Săptămâna trecută le-a căşunat membrilor #Rezist de la guvernare să defiinţeze din nou secţia de procurori care se ocupă de investigarea mânăriilor magistraţilor în exerciţiul funcţiunii şi s-o treacă din nou sub comanda Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
De bucurie că s-ar dezlipi o etichetă de pe Cutia Pandorei pentru a fi lipită pe Lampa lui SRI („îndeplinim dorinţe la comandă”), Consiliul Superior al Magistraturii a decis să dea un aviz negativ. Care aviz este „perfect” dacă e în asentimentul celui care îl cere şi „consultativ” dacă nu. În ciuda avizului negativ, dar consultativ, că aşa e cu agenda în slujba „Lămpii lui SRI”, ministrul Justiţiei, Stelian Ion, a decis să continue demersul de desfiinţare a secţiei şi trecerea în subordinea DNA. În fond erau faine vremurile în care judecătorul stătea drepţi în faţa procurorului pe bază de dosar.
O zice şi fostul procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Liviu Tudose, fostă victimă a procurorului DNA Negulescu, şi un opozant al desființării SIIJ, care a postat pe pagina sa de Facebook o scrisoare deschisă, adresată actualului ministru al Justiției. Pe care îl acuză că are misiunea de a ascunde abuzurile DNA asupra magistraţilor, din perioada Kovesi. Citez: „Aveţi misiunea de a pune batista pe ţambalul abuzurilor”.
Dacă şi magistraţii nu mai au încredere în magistraţi, noi, de ce am avea?
Vezi o uniformă, o robă, o haină cu un însemn al statului creat să te apere şi protejeze. Şi eşti tentat să ai încredere în omul care o poartă. Numai că în spatele uniformei stă, de obicei, un personaj prost educat, un prădător şi un frustrat care crede că, în numele autorităţii cu care a fost învestit, i se cuvine să o aplice după bunul plac. Dreptul forţei, în detrimentul forţei dreptului…
De la securişti, miliţieni, la procurori şi judecători, trecând prin funcţionarii publici, fiecare se crede îndreptăţit să se creadă mai presus de Lege – în fond, aceasta „izvorăşte” chiar din pixul său. Avem de-a face cu prădători în numele „binelui public”. „Dragostea şi grija faţă de oameni”, care au umplut închisorile, lagărele de concentrare, şantierele de reabilitare şi gulagurile.
Cea mai marea problemă a României nu ar fi permanenta criză economică, permanenta reformă instituţională, educaţia la pământ care distruge prezentul şi viitorul unei întregi generaţii și că mor ameni nevinovaţi arşi sau infectaţi cu nosocomiale prin spitale.
Cea mai mare problemă este isteria. Isteria instituționalizată, cultivată, udată zilnic cu saliva vorbelor împroșcate mass mediatic. Zilnic ne lovim de incapacitatea tuturor (clasă politică, societate civilă, opinie publică) de a purta o dezbatere civilizată pe orice temă. Nimeni nu mai stă să asculte, totă lumea ţipă, dă verdicte şi înjură.
În pofida bunului simţ şi al logicii, fiecare tabără o ţine langa pe felia sa. Acesta este și motivul pentru care toţi „deştepţii” Patriei sunt dispuși să ne arunce la gunoi libertățile și drepturile câștigate cu sângele altora în decembrie 1989, numai pentru că o iau „duşmanii” în freză. Apoi urlă: “trădare!” – când o iau “ai lor” pe cocoașă la fel. Caz concret: ingerinţa SRI în treburile Justiţiei. Nu era ok pe vremea lui Nea’ Ceașcă, era minunat de benefic pe vremea Colduței. Dacă ne asculta PNA-ul lui Năstase cu ajutorul lui “doi Și-un sfert”, ni se încălcau drepturile civile (muriserăm degeaba în Decembrie ‘89). Apoi aceste drepturi ne-au fost întărite că ne asculta DNA cu ajutorul profesionalizaților de la SRI.
Nimeni nu se întreabă de ce trebuie cheltuit banul public pentru acţiuni de spionare a contribuabilului. Și nu pun în discuție necesitatea apărării siguranței naționale – chestiune pe care este mandatat prin lege SRI să facă urechea mare, ci câte dintre aceste acţiuni „democratice” nu au fost, de fapt, excese. Mai ales că, în România, densitatea de ureche ciulită pe metru pătrat la conversațiile altora (de la magistrați, la politicieni, oamen de afaceri și jurnaliști) este extrem de crescută.
Până și Curtea Constituțională a României a ajuns la concluzia că punerea SRI cu timpanul pe propria populație nu este un lucru curat constituțional. Cu toate acestea ministrul #UniţiSalivămRomânia al Justiţiei ţine morţiş reîntoarcerea la vechile prcatici. De ce?
Că „urlă” strada şi au ajuns cu toţii să facă din urletul străzii normă de bună practică – de standard comunitar. La fel cum o judecătoare din Brăila a luat decizia să pună în arest la domiciliu un deşeu cu faţă umană care a sechestrat şi violat o copilă de 13 ani timp de 8 luni. Arest fix la domiciliul în care s-au produs atrocităţile. Motivând că „strada” nu a protestat în speţă şi că, citez: „Faptele inculpatului, deși reprobabile, nu sunt de o așa gravitate, încât să fi generat o rumoare socială de amploare, o reacție a societății din care să rezulte că oamenii consideră faptele sale ca punându-le în pericol viața”.
Cum vă ziceam, eşti tentat să crezi în onestitatea acestor slujbaşi ai statului plătiţi din banii tăi. Până realizezi că majoritatea sunt slugi, jumătate slab pregătiţi profesional, prin urmare coruptibili şi şantajabili, jumătate nişte imbecili cu diplome şi atestate.
Şi, gata!