Drepturile pușăriașilor primează în fața celor ale victimelor – aici s-a ajuns prin exces de politici corecte. Care politici corecte conțin sămânța rezolvărilor problemelor personale, sau de grup, ale celor care le cădelnițează mai agresiv și mai ticălos decât ar fi cazul. Caz concret: Raluca Prună, ministru de tehnocratiță al Justiției introduce în discuție un proiect de lege care prevede reducerea cu 3 zile a pedepsei la fiecare lună executată, chipurile drept compensație pentru condițiile improprii din detenție, susținând (mincinos, voi explica mai încolo ce și cum) că, în caz contrar, CEDO ne va da o amendă de 80 de milioane de euro.
Ca să vezi pentru ce s-a inventat ocna… ca să le plângem de milă borfașilor și să le creăm închisori în care luxul detenției să-l depășească cu mult pe cel al celor care-și trăiesc onest viața de zi cu zi: vreo 4 milioane de români care trăiesc, zilnic (jegoșilor!), sub limita sărăciei, printre care numărăm și 255.000 de copii care se duc nemâncați la culcare, zilnic (jigodiilor!), fără să fi fost condamnați pentru vreun act criminal și fără ca cineva să vină să ne spună cum ne va amenda CEDO!
De altfel, numai la noi s-a inventat arestul de lux la domiciuliu, dar numai pentru marii devalizatori ai economiei naționale care au reușit să-și construiască palate. Găinarii merg, cu celeritate, la zdup.
În fapt, susțin sindicatele din sistemul penitenciar, asistăm la un act de grațiere colectivă mascată.
„Acordarea unui câștig de 3 zile la fiecare 30 de zile executate în spații de detenție care nu asigură cel puțin 3 mp/deținut poate fi utilă ca măsură pentru reducerea supraaglomerării din penitenciare doar pe termen scurt și este, de fapt, un act de grațiere colectivă mascată. Pe termen mediu și lung efectele vor fi de încurajare a criminalității și de creștere a numărului de deținuți. Istoria precedentelor măsuri de acest gen o demonstrează. În acest context, constatăm cu surprindere că nu există o justitificare serioasă pentru alegerea nivelului de la care condițiile de detenție sunt considerate improprii (mai puțin de 3 mp/deținut în proiect, standardul fiind de fapt de 4mp/deținut) și nici a numărului de zile câștig (3 pentru fiecare perioadă de 30 de zile), ori a perioadei de aplicare a legii. Cu excepția utilizării constante a cifrei 3, pentru simetrie bănuim, nici Ministerul Justiției și nici Administrația Națională a Penitenciarelor nu prezintă niciun fel de estimare a impactului acestui act normativ asupra criminalității (foarte probabil semnificativ în sensul încurajării acesteia) sau îmbunătățirii condițiilor de detenție”, se arată într-un comunicat al Sindicatului Omnia, asumat de încă 13 sindicate din sistemul penitenciar.
Cum ziceam, în ceea ce privește afirmația ministrului Raluca Prună referitoare la o presupusă amendă de 80 milioane de euro pe care ar risca să o primească România, aceasta este o exagerare mincinoasă făcută cu scop de manipulare emoțională.
„În realitate CEDO a cerut îmbunătățirea condițiilor de detenție, iar statul român s-a angajat să facă asta în următorii 8 ani și alocând un buget de aproximativ 800 de milioane de euro pentru acest program național. Au fost chiar identificate obiective de investiții, numărul de locuri de detenție care trebuie modernizate și câte penitenciare ar urma să fie construite. Niciodată însă CEDO nu a solicitat acordarea unei forme de compensare în zile câștig sau bani tuturor deținuților pentru condițiile de detenție. Și, trebuie precizat că, de fapt, CEDO nu aplică amenzi statelor în sensul prezentat de către ministrul Raluca Prună, ci stabilește despăgubiri pentru justițiabilii care dovedesc că au fost vătămați într-un drept.(…) Ministrul Justiției probabil c-a mințit în lupta pentru adevăr (sic!) și de această dată”.