O nouă tentativă a politrucilor din ŞParlamentul României de a da firmele la muls Camerei de Comerţ şi Industrie din România

Firmele și persoanele fizice autorizate ar putea fi nevoite să plătească o taxă obligatorie la Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) pentru a fi înscrise într-un Catalog al firmelor. Companiile mari vor trebui să plătească 100 euro/an, cele mijlocii – 75 euro/an, cele mici 50 euro/an, microîntreprinderile – 20 euro/an, iar persoanele fizice autorizate (PFA), întreprinderile individuale și cele familiale – 10 euro/an. De asemenea, ONRC va trebui să pună la dispoziția CCIR, gratuit, informații corespinzătoare pentru asigurarea „conformității evidenței”.

Conform proiectului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare, depunerea situaţiilor financiare anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor, prevăzute de lege în sarcina profesioniştilor înregistraţi în registrul comerţului, este condiţionată de obţinerea certificatului de competenţă de către reprezentantul legal al profesionistului.

Potrivit sursei citate, catalogul firmelor este public şi reprezintă evidenţa tuturor profesioniştilor, întocmită şi actualizată periodic de către Camera Naţională împreună cu camerele judeţene.

Profesioniştii înregistraţi la registrul comerţului vor trebui să se înscrie, în termen de 15 zile de la data înfiinţării, în Catalogul firmelor.

Cică: „Înscrierea în catalog se face doar la solicitarea societăţilor comerciale”

Propunerea este susținută de parlamentari UDMR, PNL și PSD.

Potrivit actualei reglementări, spune expunerea de motive, Camerele judeţene au atribuţia de întocmire a evidenţei proprii a societăţilor comerciale, sub denumirea de catalogul firmelor, însă înscrierea în acesta se face doar la solicitarea societăţilor comerciale. Doar că „la solicitarea” devine o OBLIGAŢIE din moment ce legea va precede faptul că „depunerea situaţiilor financiare anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor, prevăzute de lege în sarcina profesioniştilor înregistraţi în registrul comerţului, este condiţionată de obţinerea certificatului de competenţă de către reprezentantul legal al profesionistului.” Ce o fi însemnând profesionist şi reprezentantl său legal, vom afla.

De altfel nu suntem la prima tentativă a politrucilor de a da la muls firmele româneşti către inutila CCIR, sau de a substitui ONRC cu CCIR

Şefii CCIR nu au renunţat niciodată la ideea de a prelua Oficiul Registrului Comertului. Profitând de perioada pandemic, în iulie 2020, conducerea CCIR a depus la parlament o iniţiativă privind modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, prin care se cerea dublarea Oficiului Registrului Comerţului prin crearea unui aşa-zis “Catalog al firmelor”, unde va trebui să se înscrie, obligatoriu (la cerere, care va să zică), orice societate comercială şi PFA din România, urmând să se plătească o taxă anuală cuprinsă între 10 şi 100 de euro, în funcţie de dimensiunea companiei.

Şi administratorii firmelor ar urma sa fie certificaţi, din punct de vedere al competenţelor, de Camera Naţională, o structură creată la dispoziţia lui Mihai Dărăban – succesorul infractorului Mihail Vlasov (condamnat la 9 ani şu jumătate de pârnaie pentru devalizarea fondurilor CCIR în scop de joc la cazinou), căruia i-a fost adjunct.

“Până în 31 decembrie 2020, profesioniştii înregistraţi în registrul comerţului au obligaţia să se înscrie în Catalogul firmelor (observati majusculele!). Sumele obtţnute din contribuţiile încasate se utilizează de catre Camera Naţională pentru activităţi de diplomaţie economică” (ce-o mai fi însemnând şi asta?), sunt o parte din modificările la art. 28 din Legea camerelor de comerţ.

În condiţiile în care, la sfârşitul anului 2019, în România existau 985.000 de companii şi 378.700 de PFA-uri, suma minimă care s-ar aduna (moca) la discreţia lui Mihai Dărăban, la o medie de doar 20 de euro de entitate economică, ar fi de peste 30 milioane de euro pe an. Să tot mergi la cazinou de banii aceşti pentru „activităţi de diplomaţie economică”, nu?

