Reportaj

Maria Pop, o poetă pensionară cu 4 clase peste clasa politică

Maria Pop este o femeie simplă, fără școală, dar cu școala vieții și cu credință în suflet, este o persoană care și-a găsit alinarea în poezie, cu toate că are numai 4 clase primare. Greutățile vieții au inspirat-o, credința în Dumnezeu i-a dat harul scrisului, iar „bunica”, așa cum îi place să i se spună, scrie cât e ziua de lungă poezii-rugăciuni cu sfaturi duhovnicești, dar și cu povețe adresate politicienilor – Emil Boc, Alin Tișe, Marius Nicoară, Victor Ponta, Klaus Iohannis, Traian Băsescu, Dacian Cioloș, Victor Ponta sunt prezenți în rugăciunile versificate ale pensionarei care îi muștruluiește și sfătuiește pe toți în nenumărate poezii:

„Sunt o femeie simplă, nu am școală multă, dar am școala vieții. Am peste 30 de ani de văduvie, am 3 copii crescuți în văduvie, am scris 23 de volume de poezie și am o carte de colinzi, din Harul ce l-am primit de la Isus. Mulțumesc lui Dumnezeu că îmi luminează mintea să îi fac voia, să scriu ce-mi dictează mereu, tot ce-mi pune în gândul meu, și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mă ferește de rău! Dumnezeu mi-a dat un har, să scriu adevărul despre țara noastră, pe care Dumnezeu a dat-o bogată, pentru că e bogată, a fost bogată, dar cei care acum o conduc o duc înspre moarte, că nu o duc la bine, iar eu mă rog la Dumnezeu să ne ajute la greu, să le arătăm adevărul celor care îl ascund, că Isus e drept și sfânt!”, se prezintă Maria Pop.

„Rugăciunea nu trebuie să aibă rimă, trebuie să aibă simțire”

Maria Pop s-a născut într-o familie de oameni evlavioși, în Sărata, comuna Panticeu. Părinții săi au făcut parte din Oastea Domnului și de mică a fost crescută în spiritul credinței. A avut un soț bețiv, care a murit în comă alcoolică, iar ea și-a crescut singură cei 3 copii. Cât timp i-a trăit soțul, s-a ocupat de gospodărie, iar mai apoi s-a angajat ca infirmieră la Pediatrie I, în Cluj. În timp ce se lupta cu necazurile vieții, Maria Pop a început să își reverse tot sufletul în bucuria de a compune:

„Pe mine m-a inspirat ceva de sus, iar acolo la serviciu, la Pediatrie I, am avut timp să scriu. Când aveam timp, mă ascundeam undeva și scriam ce îmi venea în minte. Când lucram de noapte, toată noaptea scriam. Așa am început eu să scriu, iar de atunci scriu întruna. Când mă trezesc dimineața, aprind lumina și, primul lucru, mă apuc de scris – tot ce am în gând, pun pe hârtie!

Eu scriu rugăciuni în versuri, fac parte din cenaclul de poezie «Octavian Goga» și m-au mai corectat unii oameni că poezia trebuie să aibă rimă, că nu știu ce, dar rugăciunea nu trebuie să aibă rimă, rugăciunea trebuie să aibă simțire, trebuie să simți ce scrii, că dacă nu simți, nu știu ce valoare are rugăciunea – rugăciunea trebuie să o simți!”

Pensionara are simpatii de stânga și urmărește întreaga zi Antena 3

Maria Pop se roagă în versurile ei și pentru politicienii țării. Chiar în dimineața în care am vizitat-o, compunea o nouă poezie, pentru Victor Ponta:

„Mă rog Ponta pentru tine/ Să-ți ajute Dumnezeu/ Și să-i pedepsească pe aceia/ Care fac la țară rău/ Umblă ca să adune-n lume/ Averi multe pe pământ/ Nu se gândesc că nimic de aici nu duc/ Numai faptele, cum le faci, așa le duci!/ Ajungi în fața lui Isus,/ Iar el te va îndrepta/ În locul tău pregătit/ Prin faptele ce le-ai făcut…”, ne-a recitat câteva versuri, prospăt scrise, poeta cu 4 clase, așa cum își mai spune Maria Pop.

