”Toți au știut” despre cum mecanismul celor ”200.000 de posturi vacante” ține în funcții nejustificabile șefi și șefuleți numiți politic în sinecuri călduțe la stat, dar ”nimeni nu a spus nimic”. În spatele desființării acestor ”200.000” de posturi vacante nu este vorba doar despre fondurile bugetare, ci despre un mod de lucru inventat de funcționarii statului și perpetuat cu ajutorul decidenților politici. Pentru că: VOTURI. Pentru că: BANI LA PARTID.

Adică MITĂ ELECTORALĂ PE FAȚĂ.

Căci cele 200.000 de posturi vacante sunt un mecanism bine pus la punct pe care miniștrii, secretarii de stat sau directorii din ministere și instituții publice l-au folosit pentru a putea angaja la stat prietenii politici, rudele sau ”obligațiile” de partid. Este fața vizibilă a ticăloșeniei unui stat eșuat în miticismul cumetriilor, pilelor, cunoștințelor și relațiilor. Un mecanism care îi sclavagește de 30 de ani pe cei care mai muncesc în țara asta și pe munca cărora politicienii au ajuns să-și plătească și ”de fututul” din bani publici. Să mergi la curve pe bani publici, ce poate fi mai sofisticat? În loc să pui banii pe noptieră, pui sinecura la stat.

Toți politicienii parașutați de partid ”să lucreze” într-un minister au știut de acest mecanism al posturilor neocupate. Și le-a plăcut că au putut să se folosească, complice, de acesta pentru aș-i face mendrele angajându-și propriile cumetrii și cerințe de la partid. Au știut, s-au folosit complice de sistem și nu au sughițat nimic, nici în timpul în care au ros un os în funcție, nici după părăsirea funcției. Sistemul este nociv, se extinde ca o boală, dar e benefic la buzunarul și rezervorul de voturi al partidului…

200.000 de posturi vacante înseamnă 16% din totalul posturilor ocupate, ”utile” doar pentru a avea cât mai mulți șefi de serviciu sau șefi de birou. Fără câteva posturi neocupate o parte din birourile, serviciile sau departamentele de la instituțiile de stat nu ar mai exista și o dată cu ele ar ”zbura” și unii dintre șefii și șefuleții de la stat. Un mecanism 2 în 1 foarte pervers pus la punct (că fiecare parte angrenată în acest sistem de estorcare a banului public, politicinei și funcționari, puteau să se șantajeze reciproc – și se vede acum prin noianul de mișcări ”sindicale” și greve înainte de ”vacanțele prelungite”): pe de o parte, posturile vacante puteau fi folosite pentru angajarea unor oameni față de care demnitarii aveau ”obligații” de tot felul; de partea cealaltă, posturile neocupate erau absolut esențiale pentru a numi șefi și șefuleți în instituțiile publice. Posturile neocupate erau metoda cea mai comodă prin care șefii de partid și de instituții puteau controla angajările funcționarilor publici, angajările personalului de la stat.

Este o escrocherie politică pe seama rezervorului de funcții publice similară cu cea a a delegărilor și detașărilor la instituțiile publice, prin care se poate angaja în banul public, unde este nevoie de câte un incompetent ușor de manevrat, fie din sectorul public, fie din cel privat. Delegările și detașările se fac pe o perioadă limitată, acesta este și șantajul: execuți, rămâi, nu, zbori! Prin această metodă nu mai există probleme legate de legislația muncii. Iar pentru unii (iar Prim Voiajorul Patriei, Klaus Iohannis este exemplul cel mai la îndemână de individ detașat în politică), delegarea și detașarea este o găselniță binevenită pentru cei care primesc o funcție înaltă în stat pentru o perioadă, dar își păstrează și fostul loc de muncă. Klaus Iohannis își păstrează postul de profesor de peste 16 ani – la ce i-o fi trebuind, încănu știm.

Și ami trebuie lămurit un aspect: posturile neocupate sunt bugetate. De aceea mi se spune că, prin desființarea lor, se obține o economie bugetară de opt miliarde de lei. Cam confuză chestia aceasta: cum poate fi ceva neocupat, chiar dacă cu bani alocați, să producă cheltuieli bugetare? Nu cumva alocarea bugetară este nu pentru cele 200.000 de posturi vacante, ci pentru urmările acestor ”vacantări”: salariile șefilor și șefuleților în sinecură? Așa s-ar explica ”economia” de opt miliarde de lei la buget. Și ar rămâne întrebarea, cine plătește această minciună, acest jaf sistematic aplicat bugetului statului timp de peste două decenii de către toate partidele politice ajunse la gestionarea ciolanului numit România?

Câți procurori se vor delega pentru a desluși ițele acestui mecanism pus la punct de funcționari și demnitari de stat pentru a putea angaja la stat când vor, unde vor și pe cine vor?

Vă spunem noi: niciunul! Că șefi și șefuleți puși pe acest mecanism există inclusiv în magistratură.

CITEȘTE ȘI:

GUVERNUL ”TAIE” POSTURI VACANTE. Ce reduceri bugetare ar aduce aceste tăieri fictive? E ca mutarea banilor din buzunarul drept în buzunarul stâng

Așa că se poate titra în presa centrală de chitanțier: ”Marcel Ciolacu provoacă cutremur în Sistem: șefii și șefuleții din sistemul bugetar sunt executați. Dispar 200.000 de posturi”.

Dispar, dar lasă în urmă o gaură de cel puțin 80 de miliarde de lei. Calculați dumneavoastră câte spitale, autostrăzi, școli șamd s-ar fi putut face…