Guvernul a anunțat că intenționează să reducă numărul de posturi vacante din administrația publică prin desființarea celor peste 200.000 de posturi neocupate. La nivelul lunii aprilie, potrivit datelor guvernamentale, erau neocupate 204.468 de posturi, față de 1.279.314 ocupate. Aceste posturi, așa cum este practica în Ministerul Finanțelor, au fost prinse doar în cazuri excepționale la construcția bugetului pe 2023, astfel că eliminarea lor de pe hârtie nu ar aduce economii directe la buget. Tăierile sunt doar pe hârtie, scamatorii guvernamentale.
Cică un obiectiv subsidiar (pe cale de consecință, cum s-ar spune) al desființării acestor posturi ar fi eliminarea unor posturi de șefi, deci economii la buget, caz în care sunt vizați însă șefii mici, de birou sau de serviciu, foarte mulți delegați pe posturi și cu salariu mai mare, de șef, doar 6 luni din 12.
Măsura ar genera pentru buget economii de amploare redusă și, având în vedere contextul, pare să fie, mai degrabă, parte a demersului guvernanților de a pune alături de creșterile de taxe, aflate în pregătire, și ceva propuneri pentru reducerea cheltuielilor statului – un fel de să se reducă cheltuielile, primesc, dar pe ici, pe colo. Guvernanții n-au ieșit din Epoca Caragiale deloc.
Executivul se preface (că e anpreelectoral) că este în căutare de măsuri pentru echilibrarea finanțelor publice. Impactul unui prim set de măsuri de austeritate, adoptat în luna mai, a fost deja anulat de creșterile de salarii acceptate de către Guvern la presiunea sindicatelor, în special în educație. La care se adaugă achizițiile făcute de către ministere în timp ce se discuta despre reducerea cheltuielilor bugetare. Bașca primele pentru te miri care funcționari că își obosesc degetele pe tastatura laptopurilor prin vacanțe de lux, denumite ”de documentare”.
În prezent, angajările cu unele excepții, sunt restricționate și depind de decizia Guvernului, ca urmare a măsurilor de austeritate adoptate în luna mai. Eliminarea posturilor vacante nu ar echivala cu oprirea angajărilor în cazul acelei instituții, ci intenția ar fi să fie controlate de la nivel central. În acest caz ar fi avantajate instituțiile mari și primăriile influente, în timp ce în cazul celor mai mici ar fi mai dificil să obțină aprobarea.
Să nu uităm că nu mai departe de săptămâna trecută, în cadrul unei întâlniri cu premierul Marcel Ciolacu, primarul Cluj-Napoca, Emil Boc, a avut neobrăzarea de a-i cere suplimentarea posturilor din municipalitate. Lumea e împovărată de taxe șiimpozite, dar în primăria Cluj-Napoca ar mai fi loc de angajări pe cumetrii pedelisto-peneliste!
Să nu uităm că guvernarea penelisto-pesedistă (tot un fel de uniune social liberală) este chitită pe angajări pe pile, cunoștințe și relații. Nu mai departe decât în luna mai, cu cuvântul ”austeritate” și fraza ”nu se mai fac angajări la stat” în cioc, cu un plus de 4.400 de bugetari angajați (în numai o lună!), Guvernul Ciucă (înainte de ”rotativă”) a depășit la angajări toate guvernele începând din 2017.
CA SĂ ÎNȚELEGEȚI FĂȚĂRNICIA POLITICIENILOR ROMÂNI: Numărul posturilor ocupate în administrația publică a crescut în luna mai cu 4.395, la 1,283 milioane, aceasta fiind a treia lună în care personalul din sectorul bugetar a crescut, după luna martie (+470) și luna aprilie (+2.260). Ritmul de angajări de cumetrie a accelerat înainte ca Guvernul să instituie (chipurile din luna mai – s-a văzut cum!), restricții în ceea ce privește concursurile de recrutare. Guvernul Ciucă a lăsat, la final de mandat, sistemul public cu 24.899 mai mulți bugetari decât la momentul la care a preluat conducerea (adică într-un an), cu o medie lunară de 1.383 de posturi în plus, cel mai mult dintre toate guvernele începând din 2017, încoace!
