Nu există zi lăsată de la bunul Dumnezeu ca Emil Boc să nu ne comunice prin presa sa de chitanțier din mărețele sale realizăr: ”parcul cutare prinde contur”, ”s-a început proiectarea la noul parc zet”, ”pas important în vederea finalizării podului kapa”, ”încă 0,002% avans la Turnul Pompierilor”, ”OSĂ fie gata parcarea fără mașini din fața Sălii Sporturilor”, ”imediat se navighează pe Someș, city managerul Șurubaru a navigat cu lebăda RADP și cu un drum a curățat 0,1% din gunoiul deversat de floreșteni” șamd.
Fiecare milimetru de ”realizare” este prezentat de parcă în curând – și nu peste ani și ani, OSĂ pășim prin parc, spital, peste pod, prin râu, prin tunel (cu cățel și purcel). Că Boc flatulează numai ”momente istorice”, e meseria lui de mincinos. Dar că presa de chitanțier pune botul la fiecare flatulare, e scandalos. Este derogare de la meseria de jurnalist.
Deci: Ministerul Transporturilor a publicat niște parametri tehnici, motiv pentru care OSĂ Boc iese să ne spună cum va arăta drumul dintre Cluj-Napoca și Florești – cu 6 benzi pe fiecare sens (pe DN 1), iar pe Bulevardul Muncii vor fi patru benzi pe sens șamd. Și presa de chitanțier consemnează ce scrie Boc pe Facebook, sau râgâie din fața vreunui microfonprietenos fă să întrebe: DE UNDE?
Spațiu pentru atâta amar de benzi spre Florești, de exemplu. Că pe o parte este ”excepția” numită Muzeul Apei și rezerva de apă a clujenilor – și LEGEA (care nu e un impediment pentru Maestru, o demonstrează de câte ori poate), nu permite lucrări. Iar pe cealaltă parte sunt terenuri private cu parcări și cu clădiri și depozite de marfă. Iar Bulevardul Muncii (cu linia de tramvai modernizată pe bani europeni) este străjuit de blocuri. Face ”dedicările” pentru SMURD și CTP peste blocuri?
Nimeni nu întreabă de ce, din 2016 până acum, în 2022, nu a făcut ceva mai simplu: prelungirea promisă în campanie electorală a liniei de tranvai până în Florești. Să știe și oamenii că puteau scăpa de o mizerie mai iute, fără să aștepte ca Boc să OSĂ facă ceva.
Așa că ce-a bălmăjit Emil Boc pe unde o fi bălmăjit și a fost preluat, pe bani de pișcoturi, de presa de chitanțier, nu este un ”moment istoric”, ci doar un alt moment isteric.
Toți deontologii aceștia ai presei de chitanțier sunt (mă rog, erau, că nu i-am mai văzut manifestându-se) indignați că Boc nu respectă legea și nu mai face manifestațiile cu presa care erau cunoscute drept ”conferințe de presă”. Din moment ce presa îi preia toate elucubrațiile cu copy-paste, fără să îl ia la bani mărunți, la ce să se mai ostenească? A făcut economie la pișcoturi, alune și sucuri. Le dă numai o dată, pe chitanțier, nu de două ori – cum ar fi făcut dacă se ținea și de conferințe.
Și, ca Boc, au învățat și ceilalți că pot să scrie orice pe Facebook, că vine presa să lingă mucul și să-l dea mai departe.
Și mai e ceva: Așa-mi plac mie Tăpălabele de presă care ne scriu despre ”presa” în ”metastază” când cancerul sunt chiar ei. De exemplu: acum Klaun Ciolannis e înfierat cu aceeași mânie proletară cu care limbile lor erau înfășurate, umed-plescăitor, de genunchii Întâiei Doamne căreia militau să-i facă instituție (a Primei Doamne), un Cabinet doi, ceva. Dar de când Klaunul a ejectat-o pe Colduța Koveși, Tăpălingăii de presă au năvălit cu ”condeiul” peste ce-au lins, ca să scuipe ce aveau în gură (că prea înghițiseră).