Ziar de Cluj a atras atenția de mai multe ori în această pandemie despre bolnavii cronici care au ajuns să nu mai beneficieze de investigațiii și de tratament, deoarece spiatalele din România nu au reușit să gestioneze o luptă pe două planuri. Astfel că în timp ce tot sistemul medical s-a preocupat de bolnavii de coronavirus, mulți dintre ei asimptomatici, alți bolnavi cronici au fost dați la o parte. Printre aceștia au avut foarte mult de suferit bolnavii diagnosticați cu cancer sau cu suspiciune de cancer. În cazul acestei boli orice zi în care baola nu este diagnosticată sau tratată contează.
Dintre bolnavii de cancer o categorie aparte a fost mult mai afectată, pacienții cu cancer sau suspiciune de cancer pulmonar. Aproape toate spitalele de pneumologie au devenit spitale COVID, iar aceștia au rămas fără acces la bronhoscopii.
”Am început anul 2020 copleșiți de amenințarea unui nou virus și îl vom încheia cel mai probabil sufocați de cancer. În ultimele trei luni, lupta împotriva COVID-19 s-a extins și în spitalele de pneumologie, iar majoritatea pacienților cu suspiciune de cancer pulmonar nu au mai avut acces la bronhoscopii și drept urmare la confirmarea diagnosticului și a unui tratament adecvat care să le salveze viața. Cancerul pulmonar avansează galopant, într-o dinamică similară pandemiei. E un cancer perfid, care, pe fondul crizei din sistemul de sănătate, pare scăpat de sub control. Situația este similară pentru toti pacienții cu suspiciune de cancer, pe toate formele acestei patologii. Dacă nu se acționează rapid și nu se facilitează accesul la diagnostic, vom avea încă un segment numeros de victime colaterale ale unui sistem care s-a dovedit neputincios să lupte pe doua fronturi cu COVID-19 și cu afecțiunile oncologice, iar în cazul deceselor prin cancer, numărul este de ordinul zecilor de mii. Acesta poate fi de fapt al doilea val al pandemiei de COVID-19, pentru care trebuie să ne pregătim cu toții”, transmite într-o scrisoare deschisă Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer.
Spitalul de Pneumoftiziologie din Cluj oferă consultații online
Spitalul de Pneumoftiziologie din Cluj a fost unul dintre spitalele transformate în spital COVID. Chiar dacă alte două spitale clujene și-au reluat activitatea normală, Spitalul de Pneumoftiziologie și cel de Boli Infecțioase au rămas în continuare spitale COVID. În aprilie, Spitalul de Pneumoftiziologie anunța că pune la dispoziția bolnavilor un număr de telefon pentru a discuta cu un medic pneumolog.
Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie „Leon Daniello” Cluj-Napoca vă pune la dispozitie un număr de telefon unde puteti lua legătura cu un medic pneumolog pentru informații legate de urmatorele aspecte:
– Simptome respiratorii nou apărute: tuse, expectorație, dispnee, durere toracică, etc
– Agravarea simptomatologiei bolilor cronice (ex. BPOC, Astm bronsic, fibroza pulmonară, etc)
– Modul de emitere a rețetelor compensate pentru afecțiunile respiratorii cronice
– Prelungirea prescriptiei de aparatura medicala (oxigen, CPAP, BIPAP)
Vă stăm la dispoziție de Luni pana Vineri intre orele 08:00 – 15:00 la număr de telefon 0749 857 727.
În cazul cancerului pulmonar, Ministerul Sănătății și Comisia de Pneumologie consideră că diagnosticul unui caz nou “reprezintă în principiu o urgență și nu poate fi amânat până la încheierea pandemiei. Prin urmare, pacienții cu suspiciune de cancer pulmonar trebuie să facă investigațiile necesare diagnosticului (examen CT, bronhoscopie cu biopsie, evaluare a funcției pulmonare și a statusului cardiac) prin internare într-un serviciu de pneumologie non-Covid sau programare a investigațiilor în ambulator”. În realitate înăs, așa cum anunță Asociațiile bolnavilor de cancer, doar spitalul din București a oferit astfel de investigații. Dacă spitalele nu își vor relua activitatea unii pacienți ar putea fi diagnosticați abia după deces, numărul deceselor cauzate de cancer ajungân să se dubleze sau chiar să se tripleze.
”În realitate, în toată această perioadă o singură unitate medicală, respectiv Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta, a realizat bronhoscopii, însă și acesta a funcționat la capacitate minimă. Restul unităților sanitare care ar fi putut să asigure acces la investigațiile specifice, nu s-au putut organiza în direcția asigurării unor circuitele funcționale pentru pacienții aflați în căutarea unui diagnostic. Astăzi încă nu se fac bronhoscopii, astăzi încă nu se fac tratamente chirurgicale, astăzi înca nu ne găsim medicamentele care pot face diferența între viață și moarte. În aceste condiții, este de așteptat ca o mare parte a celor peste 11000 de pacienți diagnosticați în fiecare an cu cancer bronho-pulmonar, să piardă oportunitatea de a începe un tratament, să ajungă din stadii avansate în stadii terminale ale bolii și astfel să le fie compromisă șansa la viață. Acestora li se vor adauga persoanele care deși au simptome specifice unui cancer pulmonar – infecţii pulmonare repetate, creşterea intensităţii tusei, greutate în respiraţie – nu au avut acces la servicii de medicină primară și nu au putut ajunge la un medic specialist. Dacă situația accesului la servicii medicale nu revine la normalitate, toți acești pacienți se vor număra probabil printre cei care primesc un diagnostic de cancer pulmonar abia dupa deces. Iar de cancer pulmonar mor peste 10,000 de oameni anual în România, aproape 20% din numărul total al deceselor prin cancer. Daca inainte de pandemie, mureau zilnic 142 de pacienti din patologia oncologica (cf. Globocan 2018), astazi, cu ce am semnalat anterior, această cifră s-a dublat sau triplat! Si cine raspunde de aceste decese evitabile?”, potrivit Federației Asociaților Bolnavilor de cancer.
Lipsurile din sistemul de sănătate la nivel de resuse, organizare eficientă, infrastuctură, disponibilitate, empatie, au condus la un risc crescut de mortalitate prin cancer, tocmai prin lipsa de confirmare a diagnosticului în timp util. Afecțiuni oncologice care ar fi putut fi vindecate s-au transformat rapid în cancere incurabile, au avansat din stadii incipiente în stadii terminale. Sistemul de sănătatea românesc avea oricum enorm de multe lipsuri. Această pandemie a fost gestionată relativ bine, dar așa cum era de așteptat au fost spitale, chiar și la Cluj (Institutul Oncologic și Institutul Inimii), precum și centre de dializă care au devenit adevărate focare de infecție. Au fost bolnavi vulnerabili care au ajuns la spital cu o boală, sau mai multe și au decedat din cauza complicațiilor cauzate de COVID, după ce au luat virusul din spital. Acestora li se adauagă așa cum am amintim adeseori toți bolnavii aceia cronici cărora li s-a refuzat tratamentul. Da, România nu a avut zeci de mii de morți ca și în Italia, dar cu siguranță că dacă am fi avut un sistem de sănătate mult mai bine pus la punct și alte vieți ar fi putut fi salvate.