PORTRET

Mircea Mile, Doctor House al medicinei de familie: „Clujul are cea mai agresivă climă din țară și asta crește frecvența afecțiunilor respiratorii”

La doctorul Mircea Mile am ajuns acum câțiva ani, în căutarea unui medic bun de familie, la recomandarea unei cunoștințe. Mi s-a spus că e un doctor care „întotdeauna știe ce ai”, care te tratează corect, e sociabil și vorbește frumos cu pacienții. Adică, principalele calități pe care ți le dorești din partea unui medic de familie, care s-au adeverit, mai apoi, pe parcursul anilor. Am fost, așadar, curios să aflu povestea acestui doctor cu 30 de ani de experiență profesională și cu 1830 de pacienți actualmente în evidență. Pacienți pe care nu i-am văzut niciodată să aștepte la ușa cabinetului nemulțumiți, decât poate de așteptarea în sine. Pentru că, meticulos în punerea unui diagnostic, medicul Mircea Mile nu se grăbește niciodată și, atent la cele mai mici detalii, nu tratează cu superficialitate niciun bolnav care îi trece pragul. De altfel, doctorul Mile ar vrea să își educe pacienții în așa fel încât aceștia să fie cât mai puțin dependenți de el și îl sfătuiește pe fiecare pe îndelete, până când cei de afară încep să se întrebe: „Dar, oare, de ce stă cel care a intrat atât?!” Pentru toate acestea, și pentru multe altele, pentru personalitatea sa, Mircea Mile a fost comparat de către pacienții săi cu Doctor House.

De-a lungul carierei sale, medicul a pregătit și rezidenți și a avut și o activitate de cercetare științifică, încununată prin descoperirea unei boli umane care frânează dezvoltarea unei alte maladii, cancerul. Conform medicului, Clujul are cea mai agresivă climă din țară (după unele cercetări, aici au loc, în medie, 20 de variații majore ale presiunii atmosferice, într-un interval de 24 de ore), ceea ce duce la creșterea frecvenței anumitor afecțiuni, în special a celor respiratorii. În prezent, Mircea Mile își tratează pacienții în cabinetul său de pe strada Horea (vizavi de Facultatea de Litere), fiind un medic cu dragoste pentru meseria sa, care îl face să se simtă împlinit. 

Cu toate că munca efectivă cu bolnavii îi oferă satisfacții profesionale, sistemul medical, care îi răpește din timpul alocat celor suferinzi, și tarele acute și cronice ale acestuia, îl nemulțumesc profund, motiv pentru care doctorul semnalează, în cadrul acestui interviu, câteva afecțiuni ale sistemului bolnav de sănătate din România și câteva posibilități de tratament.

Facultatea de Medicină, prima întâlnire autentică cu viața și cu moartea

Mircea Mile s-a născut în Săcuieni, județul Bihor, dar de la 2 ani s-a mutat în Oradea, unde a terminat gimnaziul, în cadrul Liceului Sportiv. Din clasa a IX-a a venit la Cluj, unde avea foarte multe rude, pentru a învăța la „Ady Șincai”, un liceu de prestigiu, cu predare intensivă a limbii engleze. Aici a avut șansa de a învăța chimie, fizică și biologie în limba engleză, ceea ce l-a ajutat mai târziu, când, în pregătirea sa, se documenta citind reviste de medicină primite din străinătate. În acest liceu exclusivist, cu mulți copii de medici, de profesori universitari, exista o emulație în ceea ce privea admiterea la Medicină, facultate la care Mircea Mile a intrat din prima încercare, în ciuda concurenței acerbe.