Pensionara este o susținătoare a lui Victor Ponta, fiind convinsă că politicianul nu a fost lăsat să ajute România:

„Ponta e român, domnule, punem străinii să ne conducă?! Păi, asta e o prostie, pe care o fac românii! L-au pus pe Iohannis, care nu e român, l-au pus președinte! Păi, asta e o prostie mare! Măi, oameni, treziți-vă la adevăr! Am avut români acolo, pe care ar fi trebuit să îi aleagă românii, nu să-l pună pe Iohannis! Bineînțeles că la Iohannis i-a căzut bine să conducă România, dar asta e cea mai mare prostie pe care au făcut-o românii! Dar trag ei, că acum s-au trezit la adevăr!”, consideră Maria Pop.

Maria Pop urmărește întreaga zi Antena 3, considerând că acolo găsește adevărul:

„Sunt extraordinar de mulțumită de acei oameni, acolo găsești un pic de adevăr și aș vrea să ajungă cărțile mele și la jurnaliștii acestui post de televiziune”, ne spune Maria Pop, care le-a scris poezii și lui Radu Tudor, Dana Grecu și lui Mihai Gâdea.

Maria Pop și-a publicat volumele și caietele de poezii din pensia sa de 500 de lei și pe toate le-a dăruit în numele lui Dumnezeu, fără să ceară bani pentru ele:

„Dacă îl ai pe Dumnezeu în suflet, tot timpul e bine în viață, asta face credința în Dumnezeu! Binele îl duci din lume! Ce aduci, aici rămâne, și toate-s deșertăciuni!”, este convinsă autoarea celor 23 de volume de versuri.

„Supărată sunt, Tișe, tare supărată!”

Cu toate că acum locuiește în Cluj, Maria Pop nu și-a uitat satul natal, iar acum așteaptă să fie primită în audiență la Alin Tișe, președintele Consiliului Județean, la care a mai mers, cu ani în urmă, și i-a relatat toate neajunsurile din Sărata:

„Nu avem drumuri, nu avem șanțuri, dar avem primar! Și Tișe i-a dat bani la primar, să îi bage în buzunar, dacă nu avem șanțuri, nu avem drumuri! Am fost mai demult la el în audiență și i-am spus toate lipsurile din Sărata, dar nu l-am mai văzut de ani de zile! I-am scris și o poezie:

Supărată sunt, Tișe, iarăși sunt supărată/ Că multă ură și mândrie este pe Pământ/ Și norii urlă a furtună./ Supărată sunt, Tișe, tare supărată/ Că mult te-am rugat ca să ne ajuți satul!/ De promis, ne-ai promis,/ Dar nimic n-ai făcut!/ Supărată sunt, Tișe, tare supărată,/ Că nici la fața locului nu te-ai prezentat./ N-avem șanțuri, n-avem drumuri,/ Dar avem primar/ Și Tișe i-a dat bani, să-i bage-n buzunar!/ Are pile și le-nvârte cum îi place,/ Că el este primar!/ N-are nimeni ce-i face!/ Nu călcați voi legea sfântă lăsată de Dumnezeu,/ Că acela ce o calcă/ Va plăti… plăti din greu!/ Vine-o zi când fiecare va plăti ce a greșit!/ Legea pedepsește pe acela ce greșește,/ Dar Dumnezeu cel drept și sfânt?/ El va plăti negreșit!/ Păcatele nu se iartă,/ Păcatele se ispășesc!/ Nu le face, dragă frate, că e greu ca să plătești,/ Fă tu doar fapte bune,/ Că alea le duci din lume/ Ce aduni, aici rămâne!”

„Domnule Boc, degeaba te mândrești/ Că la o maimuță îi cânți/ Tricolorul nostru românesc/ La o maimuță ce nu are nici suflare, nici valoare”

Maria Pop i-a scris poezii și lui Emil Boc, căruia i-a lăsat cărțile sale la Primărie:

„Câte cărți i-am lăsat și lui Boc și, din toate, una nu mi-a plătit! I le-am lăsat acolo, la Primărie, are acolo o cutie, și acum mă duc și i le bag acolo! Un răspuns nu mi-a dat! Dar nu îmi trebuie răspunsuri, că Dumnezeu a văzut! Eu am credință în Dumnezeu și lui îi va da după faptele lui, iar mie îmi va da după ale mele!

