Apropiata reuniune la nivel înalt din cadrul NATO, programată luna viitoare, la Vilnius, în Lituania, ar trebui să îi ofere Ucrainei tot ce are nevoie ca să iasă victorioasă din actualul său război cu Rusia, a declarat pentru Newsweek premierul Romîniei, într-o perioadă când liderii alianței își pun în balanță sprijinul acordat Kievului cu spinoasa problemă legată de viitoarea aderare a Ucrainei la organizație.
- În cursul unui interviu acordat în exclusivitate revistei Newsweek și citat de agenția Rador, Marcel Ciolacu a declarat că principala sa preocupare legată de finalul reuniunii este legată de asigurarea unui ajutor cât mai practic acordat Ucrainei, având în vedere că Kievul înaintează în mult-așteptata sa contraofensivă.
Întrebat dacă noul său guvern va sprijini ambițiile Ucrainei legate de aderarea la NATO – ambiții care s-au dovedit a fi contestate într-o alianță disperată să evite o confruntare armată directă cu Moscova – Ciolacu a făcut pentru Newsweek următoarea declarație:
“Guvernul meu va depune eforturi pentru a se ajunge la un consens cu aliații noștri din UE și din NATO, pentru a se sprijini calea euro-atlantică a Ucrainei și pentru a se asigura stabilitatea și securitatea regională. În prezent, principala noastră prioritate este aceea de a ne asigura că Ucraina primește tot ajutorul de care are nevoie ca să-și poată gestiona războiul purtat acum împotriva Rusiei”.
România a acordat Kievului un ajutor militar substanțial, deși, în general, nu și-a precizat livrările. Potrivit unor dicumente de la Pentagon dezvăluite la începutul acestui an, Bucureștiul a avut o importanță-cheie în instruirea forțelor ucrainene, sprijinind totodată transporturle și misiunile de recunoaștere.
Divizii ale artileriștilor ucraineni apelează la obuze românești ca să atace pozițiile rușilor, iar țara asigură și ateliere de întreținetre pentru alte arme occidentale ajunse în mâinile ucrainenilor. Poziția lui Ciolacu este asemănătoare celei impărtășite de alți lideri ai alianței, precum cancelarul german, Olaf Scholz, care, săptămâna trecută, a declarat:
“Voi susține ca, la Vilnius, să ne concentrăm asupra lucrurilor care sunt o prioritate absolută. Mai exact, prioritatea de a-i conferi Ucrainei o reală putere de atac”.
Kievul a declarat clar că dorește să adere cât de curând la organizație, invocând apărarea sa herculeană împotriva mașinăriei ruse de război ca dovadă a angajamentului și a încadrării țării în “diagrama” organizației.
NATO se confruntă cu dispute crescânde în privința vechilor ambiții de aderare ale Ucrainei, mai ales statele din estul alianței încercând să îi convingă pe aliații occidentali, ceva mai nehotărâți, să fie de acord cu decizia lor din 2008, prin care Kievului să i se respingă statutul de Membru al Planului de Acțiune (MAP) – un statut care, efectiv, i-ar asigura aderarea deplină.
Se spune că președintele american, Joe Biden, s-a numărat printre liderii care sunt de acord că Ucraina nu ar avea de nevoie de MAP dacă, în cele din urmă, va adera. Dar Kievul și cei mai vajnici susținători ai să, încă se tem că Ucraina va rămâne blocată în așa-zisa “zonă cenușie”, între blocul transatlantic și blocul condus de ruși.
Deși liderii NATO s-au arătat, în cele din urmă, dispuși să primească Ucraina (în alianță, n. red.), ei se tem să stabilească o foaie de parcurs pentru Kiev, atâta vreme cât țara mai e încă în război cu Rusia. În schimb. țările discută modalitățile prin care i-ar putea asigura Ucrainei ceea ce, potrivit declarațiilor președintelui Volodimir Zelenski, ar fi un “angajament pe termen lung vizând securitatea Ucrainei“ în timp ce țara luptă să respingă trupele rusești de pe teritoriul său.
Acest lucru ar putea parveni sub forma mai multor acorduri bilaterale pe teme de securitate, convenite cu principalele țări ale NATO. Săptămâna aceasta, Financial Times relata că SUA, Regatul Unit, Germania și Franța lucrează la niște “acorduri de securitate continue” cu Kievul, acorduri care ar putea întări apărarea Kievului fără implicarea NATO în lupte înfierbântate cu Moscova.
Guverne ucrainene succesive – și mari mișcări politice la nivel popular – au cultivat de multă vreme triectoria transatlantică a țării, luptând împotriva eforturilor Rusiei de a-și păstra istorica sa influență asupra unei țări care este a doua ca mărime în Europa. Aderarea la NATO ar fi un plan, iar celălalt ar fi aderarea la UE. Acest al doilea obiectiv e, probabil, mai puțin spinos, dar mult mai complex din punct de vedere tehnic, Kievului fiindu-i probabil necesari ani întregi ca să devină membru al UE.
- În iunie 2022, Kievului i s-a acordat statutul de candidat, deși negocierile oficiale de aderare nu vor începe până când Ucraina nu va respecta cele șapte recomandări ale organizației. Liderii ucraineni speră să realizeze acest lucru până la sfârșitul anului 2023.
Liderii din Moldova și din Georgia – ambele țări cu ambiții de aderare la UE, dar luptându-se din greu cu parțiala lor ocupație din partea Moscovei – speră că forțele proaspete ale războiului din Ucraina îi vor ajuta să înainteze în eforturile lor de aderare.
Marcel Ciolacu a declarat că Bucureștiul ar dori ca începerea negocierilor cu Ucraina și Republica Moldova, în privința aderării, să înceapă cât mai curând posibil, iar sprijinul față de aspirațiile europene și euro-atlantice ale Georgiei ”să devină tot mai puternic”.
România, pe care Marcel Ciolacu a calificat-o drept o “ancoră” a NATO pe frontul său estic de la Marea Neagră – este în stare să poată susține aspirațiile unor țări multă vreme împiedicate de amestecul rușilor, a mai spus prim-ministrul.
“Cu Ucraina noi avem cea mai lungă frontieră, inclusiv prin porturile sale vitale de la Marea Neagră”, a mai spus el. “Am ajutat milioane de ucraineni să se refugize din calea violenței rușilor, am facilitat transporturi vitale de grâne din Ucraina prin porturile noastre și am asigurat accesul la căile noastre ferate și la șoselele noastre, întărind totodată și o legătură vitală cu Republica Moldova”.
“Nu ne vom slăbi în niciun fel sprijinul față de continua integrare Republicii Moldova și a Ucrainei în familia europeană. Din aceste motive, am făcut angajamentul public de a transforma România într-un pilon al reconstrucției Ucrainei, de importanță vitală”.