Medicul își amintește și acum greutățile primilor ani de facultate care au însemnat și efortul de a privi în ochi moartea, prin disecția cadavrelor sau odată cu primul om care i-a decedat în brațe, în anul IV de studii. În plus, la început, Mircea Mile nu știa cum să asimileze eficient volumul mare de informație, dar a descoperit o metodă simplă, mai apoi, pe parcurs:

„În primii ani nu știam să învăț, efectiv mă chinuiam să tocesc și nu mergea nicicum. Dar norocul mi-a surâs prin faptul că am citit enorm la viața mea și astfel mi-am dat seama, la un moment dat, cum trebuie să procedez, și apoi, din anul IV, am avut numai 10 la toate materiile. Nu trebuie să tocești, trebuie să citești materia ca pe o carte, ca și cum ai lua un roman, ai începe, ai lectura și nu te-ai mai împiedica de fiecare noțiune, de fiecare cuvânt. Trebuie astfel să parcurgi de mai multe ori materia și pentru mine era suficient de 3 ori.”

Anii de facultate nu au însemnat pentru Mircea Mile o existență tipică și boemă de student, pentru că el a luat devreme viața în piept: după anul II, s-a căsătorit și a devenit tată. Încă din studenție a avut propriul apartament și astfel se putea descurca financiar, pentru că mai ținea câte o colegă în gazdă, pentru a-și putea plăti întreținerea. A urmat șocul examenului de diplomă, la care a luat 9 și a pierdut astfel ultimul post de la Turda, ajungând la Reșița:

„Dar, în tot răul e și un bine, pentru că, dacă nu ajungeam acolo, nu o aveam pe fiica mea de la Reșița, nu aveam nici nepoțelul”, explică medicul, care, pe lângă norocul familial, a avut la Reșița și șansa de a învăța, cu adevărat, nobila sa profesie.

Primii ani de formare în care a cunoscut (chiar și pe propria piele) toate bolile

La Reșița, ca tânăr stagiar, Mircea Mile a găsit o pleiadă de medici specialiști extraordinari, de la care a deprins foarte multă practică medicală. Până în 1988, aici și-a făcut cei 3 ani de specializare pe medicină generală și, cu ajutorul tatălui său, foarte mândru că fiul îmbrățișase medicina, a fost singurul abonat la un săptămânal medical din străinătate, toți colegii săi apelând la el pentru a le traduce articolele din limba maghiară. În plus, a reușit să își achiziționeze tratatul ”Harrison’s Principles of Internal Medicine”, cartea de căpătâi după care a învățat medicină, „ediția a X-a, nou-nouță, proaspăt adusă de la Moscova”, pe care a putut-o studia datorită englezei învățate în liceu.

Încă din prima săptămână la Reșița, Mircea Mile s-a simțit și mândru, dar, în același timp, și speriat de responsabilitățile care i s-au alocat:

„M-am trezit că mi s-au dat două saloane, era medicul specialist care se ocupa de ele, dar eu trebuia în fiecare zi să consult pacienții din cap până în picioare și să îi dau raportul medicului specialist; erau 12-14 pacienți de care trebuia să mă ocup o dată pe zi.”

Medicii foarte buni de la Reșița continuau o tradiție, care în spitalele mai mici nu exista, cea de a face prezentări de cazuri și referate științifice, dimineața, după raportul de gardă:

„Ținuta specialiștilor de acolo era una extrem de înaltă, pot spune că erau de nivelul academic al profesorilor mei din Cluj, plus că stagiatura atunci era foarte serioasă, pentru că la fiecare 6 luni dădeam un examen cu profesori de la Timișoara, examene la care am reușit să am rezultate foarte bune.”

Ca stagiar, Mircea Mile a cunoscut fiecare boală, chiar pe propria piele, după cum își amintește acum, glumind:

„Pe fiecare secție, când am fost, am făcut câte o boală specifică. Pe chirurgie, m-am operat de hernie inghinală, când am ajuns pe interne am avut o criză de colică biliară, pe secția de boli infecțioase am făcut varicelă, numai pe ginecologie nu am reușit să fac nimic…”

„În primul rând, să nu îi faci rău pacientului!”