“Aceasta povară financiară suplimentară este absolut nejustificată şi inutilă în practică, atât din punct de vedere administrativ (birocraţie suplimentară), cât şi din punct de vedere financiar (în condiţiile actuale, multe companii sunt neviote să închidă, statul acordă ajutoare financiare pentru subzistenţă, astfel încât o taxă suplimentară obligatorie este nejustificat)”, se menţiona, la vrema respectivă, într-un punct de vedere al Consiliului Economic şi Social, organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului.

“Catalogul firmelor nu are nicio utilitate în forma în care s-ar concretiza prin proiectul de lege, întrucât toate înscrisurile pe care ar urma să le însumeze acest catalog ar conduce la o dublare a evidenţelor Registrului Comerţului, fără nicio utilitate reală, alta decât a aduce venituri suplimentare pentru CCIR. Prin această modificare, CCIR ar urma să concentreze sume imense de bani în detrimentul camerelor judeţene, care ar urma să stea la mila Camerei Naţionale, fie să fie desfiinţate. Asta în condiţiile în care, de fapt, activitatea CCIR înseamnă totalitatea activităţilor desfăşurate de camerele judeţene. (…) Prin acest proiect de lege, iniţiatorul legii propune, de fapt, o centralizare totală; practic, în România ar exista doar Camera Naţionala, un preşedinte ales pe viaţă şi câţiva dregători aleşi după bunul plac”, preciza preşedintele unei camere de comerţ din ţara, revoltat de tentativa urmaşului lui Mihail Vlasov de a transforma Camera de Comerţ şi Industrie a României într-o autentică “vamă” ilegală, prin care ar trebui să treacă toate companiile şi PFA-urile care doresc să funcţioneze pe piaţa muncii din România.

Prin revenirea la această mârşăvie, cu complicitatea şparlamentarilor PNL, PSD şi UDMR, altfel se vede luarea de poziţie a CCIR, sub semnătura lui Dărăban, în cazul scandalului dintre premierul Ciucă şi jurnalista Emilia Şercan. Dărăban s-a declarat un fel de „Je suis Şparli” (adică Ciucă), într-o scrisoare deschisă, lingăii lui Ciucă din Parlament au repus controversata lege pe tapet.

Mai ales că CCIR este cuibuşorul de sinecuri bine plătite pentru tot felul de politicieni.

În acest sens, să ne amintim luarea de poziţie a economistul Cristian Păun, profesor la ASE, care a criticat în termeni acizi acţiunea Camerei de Comerț și Industrie a României, care l-a apărat într-un mod inedit pe premierul Nicolae Ciucă, acuzat de plagiat. Economistul spune că este o instituție care colcăie la vârful ei, și nu numai, de tot felul de politruci și politicieni.

Ca reprezentanți ai sectorului privat, cum ar trebui să fie, această instituție de drept privat eșuează încă odată în a-și îndeplini menirea pentru care există și pentru care se presupune că ajută comerțul și industria din România.

Din păcate, ca orice lucru de drept privat din România, este o instituție care colcăie la vârful ei, și nu numai, de tot felul de politruci și politicieni direct conectați cu politica și cu politicul. Pe ștatele de plată ale instituției, adică ale comerțului și industriei din România, se află tot felul de șmecheri, foști și actuali politicieni. Plătiți cu bani grei. Plătiți regește să facă opoziție la toate mizeriile politicienilor, să ia partea sectorului privat din comerț și industrie, să tragă de mânecă politicienii când aberează sau abuzează sau să îi convingă cum și ce legi și reglementări ar trebui adoptate de urgență în țara asta ca lucrurile să meargă mai bine pentru toți.

Căpușând an de an instituția cu oameni care în viața lor nu au făcut vreun comerț sau industrie, nu ai cum să nu ai asemenea reacții. De la aceste asociații patronale vezi mereu lucruri anapoda gen lupta pentru subvenții, pentru ajutoare de stat, pentru terenuri gratis de la stat, pentru compensări, salariu minim cât mai maxim sau pentru o taxare cât mai progresivă. De plagiat nici nu mai vorbim. Pentru ei, școala a fost mereu un loc de socializare, nu de educație și specializare în producție. Inutilă, pentru modul lor de prosperitate.