Cu Boc m-am întâlnit în Cluj, cu ani în urmă, l-am văzut pe strada Napoca, am traversat la el și i-am zis: «Domnule Boc, eu am făcut un jurământ în fața lui Dumnezeu, că dacă mă va ajuta să scot cărți din ce scriu vreau să fac un azil de bătrâni în satul nostru, Sărata. Acum părinții mei au trecut în neființă, casa e goală!» Și a zis Boc către mine: «Foarte bună idee! Să știți că vă ajut!» Apoi s-a dus la București, a uitat de mine și de ale mele probleme, iar acum eu vreau să îi aduc aminte, să nu uite, să facă bine! 

Mare lucru să faci un azil de bătrâni pentru cei neputincioși, atunci te ajută și Hristos! Când era prim-ministru putea face asta, eu încă aștept! Copiii mei mi-au spus să nu mai aștept, să vând casa, de unde s-a furat tot între timp! Tot au furat și eu am vorbit cu polițistul din Panticeu, iar el mi-a zis că nu are ce să facă pentru că au fost niște tineri; știa cine sunt, că au fost niște copii și o familie foarte rea la noi în sat, care s-au mutat în alt sat, și eu i-am zis să îmi dea adresa, că le-am scris și lor, că Dumnezeu îi va pedepsi!

I-am scris poezii și lui Emil Boc: «Domnule Boc,/ Degeaba te mândrești/ Că la o maimuță îi cânți/ Tricolorul nostru românesc/ La o maimuță ce nu are/ Nici suflare, nici valoare,/ Îi făcută ca o arătare/ Cum te poți lăuda,/ Asta a ajuns valoarea ta?/ Bocule, de ce tu uiți,/ Azi, de crucea lui Isus,/ În loc să te rogi de iertare,/ Pentru păcatele tale,/ Ce le-ai făcut cu Băsescu,/ Când ai fost prim-ministru?/ Ai sărăcit a noastră țară,/ Tăind din pensii și salarii,/ Dar vine o zi când veți plăti,/ Tot răul făcut țării./ Bocule, care ai făcut/ Clujul de rușine/ Când Preaînaltul a murit/ Clujenii te-au huiduit/ Că nu te-ai știut comporta/ Să-ți ajuți țara ta/ Ai dus țara în datorii/ Tu și cu al tău partid./ Tot poporul a suferit/ Că voi v-ați adunat averi/ Tăind din pensii și salarii,/ Iar oamenii ies în stradă/ Să-și ceară drepturile lor/ Sunteți niște vânzători/ Ați vândut țara pe doi dolari/ Ca să vă adunați mulți bani,/ Să vă adunați averi/ Care toate aici pier/ Și pentru voi vine o zi/ Când tot răul îl veți plăti!/ Că Dumnezeu vă va judeca/ Că voi ați distrus țara/ Ați băgat-o în datorie/ În voi nu este omenie!»

Și Marius Nicoară mi-a promis că mă ajută și nu m-a ajutat cu nimic! I-am dat și lui cărți de-ale mele!”, ne-a povestit Maria Pop.

Maria Pop nu își mai pune speranța în politicieni, ea așteptând izbăvirea doar de la Dumnezeu

Întrebată dacă mai speră ceva de la politicieni, Maria Pop a răspuns că singura ei speranță de îndreptare a lucrurilor este în Dumnezeu:

„Dumnezeu va face lumină, Dumnezeu îi va lumina pe cei care vor să ajute țara! Noi să ne rugăm lui, asta e datoria noastră, să îl rugăm pe Dumnezeu să ajute țara la greu! 

Tot ce-i bun aduce pace, că Isus așa ne învață, să iubim și să răbdăm, pacea, dragostea să o avem, ca doar pacea și iubirea ne dau în viață fericirea! Pacea o dă Dumnezeu, caută-l, cere-o mereu! Dumnezeu dă prin credință, când ai pace, ai biruință! Când încearcă cel rău să te ispitească, te ajută Dumnezeu! Cheamă-l, ca să-l ai mereu! Asta e cel mai important!”, conchide Maria Pop.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *