Burghezo-moșierescul Spirit de Crăciun este pe cale de-a fi înfrânt din nou. Înfrângerea va fi cu atât mai cruntă cu cât cei care o aduc sunt chiar niște beneficiari burghezi ai infamantului capitalism – din păcate niște asistați ai sistemului: atât financiar, cât și mintal. Vorbim despre burghezia birocratică, inventatoarea politicilor corecte. Vorbim despre cercul vicios creat între cererea de voturi din partea idioților, cărora li se dau “beneficii” idioate pentru a promova, la împărțitul bucatelor, alți idioți care “se știu” și se pretind deștepți.
Să fim tot mai buni.
Dar nu cu noi și cu familiile noastre, ci cu alții, cei care știu să-și conducă camionul prin mulțime, cum se violează copiii și se iau gâții corect infidelului. Toate aceste non-ființe sunt ofensabile în numele toleranței cerute nouă. Iar apelul la toleranță, la cedările care ni se cer, conține în el șenila tancului invadator: te conformezi sau dispari!
Dispari din casa ta, din vița lor, a celor care vin să-ți ocupe casa.
Acesta este finalul, deocamdată se limitează la corectitudini mici: dispari din crâșma ta (ce dacă-i proprietatea ta, eu decid ce-i sănătos pentru tibe și afacerea ta); dispari cu tot cu țigara care mă deranjează (deși eu sunt cei care ți-a invadat, nechemat de nimeni, spațiul), dispari din orașul în care am eu chef să urlu până-n zori, festival, după festival, idiotule care muncești în timp ce eu dorm, mută-ți suferința cu tot cu spitalul sub geamurile cărora-mi fac eu discotecă! Dispari bă, de pe trotuar, să-mi pun eu mașina, că eu mi-am cumpărat mașina cu dreptul constituțional de a o parca unde am treabă.
Șamd, până vom fi învățați să fim tot mai buni și să-i lăsăm pe ei să ne decidă care-i binele, care e bunătatea.
Crăciunul, ca zi, ca obicei creștin, a mai fost îngenunchiat o dată în secolul trecut. Dar, neînfrânt în spirit și-a revenit, indiferent de câte tancuri sovietice au fost înhămate la sania Moșului pentru a o târî de lângă ziua în care s-a născut Pruncul Isus, către ziua cumpenei dintre ani, ziua lui Moș Gerilă. Acum, încinși cu centurile politicilor zise corecte (plăsmuite în birourile unor conțopiști care se uită în niște grile rămase de pe vremea când se calcula cirectitudinea curburii bananei la Bruxelles), idioții utili încearcă să se explodeze în sania Moșului, sperând să o deturneze, sperând să o poată prăbuși peste ieslea în care s-a născut Pruncul Sfânt.
Ziua de Crăciun a fost tot timpul sub atacul mercantilismului – încă de la cei Trei Magi care s-au grăbit să facă daruri, dar a fost salvată de Familie, de reuniunea Familiilor la masa comună. Aceasta este lumina călăuzitoare și căldura sub care se salvează omul întotdeauna, atunci când vrea să se salveze: Familia. Cadourile n-au putut să o distrugă, din contră, au sudat-o.
Și-atunci au inventat alte cadouri/metode de îndepărtare de Familie: excesul și excursia exotică de Crăciun. Vorba amicului meu Ștefan Ciocan: “Moşul” a fost împăiat şi expus în mii de exemplare pe străzi, la intrarea în magazine, peste tot unde cumpărătorul poate să-şi vâre adânc mâna în buzunare, pătruns de spiritul fals al sărbătorilor.
V-o spune unul care nu stă deloc bine cu Credința: vă plângeți degeaba de ceea ce riscă să devină Crăciunul din moment ce ați pus mână de la mână să-l transformați într-o sărbătoare laică. V-ați bucurat că ați schimbat Sărbătoarea în iarmaroc, în festival sau pur şi simplu în zi de odihnă – și-acum vă plângeți? Că nimeni nu se mai adună în jurul bradului cu familia reîntregită. Că pe Tembeliziuni ni se spune ce fain e Crăciunul petrecut departe (cât mai departe) de căminul familial. Că, din snobism şi imitarea vieţii din filme, ați transformat Sărbătoarea Naşterii Domnului în una a parangheliilor populare finanţate din bani publici.
Deci, să rectific nițel din afirmațiile de la început: nu este nevoie de idioții altora atunci când primul idiot ești chiar tu. Tu, cel care-şi ignoră Familia.