România s-a colorat zilele acestea în nuanțele gri-cenușiu ale urii.
Printre „pictorii” acestui peisaj tensionat de campanie se disting doi tineri jurnaliști, creștini în principiu, unul ortodox, celelălalt adventist.
Rareș Bogdan se bate pentru Iohannis, Mihai Gâdea îl susține pe Victor Ponta.
Dacă religia candidaților ar fi importantă în această campanie, dar nu este, Gâdea ar fi trebuit să-l susțină pe Klaus Werner, protestant, și Bogdan pe Victor Viorel un ortodox verde ca inima lui Kelemen Hunor.
Țărișoara noastră este însă pe invers cam de pe vremea fanarioților.
Cei doi juni se iubesc ca Tom și Jerry și s-au comportat în această campanie ca veritabili șefi de propagandă ai PSD-ului, respectiv ACL-ului.
În foarte puținul timp rămas liber, au făcut jurnalism în doze farmaceutice.
Ratingul celor două televiziuni reflectă perfect forța politică care se află în spatele acestor mașinării de manipulare a opiniei publice.
Antena 3, cu foarte rare excepții, surclasează nu doar televiziunea lui Cozmin Gușă, ci în momente cheie, cum a fost și cel de duminică seară, numărul de telespectatori ai postului de știri voiculescian a fost mai mare decât al tuturor celorlalte posturi informative la un loc.
Românii se uită enorm la televizor. Gâdea este preferatul pensionarilor care, după ce se uită la telenovelele de pe Kanal D, nu se mai dezlipesc de Sinteza Zilei decât atunci când ațipesc și le pică placa dentară în ceașca cu ceaiul de mușețel.
Nu exagerez cu nimic. Mishu de la Uzina de Dume-Radio Impuls povestea pe pagina personală de facebook acum câteva săptămâni că a încercat să ia legătura cu bunicii lui, telefonic, într-o seară în jurul orei 10:
„I-am sunat pe bunicii mei, îi ador, îmi era dor de ei, încă de la primele secunde de convorbire telefonică, vocea bunicului îmi suna foarte iritată: Zi-i, Mihai repede, s-a întâmplat ceva? Am rămas descumpănit, nu ne auzisem de mult timp. Nici tu bucurie în glas, nici dor, nimic, nimic și eu știam că sunt nepotul preferat. Am devenit și eu ușor neliniștit. Măi, oameni buni, vouă nu v-a fost dor de mine? Ba da, Mihăiță dragă, spune bunicul ușor neliniștit, dar acum te-ai gândit și tu să suni, în timpul Sintezei Zilei???” povestește amuzat Mihai Nicoară, de la Uzina de Dume.
Adepții cultului „Anti-Băsescu”, Gâdea, Badea, Ciuvică, Ursu, Radu Tudor și Oana Stancu, au creat un format de televiziune perfect pliat pe structura ușor manipulabilă a românilor, foarte greu de scos din aburii nostalgiei de după epoca lui Ceaușescu.
Studioul albastru, imens, luminos, încăpător, primito, este populat de obicei de principalii realizatori ai emisiunilor de peste zi, plus alte personaje atent selectate după capacitatea de a produce o cantitate cât mai mare de spume la gură, atunci când pronunță numele locatarului actual de la Cotroceni.
Ritualul acesta este întrerupt de ocazii extraordinare când în studio sunt invitați oameni valoroși, cazuri sociale care sunt absolut întâmplător, în majoritatea situațiilor, sprijinite de Fundația lui Dan Voiculescu, despre care știm că a fost închis pe nedrept de ticălosul de Băsescu… și povestea se reia, zi de zi, oră de oră în ultimii 5 ani.
Telespectatorii Antena 3 sunt cei mai canibalizați și talibanizați din spațiul vizual.
Fluxul de simpatie sau antipatie față de un politician al bunicilor lui Mishu este reglat în funcție de zâmbetul sau încruntătura lui Mihăiță.
Gâdea l-a iubit pe Antonescu pentru că bătea mătănii anti-băsiste. Din această relație de dragoste, Crin s-a ales cu procente foarte bune în sondaje. Când fostul lider PNL, l-a ridiculizat pe Mihai Gâdea chiar în „sufrageria” Antenei 3, la o oră de maximă audiență, în 48 de ore Crinuț s-a prăbușit în sondaje după ce Badea „i-a mâncat ficații” împreună cu frații de credință cu „sufletul Intact”.
Din această cauză, în aceste zile fierbinți, Klaus Iohannis fuge de Mihai Gâdea ca Martin Luther de papalitate sau mai ortodox, pe înțelesul votanților lui Ponta, ca dracu de tămâie.
