Din poziţia de pasager profesionist al politicii post-decembriste (de-al sistemului, pentru sistem), secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, botezat „Prostănacul” de către naşul său politic Ion Iliescu, comite un „hagism” în debutul posibilei campanii pentru viitoarea campanie la preşedinţia României. Într-un interviu realizat de Marius Tucă pentru ziarul Gândul, Mircea Geoană afirmă că ”locomotiva tot timpul va merge mai repede decât ultimul vagon”. Adică „ai, n-ai mingea, şutezi spre poartă”…
Citez: „(E o greșeală – n. m.) să crezi că într-un fel există un efect de tracțiune. Faptul că ești parte din piața unică, din UE, din NATO, automat te-ar trage. Nu! Te trage dacă ești ultimul vagon, locomotiva tot timpul va merge mai repede decât ultimul vagon. De fapt și cel care imită nu va fi niciodată mai bun decât originalul”, a explicat Mircea Geoană (minutul 52.30).
O teorie interesantă despre oameni şi maşini mi-a ţinut-o tatăl unui amic. Zicea el: „în viaţă există două tipuri de oameni – camioane şi remorci. Camioanele au motor şi se folosec de el, iau viteză, cară, împing, transportă, trag. Tot ele se uzează şi cel mai tare. Restul, remorcile, au avantajul că merg cu aceeaşi viteză ca şi camioanele şi nu se uzează la fel de rapid”.
La fel şi cu locomotivele: trag, împing, dau direcţie şi sens de deplasare, dar întreaga garnitură de vagoane (remorci) se deplasează cu aceeaşi viteză ca şi locomotiva. E ca şi „piramida” lui Boc de pe Turnul Pompierilor care e paralelipiped dreptunghic…
Deci, camioane şi remorci, locomotive şi vagoane. Extrapolând, constatăm că există şoferi şi pasageri, grădinari şi legume, mai pe scurt: implicaţi şi neimplicaţi. Fiecare pereche/tandem are specificul ei. De-o pildă, să ne uităm puţin la grădinari şi la legume, politicienii fiind în rolul grădinarilor, grădinărind pe noi prin intermediul instituțiilor statului. De ani de zile statul ne sapă (pe noi, legumele: contribuabilii) cu tot felul de legi, ordonanţe, aplicaţii şi normative, toate declarate în folosul nostru, doar-doar om creşte mari şi prosperi. Numai că nu ştiu cum se face dar, cam după fiecare tratament legislativ al statului, recolta de IMM-uri se sufocă şi sunt nevoite să-și dezvolte rădăcini subterane foarte puternice pentru a nu pieri. În schimb, buruienile statului: regiile, platformele industriale energofage şi sindicatele lor, iau culoare şi prosperă.
Statul, după ce s-a săturat să se joace cu monedele din buzunarele noastre, ne sapă la prosperitate. Fiecare legumă, pe mâna grădinarului ei piere. Sau, fiecare legumă îşi merită grădinarul, nu?
Camioane şi remorci, locomotive şi vagoane (grădinari și legume) găsim în fiecare partid. Ce-ar fi fost Partidul Social Democrat fără Ion Iliescu? Un partid mic, condus în mod arogant, o copie identică a Partidului Democrat pe vremea când era condus de Petre Roman şi din care oportuniştii s-ar fi scurs, aşa cum numai oportuniştii ştiu să se scurgă, spre partidul care îi ține în fruntea bucatelor fără să trebuiască să depună vreun efort. Ce-ar fi fost PD fără Traian Băsescu, adevăratul PNL fără Stoica și Stolojan, PD-L fără Emil Boc, PRM fără Vadim Tudor şi UDMR fără Gheorghe Funar? Întrebări cu răspuns clar: fiecare satrapie îşi are satrapul ei, fiecare şef de partid, cărătorii de geantă
Remorci, vagoane (legume)? Ce, numai în partide găsim remorci? Dar societatea civilă ce este, prin neimplicarea ei în treburile comunitare? Dar sindicatele, ale căror şefi sunt fie prosperi oameni de afaceri, fie parlamentari ai partidului de guvernământ, fie şi una şi alta? Nu devin toţi acei nemulţumiţi care-şi pierd energia comentând doar la „berică” cu amicii, sau la coadă la „compensate”, sau auto-scârbindu-se reciproc în mediul online, doar nişte pasageri profesionişti care înţeleg din „democraţie” doar faptul că „n-au”, dar „le trebuie” şi, dacă „le trebuie”, atunci să li se „dea”? Să vină Deux ex machina să le dea un lider curat și un prtiduleț plin-plinuț numai de politicieni de treabă, ce-n viața lor n-au fost nevoiți să înghită o broască pe stomacul gol.
De fapt, mai mult decât grija faţă de coşul zilnic şi lipsurile de zi cu zi (care sunt doar consecinţe), indiferenţa noastră, complicităţile noastre, sunt numitorul comun al situaţiei de zi cu zi, până în ziua de azi şi cea de mâine. Căci, cu nepăsarea cu care trecem pe stradă pe lângă un om căzut, zicând: “dă-l în mă-sa de bețivan”, trecem şi peste incompetenţa, lipsa de educaţie şi de caracter a nenumăraţilor noştri politicieni pe care-i ţinem să ne legumesacă.
Ei ajung să ne conducă destinele şi să ne nenorocească din cauza noastră: a legumelor, remorcilor şi pasagerilor.
Ion Iliescu l-a făcut în 2005 „prostănac” pe Mircea Geoana în plină şedinţă a grupului senatorial PSD.
Spre stupoarea asistenţei, la un moment dat, când se discuta un subiect legat de situaţia parlamentară a PSD, Ion Iliescu a spus că „Mircea Geoana s-a purtat ca un prostănac între cele două tururi de scrutin ale prezidenţialelor, când s-a dus prin ţară şi a spus că UDMR va fi alături de PSD la guvernare”. Ion Iliescu a apreciat atunci că aceste afirmaţii ale lui Mircea Geoana au dus la pierderea unui număr important de voturi în Transilvania, ceea ce, în final, a însemnat pierderea alegerilor prezidenţiale de către Adrian Năstase.
Strictsecret.ro anunţa încă din luna iunie că secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, își pregătește candidatura la prezidențiale din 2024. Chiar specula că, dat fiind faptul că mandatul lui Geoană la NATO se încheie în octombrie 2023, acesta l-ar ţine cald (locul) pentru Klaus Ihannis. Şi arăta că deja s-a format un comitet de sprijin pentru candidatura lui Geoană, de care s-ar ocupa în mod special soția acestuia, Mihaela Geoană.
La vremea respectivă Geoană susţinea că nu poate confirma sau infirma dacă va candida la alegerile prezidenţiale din 2024 din România și că nu poate răspunde la această întrebare până când nu îşi încheie funcţia de adjunct al secretarului general al NATO.
Şi mai trebuia lămurit dacă va candidat susţinut de PSD şi de Marcel Ciolacu. Care Marcel când deschide braţele, când strâmbă din nas – după cum Ziar de Cluj a tot relatat.
Începutul este bun, ar putea să-l ia şi pe Hagi în echipa de consilieri.
Altfel este ca în situaţia în care pe panoul cu sosiri, la tren, întârzierile ar fi scrise cu două numere: 60 de minute și 65 de minute. O întârziere pentru locomotivă, alta pentru ultimul vagon.