După terminarea stagiaturii, în urma repartiției, Mircea Mile a rămas în județul Caraș-Severin, în Gârnic, o comună „sus, în munte”. Acolo și-a început cariera de medic de familie și și-a desăvârșit pregătirea, timp de un an:

„Acolo am rămas pe picioarele mele, cu o responsabilitate enormă. A fost un an foarte greu, dar totuși frumos, și făceam foarte multă mișcare, mergeam în satul aparținător pe jos, pentru că nu aveam cu ce. La vârsta aceea kilometrii mi se păreau puțini, acolo a venit pe lume fiica mea, Flavia, și tot pe jos mergeam și la ea, la a treia comună învecinată.

Pe vremea aceea fierbeam seringile, erau seringi din-acelea de sticlă și metal și eram obsedat să le fierb pentru că foarte multe cazuri de boli la noi în țară, în special hepatita B și C, s-au transmis prin tratamente chirurgicale și stomatologice, așa că eram foarte scrupulos, eram obsedat să nu fac rău. Întâiul principiu pe care mi l-au insuflat dascălii mei a fost ca, «în primul rând, să nu îi faci rău pacientului, prin activitatea ta!»”

În Gârnic, Mircea Mile a avut un prim caz care l-a marcat și care ar fi putut să îi pună capăt prematur carierei medicale. Un copil de câteva săptămâni a decedat, în contextul în care fusese văzut de medic, cu o seară înainte. Doctorul a fost șocat și și-a spus că, dacă se dovedește că pacientul a murit din vina sa, se va lăsa de medicină. Medicul legist însă a constatat că micuțul avea lapte în plămâni, deci decesul se produsese prin regurgitarea lichidului care l-a înecat și nu prin culpa medicului, pe care astfel conștiința profesională l-a lăsat să continue să își trateze pacienții, care, în timp, au ajuns să îl compare cu Doctor House:

„Eram foarte atent la cele mai mici detalii, chiar mi-au spus unii că sunt ca Doctor House, ceea ce m-a măgulit. Sunt și recunoscut în Cluj că duc treaba poate cam la extrem cu diagnosticul, dar eu am o obsesie: dacă nu am diagnostic, nu am ce să tratez. Am pregătit mulți stagiari, mulți medici, și întotdeauna le-am spus: nu iese pacientul pe ușă fără diagnostic, nu îți poți permite ca specialist să îți iasă pe ușă pacientul și să zici: «habar nu am ce are ăsta!»

În decembrie 2015 am împlinit 30 de ani de când mi-am început activitatea și m-au întrebat medicii tineri, studenții pe care îi pregătesc, ce îți trebuie ca să fii un medic bun? Trebuie să îi consulți cât mai temeinic pe bolnavi, când tratezi un pacient să nu îl abordezi superficial.”

Mircea Mile se consideră foarte norocos pentru că a putut să se formeze la țară, mediu unde a muncit enorm. De la Gârnic s-a transferat în comuna Ilva Mică, din județul Bistrița-Năsăud, unde a rămas din 1989 până în 1993, 4 ani plini de satisfacții profesionale. În Ilva Mică, din 1991, a preluat și Dispensarul CFR și astfel se ocupa de două dispensare, pentru că îi rămăsese în subordine și cel din sat:

„Un singur lucru nu făceam la țară, nu asistam nașteri, pentru că voiam să le determin pe femei să nască la spital și nu acasă, unde nu aveau condiții. Având cele două dispensare, acolo am realizat recordul meu de pacienți văzuți într-o zi, am avut 104 pacienți într-o zi de luni, de la 8 dimineața până la 11 seara, cu o singură pauză de o oră, la prânz.”

Din Ilva Mică, medicul a ajuns, tot în rețeaua sanitară CFR, la Huedin, unde, în fiecare miercuri, avea satisfacția de a participa în clinică la vizita mare, apoi la comunicări științifice și la prezentări de cazuri; astfel, Mircea Mile a rămas aproape de cercetare, la fel ca la Reșița, unde avea activitate științifică.

