Inceputurile muzicoterapiei isi au originea in utilizarea spontana si intuitiva a muzicii in tratamentul diferitelor boli, fenomen intalnit si in zilele noastre. Probabil ca majoritatea dintre noi asculta muzica nu doar ca act cultural, ci mai ales deoarece simt ca uneori au nevoie de efectul ei relaxant sau, dimpotriva, stimulant.
Meloterapia este un process foarte active. Ea nu se rezuma la simpla auditie muzicala, cum initial s-ar putea crede. Interventia muzicii face apel mai ales la exprimare prin intermediul improvizatiei, interpretarii si compozitiei. Acestea nu inseamna, insa, ca pacientii care abordeaza acest gen de terapie trebuie sa aiba neaparat deprinderi musicale (absolut necesare, dealtfel, terapeutului) sau calitati legate de auzul ritmico-melodic si exprimare vocala sau instrumentala.
In concluzie, meloterapia este o modalitate psihoterapeutica foarte complexa, cu efecte psihologice benefice atat pentru aria patologica cat si pentru fiecare dintre noi. Unul dintre cei mai cunoscuti oameni de stiinta care a descries legatura dintre notele muzicale, numere si influenta planetelor asupra omului a fost Pitagora dar izvorul acestei stiinte sacre se afla in vechile temple de mistere ale initiatilor egipteni. Meloterapia ca stiinta bazata pe principii solide exista din cele mai vechi timpuri. Astazi ea este destul de bine expusa de principiile psihanalizei moderne. Repetivitatea armoniilor sonore creaza stari modificate ale constiintei. Este vorba in special de muzica pura, armonioasa, elevata.
O muzica zgomotoasa gen rock, metal sau jazz induce chiar stari negative, depresie, angoasa pentru ca rezoneaza cu energii de joasa frecventa. Amerindienii aveau asa numitele dansuri sfinte cu ajutorul carora vindecau bolnavii prin modulatii melodice repetate. La triburile africane vracii vindecau, de asemenea, in ritmul magic al dobelor. In Tibet, sunetele scoase de clopote, mici trompete oriu tobe speciale erau folosite pentru vindecarea migrenelor, a bolilor psihice ori dezechilibrelor metabolice.