Vestea audierii lui Horea Uioreanu de catre procurorii DNA a picat taios peste agitatia de dimineata. E 9 fara ceva, iar in fata Consiliului Judetean, cateva echipe de jurnalisti deja s-au adunat la vanatoare. Primele informatii incep sa vina: au fost sigilate trei birouri, iar etajul institutiei este pazit. Avea sa fie o zi plina, iti dadeai seama dupa privirea pierduta a doamnei de la parter, care incerca sa tina sub control situatia.
Incep telefoanele. Purtatoarea de cuvant e in concediu. “Nu stiu nimic, ma imbrac repede si vin”, se aude o voce prompta la telefon. Dupa nici zece minute, echipele de jurnalisti pornesc in cautarea adresei lui Uioreanu. Prima oprire este in Borhanci, la fosta lui locuinta, dar nu e nimeni acasa. Vecinii abia treziti din somn isi mijesc ochii umflati la gloata de cameramani si reporteri agitati. “Ce se intampla?” intreaba o femeie in camasa de noapte. Avea sa afle de la televizor ultimele stiri. Fostul ei vecin, Horea Uioreanu, era cercetat pentru fapte de coruptie.
Energia gloatei de ziaristi se disperseaza in scurt timp, fiecare isi vede de drumul lui si continua cautarea. In cele din urma, vestea ca Uioreanu a ajuns la Consiliul Judetean, adus intr-o duba gri, ajunge la urechile fiecaruia.
Ne uitam unul la celalalt si stiam ce inseamna asta. Urmeaza asteptarea. Uioreanu era “sus”, noi jos. Incercam sa facem strategii, sa ajungem la birourile sechestrate, dar cativa angajati de la Paza si Protectie ne opresc de fiecare data.
Incet-incet, reporterii intra pe hol, iar in nici zece minute, la intrarea in sala de sedinta se organizeaza “comandamentul”. Laptopuri si aparate foto, telefoane puse la incarcat, o disperare continua dupa informatii noi.
Asteptarea avea sa fie lunga. “Vine Mariana Ratiu!”, se aude vocea unei colege din presa, secunda in care toti ziaristii au fost drepti, in cautarea aparatelor de filmat. Directoarea de Investitii intra in holul cladirii flancata de doi barbati, anchetatori, banuim noi. Are parul nespalat, e clar ca nu a apucat sa se aranjeze in aceasta dimineata. Femeia trece pe langa grupul de ziaristi fara sa clipeasca, fara sa scoata un cuvant.
Vremea capricioasa de afara ii determina pe cativa colegi sa-si puna pelerinele de ploaie. In timp ce reporterii stau mai mult inauntru, in incercarea de a mai “smulge” o informatie, cameramanii si fotografii pazesc iesirea din garaj, locul pe unde urmeaza sa fie scos presedintele.
E ora 2 fara ceva, si holul cladirii se umple de consilieri judeteni. “Ce ciocolata pentru voi!”, ne spune unul dintre ei, cu un ranjet pe fata. Nimeni nu stie nimic, toti ridica din umeri si susotesc pe la colturi. Chiar in momentul in care incepe sedinta de Consiliu Judetean, un coleg primeste un pont, sa ne pregatim. Uioreanu va fi scos si dus la DNA.
Intr-o astfel de zi, totul este o strategie. Purtatorii de vorbe ai institutiei incearca sa creeze o diversiune, pentru a ne ademeni in sala de sedinta, dar cohorta de cameramani si fotografi pazeste cu sfintenie iesirea din garaj.
Duba gri isi face aparitia, dar geamurile fumurii ne impiedica sa vedem cine e inauntru.
A fost sau n-a fost?
“A iesit? El a fost? Mergem la DNA?” Informatiile sunt impartite. Fiecare cu sursa lui, cu semeseul lui, incearca sa clarifice daca a fost sau nu a fost Uioreanu in masina anchetatorilor. In cele din urma, multimea isi strange in graba lucrurile si se muta pe scarile DNA.
Din partea opusa a cladirii vezi furnicarul de fotografi si cameramani care alearga dintr-o parte in alta. Pe poarta de acces vin masini cu geamuri fumurii, in timp ce la intrare ajung avocati in costume scumpe.
La un moment dat, avocata lui Uioreanu, o femeie firava, iese afara si asteapta pe cineva. Cativa dintre noi o luam deoparte, ea ne zambeste si ne da de-nteles ca nu poate spune nimic. Face cativa pasi mai incolo, unde se intalneste cu o femeie blonda, care-i da o punga cu mancare la pachet.
“Ii e foame lui Uioreanu, saracu’ de el, nu a mai mancat de dimineata, de cand i-a facut mama micul dejun”, se aud glume printre ziaristi.
La un moment dat intra si apropiatul lui, Mihai Teaha, avocat de meserie. E inghesuit pe scarile parchetului, in timp ce portarul intarzie sa vina sa-i deschida usa. Ne trateaza cu spatele, nu scoate o vorba.
“L-a vazut azi la fata cineva pe Uioreanu?”, intreaba un coleg. “L-am vazut eu”, vine raspunsul altui reporter de televiziune. Ne povesteste cum l-a prins dimineata acasa, era in bucatarie, la o vorba cu anchetatorii. Isi luase o camasa movulie si mancase bine inainte de a pleca.
“Ce se intampla aici?” intreaba doi tineri care traverseaza trotuarul de vizavi. “E audiat Uioreanu”, vine raspunsul unui fotograf. “Nu stiu cine e, dar sper sa-l aresteze”, spune tanarul, cu putina ura in voce. Pentru el e clar, e politician, e corupt. “Sigur a luat mita”, il completeaza prietenul lui, in timp ce se vede “miscare” la poarta de acces pentru masini. Cativa colegi incearca sa vada cine e inauntru. “E Petran”, concluzioneaza unul dintre noi. (Ioan Petran, n.r.). In disperarea de a prinde o imagine, unul dintre reporteri se catara pe gard. Un altul il tine de picioare, sa nu cada. Disperarea e mare, fiecare se lupta sa prinda macar o imagine cu politicienii.
La sfarsit de zi, producatorii vor trage linie: “noi de ce nu am avut sincronul ala?” sau “voi de ce nu l-ati prins pe celalalt?”.
In toata rumoarea, majoritatea dintre noi au uitat ca trebuie sa mai manance, asa ca unuia dintre noi ne vine ideea sa comandam pizza.
“Mai bine stau in ploaie toata ziua pe stadion, decat sa alerg aici dupa diversi indivizi”, concluzioneaza un fotograf, veteran al echipei. E tare abatut, nu-i face placere sa vaneze corupti la DNA, dar nu are incotro, isi face meseria. E imbunat numai de pizza calda pe care o primeste la pachet. De sus, de la geamul acoperit de grilaj, un anchetator zambeste la toata scena. E ora mesei, ziaristii lihniti de foame apuca sa manance, multi dintre ei, prima data in aceasta zi.
Uioreanu a fost scump la vedere ieri. Abia doi-trei fotografi au reusit sa prinda o imagine cu el, in preajma anchetatorilor. A intrat si a iesit pe usa din spate, in masini cu geamuri fumurii, ascuns dupa banchete. A incercat, cu disperare, sa isi mai pastreze dramul de demnitate ramasa. Tarziu, in orele noptii, s-a urcat in masina Politiei si dus la centrul de retinere.
Fotografii: Eugen Olariu