Cancelarul german Olaf Scholz a declarat luni că Bulgaria, Croaţia şi România îndeplinesc criteriile de aderare la Spaţiul Schengen, transmite Reuters, citată de Agerpres.
În textul discursului pe care urmează să îl ţină la reuniunea UE de la Praga, Scholz consemnează că „Schengen este una din cele mai mari realizări ale Uniunii Europene şi trebuie să o protejăm şi să o dezvoltăm. Asta înseamnă, de altfel, închiderea golurilor rămase” şi afirmă că „Croaţia, România şi Bulgaria îndeplinesc toate cerinţele tehnice pentru calitatea de membre cu drepturi depline”. „Voi acţiona pentru ca ele să devină membre cu drepturi depline”, promite cancelarul.
- De ce e importantă aderarea la Spațiul Schengen: Prin această aderare, cetățenii români și transportatorii de mărfuri nu vor mai fi nevoiță să treacă prin procedura verificării de la granițele cu statele membre în Schengen, ceea ce va duce la scurtarea semnificativă a timpilor de așteptare în frontieră.
Reamintim că Germania și Olanda au fost în ultimii ani principalii adversari ai aderării României la Spațiul Schengen, în timp ce Franța – care inițial a avut aceeași poziție – a devenit un susținător al intrării României în Schengen.
În 15 iunie, aflat în vizită în România, la Baza Militară Mihail Kogălniceanu, președintele francez Emmanuel Macron a declarat despre aderarea României la Spațiul Schengen că „dorim ca acest dosar să progreseze, să avanseze. De atâţia ani încoace Franţa este alături de România”, potrivit Digi24.
Atât Germania, cât și Olanda au utilizat existența Mecanismului de Cooperare și Verificare pe justiție (MCV), sub monitorizarea căruia se află România, pentru a-și justifica reticențele față de deschiderea Schengen.
PS: Asta-mi aduce aminte de un material scris în noiembrie 2010: Noi suntem în spațiul Șmengen. Ce ne trebuie spațiul Schengen? (îl reproduc de dragul memoriei şi a faptului că Istoria ţine cu noi. Rîăzboiul din Iugoslavia ne-a băgat în NATO şi în UE. Războiul din Ucraina ne-ar putea băga în spaţiul Schengen, deşi politicienii noştri, tot şmenarii de acum 12 ani sunt):
Ce ne trebuie spaţiul Schengen… când, de 20 de ani, facem justiție doar o dată la patru ani? În campania electorală și imediat după câștigarea alegerilor, ne prefacem că aflăm, cu uimire, în ce mizerie interlopă se zbate România. Aşa o falsitate răzbate din rapoartele „scăpate” în presă de către “mediile” judiciare sau dinspre serviciile secrete – în care se fac dezvăluiri „de senzaţie”. Așa mai află și românul despre structuri mafiote care rezistă cu complicitate la nivel înalt în lumea judiciară şi politică, împletind tâlhăria, taxa de protecţie, răpirile, tortura, racheţii şi ucigaşii plătiţi cu tehnica băiatului de treabă ce face cadouri demnitarilor şi are avocat în Parlament, plătit să-l scoată din necazuri. De parcă în anii scurşi între alegeri cu toţii am trăi într-o societate perfectă în care totul a funcţionat perfect. Doar că această perfecţiune se defectează din patru în patru ani şi trebuie reparată. Ori asta se întâmplă numai mediatic: „organele” muncesc, statul munceşte, drept pentru care capi ai lumii politice-economice-mafiot-interlope sunt scoşi în lumina reflectoarelor să i se facă alegătorului părul măciucă în cap şi, din spaima trasă, să voteze cu „statul” – că uite ce bine îl apără. Căci – nu-i așa, doar se revarsă din televizor? – “statul” se luptă cu niște „fiare” care, atunci când sunt încolţite, dau cu pumnul, scot săbiile ninja, pistolul sau mitraliera şi, dacă nici aşa nu răzbesc [în lupta cu Anticorupția], poliţistul, procurorul sau demnitarul din dotare. Deci, să ne mai mire că franțujii vor să ne zică pas dezideratului nostru legitim de-a invada și Spațiul Schengen? Bibliorafturile “bibliotecii” lor de date or fi fiind pline de alde “Pirandelo” – la ce să mai fie nevoiți să-i citească după amprentele de la locul faptei și pe „Duduieni”, „Sadoveni”, „Gemeni”, „Cămătari”? Chiar dacă ar fi o, să zicem, conlucrare/schimb de experiență între “organele” noastre și ale lor: în fond, garoii de mai sus, alde fane-spoitorii sau nicu-gheară au fost, în majoritatea lor, foşti informatori ai Miliţiei şi Securităţii. Așa s-au afirmat, că aveau/mai au conexiuni la vârful structurilor care trebuiau să-i pună după gratii. Și au profitat, reciproc avantajos/din plin de această colaborare: interlopii au scăpat de cei incomozi lor, lumea poliţiei şi a serviciilor secrete s-a lăudat că “munceşte” şi că „are realizări”. Au căzut peştii şi au rămas rechinii, fără nici un fel de concurență. Există destule rapoarte interne peste care s-a aşternut praful în care apar numele unor celebri colonei şi generali de poliţie care, de la traficul cu maşini de lux şi până la reţelele de prostituate şi droguri, au avut relaţii cu lumea interlopă şi reţele ale crimei organizate (ați mai auzit ceva despre Generalul Heroină? Nimic, la noi scandalul trece, banii rămân). După cum cert este și faptul că liderii lumii interlope s-au străduit, încă din 1990, să obţină protecţia câte unui parlamentar sau consilier prezidenţial sau guvernamental. Numai aşa se explică cum, profitând de înaltele protecţii, s-a ajuns la intimidarea Justiţiei, până la anihilare în majoritatea cazurilor (rare, de altfel) când au fost aduşi să răspundă în fața Legii nume sonore ale mafiei din România. Pe faţă, cei mai influenţi protectori s-au dovedit a fi parlamentarii-avocați, urmaţi de avocaţii foşti procurori, miliţieni sau chiar judecători. Lista continuă cu nume de prefecţi, foşti în consilii de admninistraţie la firme de interlopi, cu şefi de poliţii judeţene sau municipale care locuiesc în apartamente ale pungaşilor, cu copii de parlamentari şi demnitari, mai mult sau mai puţin locali, care fac afaceri necurate cu droguri şi benzină şi care beneficiază de sprijin în faţa reprezentanţilor legii chiar şi la nivel de Adrian Nepotul Minune, primul ministru care nu avea „încredere” în „arestările de vineri”.
