Desi unii spuneau de multa vreme ca Nasra are episoade constante de schizofrenie morala, noi suntem mai mult ca siguri ca el e azi bolnav doar de sindromul „s-a suit scroafa in copac”.
Dintr-o data, el, un neica nimeni, face catalogari. Ridica din sprancene cu gravitate, respira cu greu din cauza poverii puterii si decide: ala nu e bun, ca e omul Aureliei, ala nu e ok, ca e omul lui Rus, ala nu e ok, fiindca stiu eu ca s-a intalnit cu Remus.
Va dati seama cine vorbeste? Un om care nu a avut, pana la 33 de ani, in viata lui macar vreun job ca lumea. Nasra a lins podelele partidului si n-a fost in stare in ultimii 10 ani sa isi faca un rost. Un singur job mai acatarii sa aiba in ultimii ani, nici atat nu a fost in stare. Un lenes fara realizari, o lipitoare deja batrana. Sigur, mai sunt povesti cu site-uri porno si croitori si dispersii, dar alea le lasam mai incolo. Cert e ca acest baiat nu e cu nimic mai presus decat Seplecan.
Va dati seama cine vorbeste? Un om care a lins si apoi scuipat mana Aureliei Cristea, dar de la care nu s-a sfiit sa mai ia niste sute de lei pe luna, cand foamea ii tintuia vintrele. Un om care nu s-a sfiit sa faca acelasi lucru cu Remus Lapusan, care i-a facut rost de sinecuri, ultima fiind o teapa incredibila, de care n-am fi aflat daca nu era nevoit sa isi publice declaratia de avere, si anume ca a luat 4000 de lei pe luna dintr-un proiect POSDRU de la AJOFM, cu largul concurs probabil al spagarului de Daniel Don (cica Nasra e „expert”).
El este cel care a refuzat sa il puna pe Mihnea Stoica in Biroul Permanent Judetean, pe motiv ca e „prea apropiat” de Aurelia Cristea, el, care, cu toate lecturile lui, nu ii ajunge nici la nodul de la cravata la inteligenta si CV lui Stoica.
Are Stelian Tanase o tableta foarte faina despre asemenea oameni:
„Testul cel mai simplu pentru a evalua caracterul unui om este sa-l supui unor tentații omenești. Puterea, de pildă, e un drog puternic. Succesul ia minţile. Cu cît personajul e mai slab, cu atît comportamentul lui e mai aberant. Românul are o vorba cam brutala : s-a suit scroafa în copac. E o încîntare să vezi tot felul de inşi insigifianți ajunși la măriri. În afaceri se întîmplă mai rar, pentru că dacă nu ştii meserie te cureţi. În politică, merge mai uşor. Dai cu gura, lipeşti afişe, ataci duşmanul de clasă şi hodoronc tronc te culci un nimeni şi te trezeşti grangur. Eh, îndată ce primeşte însărcinări oficiale, înfige dinţii în ciolan. Ciolanul e furnizat de capul de locuitor jupuit de viu prin taxe si impozite. Nefericirea e că parvenitul uită acest lucru decum păşeşte pe covorul gros al ministerului unde a devenit titular. Sau măcar adjunct. Si ce de păsărele are în auz ! Foarte exotice toate.
Individul capătă repede o privire de sus. Guşa îi creşte. Iși cumpără întîi un set de costume de haine, la Armani de preferinţă.
Pînă să vină la putere te asalta cu telefoanele să îl bagi în seamă. Să te întîlneşti cu el în oraş. Încearcă acum, după numire, să obţii o legătură telefonică. E mai uşor să dai de Obama ! Este ocupat”.