Realizatorul Sintezei Zilei îl invită în fiecare seară cu ochii umezi ai unui șarpe Boa pe timidul Iohannis la o dezbatere electorală în care bietul urmaș al lui Kant ar fi tranșat ca mielul de Paște.
„Stângaciul” sas nu poate să facă față nici 5 minute în malaxorul anteniștilor foarte bine antrenați în tehnicile de exorcizare ale băsismului cu care l-au diagnosticat și pe vrednicul primar al Sibiului. În consecință, ideea stafului de campanile a lui Iohannis de a se întâlni cu Ponta pe un teren neutru de unde să transmită dezbaterea finală toate televiziunile, este unica șansă a lui Iohannis să scape de proțapul luptătorului cu motocicliști, Mircea Badea, și de biciul din ochii flambați ai fostului slujitor al Evangheliei, Mihai Emanuel Gâdea.
Rareș Bogdan se screme foarte mult în fiecare seară să-l ajute pe Klaus Iohannis, dar o face slab și neconvingător dintr-un motiv paradoxal, a rămas fără candidat.
Realizatorul emisiunii în creștere de audiență „Jocuri de Putere” l-ar fi vrut pe Crin Antonescu în postura de candidat al dreptei la prezidențiale, fix ca Mihai Gâdea cu câteva luni în urmă.
Convertirea la „iohannism” a lui Rareș Bogdan s-a făcut în grabă și fără pasiune, din considerente strategice.
Bogdan „prestează” disciplinat, seară de seară, dar nu poate să ajute prea mult Dreapta și pe singurul reprezentant rămas în cursă al acesteia, pentru că nu creează în studioul lui, mic și urât, ceea ce Gâdea produce cu ușurință la Sinteză – EMOȚIE, multă, până la 90%.
Rareș, băiat fin, inteligent, cultivat, apelează mai mult la rațiune, dar câți români apelează la această comoară neprețuită?
În aceste zile, pe buzele a milioane de români se poate citi propoziția cu care suntem obișnuiți de pe vremea când eram nevoiți să alegem între Iliescu și Vadim
Care dintre cei doi prezidențiabili rămași în cursă reprezintă răul cel mai mic?
Nu vreau să răspund la această întrebare.
Sunt mai interesat și foarte îngrijorat de Răul cel Mare insinuat perfid în conștiința publică de indivizi scelerați.
Separatismul.
Este extrem de periculos să li se sugereze românilor din Transilvania și Banat, votanți în marea lor majoritate ai lui Iohannis să înceapă să-și deseneze în inimă o hartă a țării din care să nu facă parte, Muntenia sau Moldova în cazul în care preferatul lor nu ajunge la Cotroceni.
Moldova, Muntenia sau cele mai sărace județe ale țării, Harghita și Covasna trebuie stimulate să se dezvolte, în niciun caz abandonate.
Se anunță zile tensionate, săbiile se ascut, cuvintele vor deveni din ce în ce mai grele, bătălia dintre candidații rămași în cursă va fi până la ultima picătură de sânge.
Ca jurnalist, fac un apel către colegii mei de breaslă mult mai puternici decât mine, Rareș și Mihai:
Bateți-vă, fraților, scoateți-vă ochii, alintați-vă în continuare cu apelative dulci ca „boule” dar nu uitați că, după 16 noiembrie, mama mea și surorile mele plecate de mulți ani la muncă în străinătate vor dori să cumpere atunci când vin în vacanță, pepeni verzi de Dăbuleni made in România, să intre în Clujul drag lui Rareș, să mă poată îmbrățișa, fără pașaport…
Sună acum utopic, dar ce frumos ar fi ca, după ce se „păruiesc” bine cei doi în timpul campaniei electorale, să renunțe pentru o clipă măcar la ură și să își regăsească împreună echilibrul sufletesc și mândria că sunt români în Lisa lui Octavian Paler.
Acolo, lângă casa memorială, pot medita la cuvintele Maestrului: „În România, sunt 22 de milioane de suflete, nu 22 de milioane de cetățeni” sau la cuvintele pline de miez: „Un om normal are o singură patrie, restul sunt țări…”
Tot Paler spunea într-o emisiune a lui Mihai Gâdea: „România mai rezistă astăzi datorită celor care spală closete în Italia și Spania și care trimit aici miliarde de dolari, fără aștia s-ar strica tot”.
De dragul lor, a românilor din țară și cei din pribegie, vă rog, NU RUPEȚI HARTA!
Ucraina este atât de aproape de noi…