Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie a înregistrat, în primul semestru al anului 2018, 7.815 cazuri de abuz, neglijare şi exploatare a copilului, din care 3.473 în mediul urban şi 4.342 în rural. Nu este suficientă povara faptului că România îşi trimite, seară de seară, flămânzi la culcare, 255 de mii de copii, am avut în doar primele patru luni ale anului trecut şi 5.594 de copii abuzaţi şi 597 de cazuri de copii abuzaţi fizic, 923 de copii abuzaţi emoţional, 484 de copii abuzaţi sexual,149 de copii exploataţi prin muncă, 11 cazuri de exploatare sexuală şi 157 de cazuri de exploatare în vederea comiterii de infracţiuni.
Salut, sunt Victor Lungu şi constat că cei mai „drepţi şi viteji dintre traci”, îşi vând în continuare, şi după peste 2000 de ani de istorie cu care se mândresc, copiii. Le vând prezentul, le vând viitorul.
Revenind la statistica de mai sus, din totalul de 7.815 cazuri, doar în 563 de cazuri s-a iniţiat urmărirea penală a agresorului. Pentru 125 de cazuri de abuz fizic, pentru 41 de cazuri de abuz emoţional, pentru 266 de cazuri de abuz sexual, 92 de cazuri de neglijare, 6 cazuri de exploatare sexuală şi 33 de cazuri de exploatare în vederea comiterii de infracţiuni. Ce nu „puşcă” între date? Păi diferenţa dintre cazurile de abominaţie comise de către un adult împotriva unui copil şi intervenţia „de forţă” a instituţiilor de drept. Angajaţii acestui stat de cumetrie, pe care-i plătim degeaba să zacă în sinecuri călduţe, au venit, au constatat, şi-au notat ceva într-o agendă şi s-au cărăbănit. În urma lor au rămas să-şi consume lipsa de copilărie şi de şansă, pe statistica pe care o avem după numai PATRU LUNI de ACTIVITATE EDUCAŢIONALĂ a unor iresponsabili denumiţi în acte „părinţi” şi ACTIVITATE DE DREPT ŞI PREVENŢIE a unor alţi iresponsabili, numiţi în acte „slujbaşi ai statului de drept”: 472 de copii abuzaţi fizic (snopiţi în bătaie, măi, nemernicilor care aţi considerat să-i abandonaţi pumnului aşa-zişilor părinţi după ce le-aţi numărat ochii vineţi şi le-aţi contabilizat coastele frânte ca tot atâtea aripi de îngeri); 882 de copii abuzaţi emoţional (la care se urlă şi cărora li se vorbeşte insidios despre „dragoste”, dar aceasta este condiţionată de umilinţe de nedescris, copii îmbătrâniţi interior şi asasinaţi sufleteşte); 218 copii abuzaţi sexual (băi, deşeuri cu faţă umană – mă adresez cu precădere acelor procurori şi judecători români care şi-au permis să scrie despre un copil de 11 ani, abuzat sexual de o întreagă comunitate, că „se îmbrăca provocator” şi că „prin aceasta a consimţit”, consimţile-aş şi eu de partea corectă a „plăcuţei suedeze” pe care şi-o merită!); 5 copii au rămas să fie, în continuare, exploataţi sexual – poate nu îşi îndepliniseră norma de abuz faţă de proxeneţii trecuţi drept părinţi în actele de naştere; cei 149 de copii găsiţi exploataţi prin muncă, au rămas cu toţii pe loc, să-şi câştige, tot prin expolatare prin muncă, dreptul de a le plăti şi ajutoare sociale părinţilor exploatatori, că aşa au decis că s-ar putea întâmpla prin lege nişte iresponsabili din Partidul Social Democrat azvârliţi în Parlament de iresponsabilitatea unor votanţi; 124 de copii au rămas în grija „famigliei”, să-i înveţe în continuare cum să fure, să dea în cap, să cerşească, să mintă – or fi fost copii de politicieni români, nu se făcea să-i smulgi din „mediu”, să-şi rateze şansa de-a continua „munca” părinţilor… Din cei 5.594 de copii neglijaţi, agenţii constatatori ai statului au decis că 5.502 trebuie să rămână, în continuare, neglijaţi.
Regret că nu am date „mai proaspete” pentru a vă arăta dimensiunea găunoşeniei acestei Românii populate de români fantomă care nu iau atitudine „că nu e treaba lor”, să se ducă să le dea una peste rât acelor adulţi pe care-i văd distrugându-şi copiii în public. Care nu se duc să spargă uşa de după care se aude cum se frâng coaste de copii, troznind ca tot atâtea aripi de înger frânte. Care nu ar da un telefon autorităţilor. România care #rezistă pentru toate rahaturile, numai pentru chestiuni concrete nu. Care uită în mai puţin de o săptămână morţile atâtor copii. Vă mai aduceţi aminte de #Colectiv? Nu cred.
Sâmbătă seara, o „mamă” şi-a omorât în bătaie copilul de 9 ani. L-a călcat în picioare, sistematic, aşa cum se obişnuise să o facă în ultimii 5 ani, de la vârsta de 4 ani, când Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj a decis, la cererea mamei, după parcurgerea tuturor paşilor legali şi în urma unei decizii judecătoreşti, că trebuie luat din grija asistentului maternal şi dat în grija „mamei”. Cinci ani în care nici un deşeu cu faţă umană, definiţi în limba română drept: vecini, rude, cunoscuţi – şi care este imposibil să nu fi ştiut de acest comportament deviant al „mamei”, nu a intervenit, „nu s-a băgat”, că nu a fost „treaba lor”. Luca se numea copilul şi lua bătaie după uşa „următoare”. Luca a murit, restul suntem complici la asasinarea sa.
Şi, gata!