Nici nu mai știi care-i ”garda” și care sunt borfașii – în acest hal a juns Poliția română în peste trei decenii de cumetrii și diluare a calității umane a celor atrași în ”meserie” doar pentru pensie la vârstă fragedă, pe bani frumoși. Aproape nici nu mai este știre faptul că procurorii DNA efectuează percheziţii la sediul IGPR, în legătură cu modul în care au fost încheiate contracte privind achiziţionarea de echipamente pentru dotarea poliţiştilor. Cică sunt vizate achizițiile de căşti de protecţie şi bastoanele cu electroşocuri, au declarat surse judiciare pentru AGERPRES.
Și, nu este păcat de munca celor care își mai găsesc o vocație în meseria de polițist?
ba da, cu condiția să mai știm care e polițist și care a rămas milițian în mentalitate și apucături. Că totul ține de educație, de școala făcută. Ori, foștii milițieni, cu apucăturile lor de milițieni i-au ”educat” pe cei care apoi au ”educat”, devenind ”profesori” generațiile de ”comisari ai interlopilor”.
Prin urmare, care este calitatea profesională, morală și umană a majorității celor care-i ”educă” pe polițiști și ce anume poate să iasă de sub ”educația” lor?
Normal: semianalfabeți și semiinfractori. Depinde de restul celor ”șapte ani de acasă” ca unii dintre acești ”educați” să se debarseze pe parcurs de metehnele și mentalitățile din școală. Din păcate, multora și acești ani le lipsesc. Că vorba ”Paraziților”: ”mama curvă, tata, comunist”…
Singurul lucru schimbat (”reformat”) în această instituție este numele de ”miliție” în cel de ”poliție”. Iar, pe pile, cunoștințe și relații, famigliile de sectoriști și-au trimis în sistem plăvanii. Plăvani care, la adăpostul unoformei, au crezut că pot fi ce au fost bunicii și părinții lor: factor de intimidare al cetățeanului. Dreptul Forței spărgând capul Forței Dreptului…
De aceea nu este deloc surprinzător faptul că, pe toate palierele Ministerului de Interne, avem acuzații de abuz și chiar dosare finalizate cu condamnări penale. De la tortură, proxenetism, agresiuni sexuale, contrabandă, cămătărie, trafic de influență, șpagă, favorizarea infractorului, abuz, violențe, răpiri sau sechestrări de persoane, cam tot Codul Penal ține loc de CV mult prea multor angajați ai Ministerului de Interne. Nici nu mai știi cine este ”garda”, care sunt infractorii. Cine ”ține de șase” și cine tâlhărește.
Doar până și liderii sindicatelor din poliție sunt șantajiști sau marionete politice. Majoritatea, niște analfabeți moral-funcțional. Iar șefii de Inspectorate județene și șefii din funcțiile cheie ale Ministerului Afacerilor Interne sunt majoritar șantajabili politic. Mandatarea funcției este un șantaj ordinar împotriva căruia nu se răscoală mili-polițiștii, că s-ar putea să le convină: viața trece, leafa vine. La 45 de ani ies în pensie și se apucă de ce știu mai bine: firme de ”pază și protecție”, paravane pentru șantaje și estorcări (așa cum a făcut un fost șef de serviciu de forță de la Cluj), sau reintră, pe bani frumoși (cumulați cu pensia), în polițiile locale. Așa ca Bonțidean (cunoscut și sub indicativul ”Niculae”), amicul lui Milică, primaurl urbei ”Napocensis”.
În 27 de județe din România inspectoratele de poliție sunt conduse de comandanți numiți temporar. Iar 70% dintre comandanți nu au dat concurs pentru pozițiile ocupate. Aceasta este vulnerabilitatea – șantajul politic căruia trebuie să îi facă față conducerile inspectoratelor și din cauza cărora închid ochii la faptele pilelor, cunoștințelor și relațiilor politicienilor care-i țin cu ”interimatul” de-asupra capului.
Ce să ne mai ascundem după degete, relaţiile interlopilor cu politicienii, magistraţii, serviciile secrete, şefii poliţiei şi ai administraţiei statului au o lungă şi glorioasă tradiţie. Păi, după Decembrie 1989, cine să fi știut mai bine cum se face un ban necinstit dacă nu milițianul pus să-l păzească pe bișnițar?
Așa a luat naștere Poliția, din niște milițieni corupți. De aceea nici nu există dosar în care unui nume sonor din mafia clanurilor să nu i se alăture unul din ceea ce ar trebui să fie statul de drept.
Ce-au “educat” așa-zisele școli de poliție, după 1989, este identic egal în prejudecăți, apucături și mentalitate cu ceea ce se “educa” înainte de acea dată – niște milițieni au scos pe bandă rulantă alți milițieni.
Și îmi aduc aminte doar de o tristă poveste (petrecută în urmă cu 17 ani), când pumnul unui elev de la Şcoala de agenţi de poliţie ”Septimiu Mureşan” din Cluj a pornit în întâmpinarea nasului profesorului său de la aceeași școală. Realizați că loaza de ex-elev este azi în câmpul muncii, poate chiar comandant – un vajnic apărător al legii ferm convins, prin practică, cu privire la superioritatea pumnului ca argumentație finală.
Și, dacă unui superior de-al său i-a spart nasul, n-aș vrea să știu cam ce părere are despre simplul cetățean de pe stradă.
Revenind, în scop de sudare a colectivului, elevii şi profesorii școlii s-au dus să se destindă, la un final de an, la o partidă de schi, undeva pe o pârtie. Totu-i minunat şi se realizează sudarea colectivului până mai pe seară când se lasă cu chef. Şi dă-i cu ţuică, dă-i cu bere până când se alege, ca să zicem aşa, praful de disciplină şi bune maniere şi unul dintre dascălii prezenţi se trezeşte cu nasul mutat la ceafă de către pumnul unuia dintre elevi.
S-ar zice că am fi putut avea parte de un scandal, de o exmatriculare şi chiar de un dosar penal. Numai că, la fel ca în alte triste situații, bietul elev intrase cu greu la respectiva şcoală: cu șpagă de câteva mii de ”coco”. În plus provenea dintr-o ”famiglie” bună, cu vechi tradiții în mânuitul chitanțierului și pulanului. Aşa că taman directorul şcolii a vorbit, personal, cu fiecare profesor martor la nefericitul incident în vederea implementării celor spuse mai sus în aşa fel încât în Consiliul Profesoral să nu i se retragă dreptul loazei de a mai fi şcolit la respectiva şcoală – să fie iertat.
Acuma, ca în orice colectiv bine sudat, au fost câţiva profesori care nu prea au ţinut cont de prelucrarea administrată şi au cerut ca loaza de viitor agent să fie zburătăcită din şcoală cu un dosar penal agăţat de gât, să fie un exemplu pentru viitorii pumni de elevi ce vor dori să vizeze nasurile viitorilor profesori. Numai că nasurile viitorilor profesori au trebuit să-şi ia alte măsuri de protecţie căci, majoritatea celor prelucraţi au înţeles litera şi spiritul prelucrării şi s-au conformat lăsând loaza la locul ei. Și, pentru a fi finalul apoteotic, să se simtă cât mai viermi cei care au reacționat pozitiv la prelucrare, directorul școlii, care a votat ultimul, văzând că loaza nu are nici o şansă să fie azvârlită afară din şcoală, a votat… “pentru” excludere.
Cum ar veni, el, ca șef, a vrut ca Legea să fie aplicată, dar nu s-a putut pune curmeziş voinţei majorităţii!
Vă-n respect, de borfași!
Victor Lungu