„Clujul are cea mai agresivă climă din țară și asta crește frecvența afecțiunilor respiratorii”

În 1996, Mircea Mile a dat examen pentru a veni ca medic în Cluj și a reușit să intre la Dispensarul nr. 9, în Policlinica de pe Moților. Revenirea în Cluj a însemnat o încununare a activității sale, pentru că a început să pregătească medici rezidenți – unii dintre ei îi sunt acum colegi, medici de familie, iar alții au devenit medici specialiști. În ultimii ani a renunțat la activitatea didactică, pentru că implementarea programelor de sănătate i-a răpit foarte mult timp, însă, în 2010, a publicat o broșură și își continuă și în prezent activitatea de cercetare științifică:

„Activitatea didactică am părăsit-o și din cauza noilor programe de sănătate. Acum toată ziua trebuie să stai pe calculator, mai mult decât să vezi pacientul. Ca un corolar al activității mele este această broșură (Calcifierea tumorală – definiție și aplicații practice) și activitatea științifică pe care o fac. Am descoperit că o boală umană frânează dezvoltarea cancerului.”

Tot în 1996, Mircea Mile a dat și examenul pentru a deveni medic primar și, de atunci, și-a continuat la Cluj activitatea, în slujba pacienților săi. Conform unor cercetări, dar și din experiența medicului, clima acestui oraș predispune la afecțiuni respiratorii mai frecvente decât în alte zone, cu o climă mai blândă:

„Clujul are cea mai agresivă climă din țară. Conform unor cercetări, efectuate înainte de anii ʼ90, în Cluj au loc, în medie, 20 de variații majore ale presiunii atmosferice, într-un interval de 24 de ore. După aceea, mai este smogul, poluarea… Am avut un copilaș care, locuind în Gheorgheni, a făcut astm bronșic, iar la 7-8 ani s-a mutat în Mănăștur și nu a mai făcut nicio criză de atunci; deci, în Mănăștur este mult mai curat aerul.”

Abuzurile și bolile sistemului de sănătate românesc

Lucrând la țară, medicul Mircea Mile a învățat să își trateze pacienții, fără a-i trimite imediat, pentru orice afecțiune, la medicul specialist, cum a observat că se practica la Cluj:

„Eu sunt foarte bucuros că am profesat la țară, unde am putut să mă desfășor într-adevăr, am făcut și chirurgie, și suturi, și tratamente serioase. De exemplu, am făcut terapie pentru accidentul vascular cerebral, pentru oameni care au paralizat. Am avut 19 cazuri la Ilva Mică, pacienți pe care i-am recuperat total, în timp ce 6 bolnavi, internați în spital, în același interval de timp, au decedat. Aveam mulți asistenți foarte buni, cu care lucram acolo, și mergeam mereu pe teren. Când am venit la Cluj m-am speriat să văd că medicii de familie, pentru un dop de ceară, trimiteau pacienții la ORL, la medicul specialist.

În România, medicina de familie este, din păcate, desconsiderată, deși medicul de familie ar trebui să fie cumva coordonatorul activităților medicale. La noi există prostul obicei ca medicul specialist să îl trimită pe pacient: «Du-te, ia-ți trimitere de la medicul de familie!». Interesele medicilor specialiști nu prea coincid cu ale noastre, sunt foarte multe cazuri când, pentru ca să nu ne stricăm relația cu pacienții, trebuie să le dăm bilete de trimitere la solicitare.

Este o abordare și urâtă și lipsită de etică profesională a medicilor specialiști, care, pe de altă parte, nu cunosc prevederile contractului pe care îl au cu Casa de Asigurări. Ei habar nu au că eu nu am voie să dau bilet de trimitere pe diagnostic cronic decât o dată la 3 luni. Ei îl trimit pe om după trimiteri în fiecare lună și astfel fură Casa de Asigurări. Și încerci să îl lămurești pe pacient să nu mai meargă la specialist, dar foarte mulți abuzează de asta, la noi este același sistem, ca peste tot: «cunosc eu pe cineva, la clinica cutare…»”

Mircea Mile și-a dorit întotdeauna să-l transforme pe pacient „într-un medic de medicină generală” și a încercat mereu să îi învețe pe bolnavi cât mai multe lucruri, pentru ca să fie nevoiți să apeleze cât mai puțin la specialist:

