Despre terenul de joc al Sănătății românești știm că este praf și pulbere, cu găuri și lipsuri. De ani de zile se văicărește lumea că există subfinanțare, când, în realitate, vorbim despre un monopol al statului pe banii contribuabililor. Și, ca orice monopol, este toxic și nu poate duce decât la lipsă de competiție și calitate. Monopolul favorizează incompetența – doar pe funcțiile bune de tocat banii nimănui se fac numirile politice. Așa ne-am procopsit cu politizarea Sănătății, nu cu eficientizarea acesteia. Poate ați uitat-o pe Daniela Bartoș, această Abramburica a sistemului de Sănătate din România, sau pe pelticul contabil Eugen Nicolăescu – ei sunt imaginea politicienilor lăsați să-și dovedească incompetența pe banii noștri. Banii alocați Sănătății au fost dintotdeauna puțini – dacă atunci când vorbim despre miliardele de euro neantizate fără a se constata nimic, nici eficiență, nici îmbunătățire de sistem, doar hoteluri și sanatorii, putem pronunța cuvântul “puțin”. Și-atunci, știind că sistemul nu funcționează eficient, de ce să ceară oricine bani mai mulți – doar să se perpetueze niște proaste obiceiuri pe banii celor care-și plătesc obligațiile? Că miza este, conform fiecărei dezbateri publice: cine fură banii de medicamente: partidul care pune ministrul, sau partidul care numește pe şeful Casei? Căci hoţii nu cunosc decât două posibilităţi: ministerul să controleze CNAS-ul (adică să împartă prada) sau CNAS-ul să fie independent (adică prada să se ducă numai la unii). Nimeni n-a vrut până acum să reglementeze piaţa, pentru că niciunul dintre aceşti experţi, manageri, gestionari şi chiar moralişti nu se gândeşte decât la interesul său. Şi trebuie s-o recunoaştem: la împărţeala portofoliilor din orice coaliţie, fără controlul CNAS, ministeriatul Sănătăţii n-are niciun haz.
Să nu uităm ceea ce a zis Charles Darwin: “Nu specia cea mai puternică sau cea mai inteligentă supraviețuiește. Ci aceea care se adaptează cel mai bine la schimbări”. De exemplu: angajaţii unei firme din Giurgiu au fost trimiși la demolat un imobil. Și, să nu se lase mai prejos ca mediciii care operează piciorul sănătos în locul celui bolnav, au demolat un imobil greşit. Zicea primarul, scărpinându-se la ceafă: „Omul ăla a zis: ăsta e blocul şi Dorel s-a apucat de treabă”. Adică ce, numai guvernele pot fi violente și stupide?
Că, de la 1 august, aleșii neamului intrați la “penzie” o iau și pe aia nesimțită pe care și-au votat-o. Asta după ce, exact de la 1 august anul trecut, demnitarii neamului iau salarii de aproape 9 ori mai mari decât media lefurilor pe țară. Ori asta nu pare să îi mai enerveze pe români. Din moment ce nimeni nu protestează și nici nu mai se scriu petiții online. Așa că doctorul care nu are salariul suficient de mare pleacă din țară. La fel o fac și cei mai simpli, așa-zișii căpșunari. Din contră, parlamentarul nemulțumit de cât salariu primește, nu pleacă. Pe unul nu l-am auzit să zică: “Plec în Occident, acolo parlamentarii sunt mai bine plătiți”. Rămâne în țară și-și triplează salariul. Este bună explicația aceea că politicienii și administratorii companiilor de stat trebuiesc plătiți special ca să nu fie tentați să fure. E dreptul lor să își acorde salarii mai mari din moment ce procurorii le-au îngrădit dreptul de-a fura. E vorba de o simplă compensație.
Oricum, nici popii nu pleacă din țară. Rămân aici, legați de glie și suferă.