Potrivit datelor guvernamentale, din administrația centrală, unde sunt ocupate 816.000 posturi, ar urma să dispară 102.700 de posturi vacante, iar din administrația locală ar fi eliminate 101.800 posturi vacante, la un număr de funcții ocupate de 463.000. Adică ce-am avut (ZERO) și ce-am pierdut (ZERO). Dar dă bine să deschizi gura să zici, încercând să nu te pufnească râsul: ”eliminăm 200 de mii de posturi publice”, așa că luați și cu lămâie niște taxe și impozite noi, băi, ăștia din sectorul particular! Poftiți la muls!
Cică măsura Guvernului ar duce la eliminarea unor posturi de șefi mai mici, cum ar fi cele de șef de birou sau șef de serviciu.
De exemplu, în cadrul ANAF, un șef de serviciu are circa 8.500 de lei net, un șef de birou cam 7.500 lei, iar personalul de execuție superior în jur de 6.500 de lei. Aceste posturile acestea sunt ocupate prin delegare (ca să se facă ”ciocul mic, acum noi suntem la guvernare”), caz în care, chiar dacă persoana exercită funcția 12 luni, este plătită cu salariu mărit doar 6 luni, iar restul de 6 luni cu salariul de la postul de bază.
În cazul în care un post de conducere ar fi desființat, economia rezultată la buget ar fi, în cazul ANAF, dat de exemplu, de 12.000 de lei pe an pentru un șef de birou sau de 24.000 de lei pentru un șef de serviciu, iar dacă posturile erau deja vacante și ocupate prin delegare, economia la buget ar fi la jumătate față de aceste sume.
Adică o frecție la un picior de lemn.
Aceasta este lista cu posturi vacante:
Prin urmare, ce aflăm noi acum?
Că aceste 200 de mii de posturi vacante erau utile pentru a avea cât mai mulți șefi de serviciu sau șefi de birou. Fără câteva posturi neocupate o parte din birourile, serviciile sau departamentele de la instituțiile de stat nu ar mai exista și o dată cu ele ar ”zbura” și unii dintre șefii și șefuleții de la stat.
Așadar, pe de o parte, posturile vacante puteau fi folosite pentru angajarea unor oameni față de care demnitarii aveau „obligații” de tot felul. Pe de altă parte, posturile neocupate erau absolut esențiale pentru a numi șefi și șefuleți în instituțiile publice. Posturile neocupate erau metoda cea mai comodă prin care șefii de partid și de instituții puteau controla angajările funcționarilor publici sau, în general, angajările personalului de la stat.
O altă practică, la fel de sulfuroasă precum cea a posturilor neocupate, este cea a delegărilor și detașărilor la instituțiile publice. Prin aceste metode se pot aduce angajați, fie din sectorul public, fie din cel privat. Metoda este cu atât mai eficientă cu cât delegările și detașările se fac pe o perioadă limitată. O variantă perfectă, pentru că dacă angajatul delegat sau detașat nu răspunde așteptărilor și mai ales ordinelor șefilor, poate fi pus pe liber fără probleme legate de legislația muncii.
Mai mult, delegarea și detașarea este o invenție excelentă și pentru cei care primesc o funcție înaltă în stat pentru o perioadă, dar își păstrează și fostul loc de muncă.
În fine, posturile neocupate mai nasc o neclaritate majoră. Pposturile neocupate sunt și bugetate și, prin desființarea lor, s-ar obține o economie bugetară de opt miliarde de lei. Pare a fi o confuzie. Este puțin probabil ca posturile vacante să fie și bugetate, adică să se aloce bani de la buget și să fie și cheltuiți. Alte informații arată că foarte puține posturi vacante sunt însoțite și de finanțare de la buget. O problemă care trebuie clarificată.
În concluzie, subiectul posturilor vacante este foarte puțin despre reducerea cheltuielilor bugetare. Într-o mare măsură, este tema unui mecanism pus la punct de funcționari și demnitari de stat pentru a putea angaja la stat când vor, unde vor și pe cine vor.