„Aș vrea ca omul să cunoască niște noțiuni elementare de medicină. Ar trebui ca, la toate liceele, să se predea noțiuni de prim ajutor, de igienă, care e medicina preventivă. Va veni momentul în care o să discutăm pe internet, pacientul o să-mi spună ce are, o să îmi arate, iar eu o să-l consult online. Vor fi transformări mari în medicină, o să se ajungă la lucrurile astea și pe bună dreptate! În Germania, de exemplu, se plătește și apelul telefonic – dacă un pacient sună să ceară un sfat medical, medicul este plătit; din păcate, în România, nouă ni se taie, nu mai știe Casa de Asigurări cum să mai taie din bani, cum să facă să ne dea cât mai puțin. Există o prevedere chiar nesimțită: nu am voie, ca medic de familie, să am mai mult de 20 de consultații pe zi. La 1830 de pacienți, nu am voie să am mai multe consultații zilnic. Nu se poate așa ceva! Peste 20 nu ni se plătesc, dar noi oricum consultăm pacienții și astfel, într-un trimestru, eu am avut consultații de peste 2000 de lei, care nu mi s-au plătit.”

În afară de absurditatea limitării consultațiilor, sunt foarte multe erori și în ceea ce privește cardurile de sănătate, care se inactivează sau se blochează frecvent. În plus, medicul consideră că și sistemul de compensare a medicamentelor ar trebui desființat:

„Consider foarte importantă desființarea compensării medicamentelor, pentru că noi acum suntem plătiți pentru ce rețete scriem. Atunci s-ar vedea valoarea unui medic, pentru că pacienții nu ar trebui să mai vină pentru rețete cronice, să stea la coadă; așa cum îi fac rețeta electronic, aș putea să i-o și trimit online, pacientul ar trebui să mai vină doar pentru tratamente, pentru consultații. Medicul nu are o altă măsură a muncii sale acum, sunt colegi care au mai puțini pacienți decât mine, care au noroc că bolnavii vin să le scrie rețete, pentru că altfel nu le-ar călca nimeni pragul.

Cred că se va ajunge la treaba asta, pentru că au fost deja două scăderi de prețuri ale medicamentelor, la medicamentele esențiale au scăzut prețurile și încetul cu încetul probabil că vor deveni atât de ieftine încât nu va mai fi nevoie ca omul să vină la cabinet pentru rețetă. Dacă pacientul nu ar mai veni pentru rețetă, ar dispărea o grămadă de cabinete de medici de familie.”

Mircea Mile consideră că, la fel ca în cazul cabinetelor medicilor de familie, și spitalele ar trebui privatizate, clădirile să rămână ale statului, dar administrarea lor să se facă de către firme private. Conform medicului, și asigurările de sănătate ar trebui să devină private, pentru că astfel s-ar evita sifonarea fondurilor:

„Ar trebui să rămână la București Casa Națională pentru asigurări obligatorii, iar casele teritoriale să se transforme în case private de asigurări de sănătate, casa să fie ordonator de credite și banii încasați de la populație de la CAS să nu se mai ducă la bugetul central, în sacul fără fund, de unde se fură, după cum știm cu toții.”

Cu bune și cu rele, Mircea Mile este un medic de familie care își iubește meseria și, în ciuda tuturor problemelor din sistemul medical românesc, preferă să practice medicina în țara unde s-a format și de care este legat afectiv:

„Și acum, dacă mi s-ar oferi să fac cercetare, nu aș pleca din țară, ci aș rămâne aici, să continui să practic medicina. Îmi iubesc meseria, nu știu ce aș fi fost dacă nu aș fi ajuns medic, aș fi fost așa, o legumă, un oarecare, un anonim, și sigur nu mi-ar fi plăcut ce aș fi făcut!”, conchide Mircea Mile, căruia i-am luat acest interviu la cabinet, în ajunul Anului Nou, un amănunt poate relevant pentru conștiința profesională a acestui medic, ce nu își ia niciodată liber, atunci când e vorba de sănătatea pacienților săi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *