Am văzut dezbaterea despre pietonalizarea străzii Kogălniceanu organizată de Clujul Civic. Felicitări organizatorului și gazdei Szakats Istvan: avem nevoie de astfel de discuții – poate, data viitoare înainte de a se da o palmă la un căcat. Dezamăgire totală față de vorbitorii care au bătut câmpii, fentând cu grație tema vandalizării și cea a ”voinței primarului” care transcede legea. Cel mai penibil a fost individul acela, Pop, de la comisia de bla-bla-bla monumente, cu al său excurs lipsit de bun simț (mai ales prin asocierea ”piticului de grădină” cu imaginea marelui savant Emil Racoviță – el, un pigmeu de grădină, făcând asocieri deplasate!), cu privire la lipsa de autorizație a montării inițiale a statuii lui Emil Racoviță, dată jos și dosită. După mai bine de două decenii de când e statuia unde era, vine el cu insolența. Dar el e în comisia de rahat care a permis vandalizări de patrimoniu în Cluj-Napoca din anii 90. Ce-a păzit? Unde era, de exemplu, când se ridicau bloace în perimetrul istoric al municipiului? Unde era când era vandalizată prima grădină botanică a orașului, să se facă în locul ei un coșciug arhitectonic? Care-i erau glumițele infantile pe atunci?
În fine, întreb comunitatea de arhitecți care, în curând, va fi blamată pentru etnie, nu pentru prostie: cum ar fi reacționat dacă era ”descălecată”, din motive de ”nou” ”integrativ urban” și ”cool” statuia lu Mathias Rex?
Uite, vă dau o randare:
Arată fain, se pot plimba clujenii și ineracționa cu spada sa, ca și cu cartea lui Șincai.
Apoi, dacă la protestele societății civile, Emil Boc ar fi dat dispoziție să fie adus înapoi măcar calul (să aibă la coada cui să-și dea întâlnire îndrăgostiții – că am înțeles că arhitectul Macalik Arnold, câștigătorul concursului internațional de soluții pentru modernizarea celor zece străzi din partea sudică a centrului, a povestit unde și-a ”consumat primele sărururi”).
