Editorial

Mucul retras strategic al euroderutatului Rareş Bogdan

Când trebuie să fii penibil, fii până la capăt – asta e de admirat la politicianul liberal Rareş Bogdan. El este un perfecţionist al penibilului. Se agaţă de coda lui şi nu-i dă drumul. Aşa şi cu intrarea Spaţiului Şmengen românesc în Spaţiul Schengen al Uniunii Europene. Ăia ne-au zis clar că n-au nevoie de „cerecheş-ii” noştri în închisorile lor, euroderutatul Rareș Bogdan o ţine maia-gaţu că „blocarea aderării la spațiul Schengen nu reprezintă un eșec, ci o retragere strategică pentru a facilita dialogul cu Bulgaria.”
Asta-mi aduce aminte de ce scriam acum un an, cu ocazia altei „retrageri strategice” a Spaţiului Schengen faţă de Spaţiul Şmengen. Despre extragerea strategică a mucului retras strategic cât mai adânc în nară.
„Mucul
Îl știți voi care: acela înfipt la rădăcina nasului și pe care-l simți până în sinus, semiuscat, cu rădăcini vâscoase. Șuieră, fluieră, flutură, fornăie, tropăie pe nervi în ritmul respirației tot mai anevoioase – ajungi obsedat să scapi de el.
Dar ești pe stradă, batistă nu se mai poartă, iar ultimul șervețel l-ai avut cândva prin vreun buzunar.
Ce faci?
Că nu poți băga degetul în nas la pescuit, că durează și poți fi surprins. Plus că la rădăcina cleioasă a mucului nu poți da cu rezultate la deget. Că alunecă ca un peștișor.
Ce faci?
Presiunea e mai mare decât a vezicii pline în mijlocul mulțimii care cască ochii la artificii și desene cu drone.
Ce faci?
Te uiți și pândești fereastra de oportunitate, aia în care nimeni nu-i foarte aproape de tine și poți să-ți sufli mucul în palma dreaptă, prefăcându-te că ai strănutat, sperând să-l ștergi de primul copac pe care te faci că-l mângâi, sau primul zid de care te prefaci că te sprijini nițel.
Și iese ăla, ca neamul prost, cu tot cu jumătate de creier.
Și fix atunci apare Cancelarul Austriei cu mâna întinsă spre tine:
– Salut, m-am gândit să vă primesc în Schengen!
….
….
GHINION!”