perioada de pregătire – exemplu, învăţământ dual 3 ani, rămâi la angajator 3 ani;
• Mediul de afaceri să se implice serios în problema educaţiei. Când ai la interviu candidaţi care au trecut deja pe la 5-10 angajatori care şi-i i-au furat unul altuia, problema este a mediului de afaceri că se minte că poate continuă o astfel de distopie.

Nu se reformează nimic în învăţământ şi sănătate. 10 miliarde de Euro pe an, “other people’s money”, este o pradă prea uşoară că să vrei să faci o transformare reală în cele două sisteme.

Dar nu va luaţi după mine, pesimistul de serviciu. Lucrurile vor merge bine, dacă suntem optimişti şi avem încredere.