Nu contează cat daruim, ci conteaza cata dragoste punem in ceea ce daruim. E lectia pe care am invatat-o de la Zolty, bloggerul clujean care a facut astazi un efort incredibil: impresionat de povestea fratilor de carucior de pe strada Mesterul Manole, barbatul care si-a petrecut aproape toata viata intr-un astfel de carucior a decis sa le faca micutilor o vizita si sa-i ajute, atat cat poate.
Zolty din Bogata a ajuns azi acasa la Victor si la Casian, dar nu cu mana goala. Din partea barbatului care stie ce inseamna sa-ti petreci copilaria intr-un scaun cu rotile, cei doi frati au primit doua plase pline cu bunatati: alimente, fructe si dulciuri pentru baietii care nu mai stiau cum sa-i multumeasca.
“Am citit povestea lor pe ziardecluj.ro si am simtit nevoia sa fac ceva pentru ei. Stiu ca nu e mult, dar e tot ce am putut sa fac. Mi-as dori sa mai pot ajunge la ei si pe viitor. Stiu ce inseamna sa traiesti asa si imi pare rau ca sunt amandoi bolnavi”, a spus Zolty.
I-a fost greu. A venit la Cluj insotit de fratele sau si de un vecin care are masina si s-a oferit sa ii conduca pana aici. In fata casei, n-a vrut sa intre. “Mergeti voi si dati-le plasele, eu va astept in masina“, a spus el, de teama ca o sa fie o povara pentru cei care l-au ajutat deja sa ajunga pana la Cluj. Dar mama copiilor il astepta in fata portii, asa ca s-a hotarat sa intre pentru cateva minute.
Cu lacrimi in ochi, Mirela, mama baietilor, nu a putut scoate aproape niciun cuvant pana la finalul vizitei. Si-a insirat copiii pe canapea, iar ea statea sprijinita, intr-un colt al micutei case in care locuiesc prea multe persoane, acoperindu-si gura cu mana.
“Multumim din suflet”, a reusit sa spuna, de cateva ori, incercand sa-si stapaneasca lacrimile.
“Eu nu vreau publicitate, nici sa ma laude lumea. Am vrut doar sa-i ajut, atat cat am putut, pe baieti. Ma gandesc ca poate mai sunt oameni cu suflet mare, care pot sa faca mai multe decat mine. Ei merita asta”, a mai spus Zolty.
Povestea lui Egyed Zoltan, cunoscut ca Zolty din Bogata, nu e una deloc fericita. Din contra: e trista de la un cap la celalalt. Are aproape 40 de ani, dar din cauza unui tratament gresit administrat pentru o aprindere la plamani, aproape intreaga lui viaţa a urmat alt curs decat cel normal.
De la 9 luni a ramas imobilizat din cauza unui tratament medical gresit. La 7 ani, parintii l-au dus la o scoala speciala din Jucu, pentru copii cu probleme motorii. Dupa putin timp, i-a murit una dintre surorile gemene si, la cateva luni, mama, de cancer la creier. Amintirile din caminul pentru copii cu nevoi speciale sunt traumatizante si acum. A rabdat frig si foame, si uneori si bataie de la profesori, copii mai mari si educatori, “toate astea numai pentru ca eram un tarator, adica nu puteam sa merg decat in patru labe”.
Desi medicii au incercat sa-l ajute, i-au facut mai mult rau. Toate operatiile la care a fost supus s-au dovedit a fi esecuri medicale.
“Dupa aceste operatii m-am simtit mult mai rau si nu mai puteam umbla nici macar in patru labe”, spune el.
Acum e paralizat in proportie de 95%, isi foloseste un singur deget, cu care scrie si pe blogul care l-a facut cunoscut in intreaga tara. Traieste in casa mamei lui, alaturi de fratele cu care imparte cateva camarute vechi. Singurul lor venit e o pensie de cateva sute de lei pe care Zolty o primeste de la stat.
Caritatea nu i-e straina lui Zolty. In 2010, o mana de bloggeri din Transilvania au pus mana de la mana si umar de la umar si i-au renovat casa plina de crapaturi prin care intra frigul.
Azi, el a vrut sa dea mai departe binele primit. Iar bucuria unui gest facut din suflet a fost rasplatit din plin doar prin zambetele fericite ale lui Victor si Casian.
