Analiza

Lupta împotriva drogurilor, un PÂRȚ marca ”Iohannis”. Și în CSAT a fost ”târâtă” o strategie împotriva consumatorului, nu a traficanților

Aflăm dintr-o analiză publicată de hotnerws.ro, că ”din 2018 până în prezent, 80% din totalul capturilor DIICOT sunt pentru cantități de substanțe mai mici de 5 grame, respectiv cantități mici și nesemnificative. Spre exemplu, în 2021, pentru capturarea a 2.793 de grame (2,7 kilograme) de canabis s-au efectuat 2.425 de operațiuni de capturare, însemnând o medie de puțin peste 1 gram capturat per operațiune. În 2022, pentru capturarea a 3.274 grame de canabis, s-au efectuat 2.616 capturi, însemnând 1 gram și un sfert pe fiecare operațiune. Irosirea resurselor forțelor de ordine și aparatului judiciar pe astfel de acțiuni este strigătoare la cer.”

CITEȘTE ȘI:

Dacă-i la modă și poate suge nițel PR, se luptă și Boc cu drogurile. De ce nu ai făcut-o, Măiestrică, din 2006 când ai avut proiect anti-drog pus la dispoziție?

Asta în timp ce, se estimează că ”circulă prin România zeci de tone de droguri, dintre care se interceptează doar câteva sute de kilograme pe an”.

Asta în timp ce în mod (îngrijorător) de curios, traficul de droguri, crima organizată lipsesc din discuțiile purtate în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării

Cam aceasta este ”eficiența” ”organelor” mult prea bine plătite (în raport cu ce livrează) ale statului român. Dar și lipsa de viziune a politicienilor români, în majoritatea lor niște impostori cu CV falsificat, oricum în afara acestui gen de probleme: lupta antidrog, dar suficienți în autosuficiența lor încît sămimeze că se pricep și nu au nevoie de sfatul specialiștilor.

Care sepecialiști (Institutul Național de Statistică și de Fondul Monetar Internațional), atrăgeau atenția încă din anul 2013, că dimensiunea pieței drogurilor ilicite din România – adică suma plătită de utilizatorii de droguri și veniturile către grupurile de crimă organizată – este de aproximativ 153 de milioane de euro pe an. Matematic vorbind, ținând cont de faptul că în timpul Strategiei Naționale Antidrog 2013-2020, consumul tuturor drogurilor a crescut, în medie, cu 70%, putem estima că, în momentul actual, piața drogurilor din România valorează cel puțin 260 de milioane de euro, anual.

Prin urmare vorbim despre o ”afacere” dominată de grupuri de crimă organizată care produc și furnizează droguri ilicite, pentru a satisface și a genera o cerere în creștere din partea utilizatorilor de droguri, toate acestea în timp ce subjugă autoritatea statului și domină comunitățile prin violență și frică. Dar statul, prin calitatea umană a celor pe care-i angajează în strucurile de aplicare a legii, se și auto-subjugă – a se vedea cazul fostului șef al BCCO București prins drogat la volan (între timp spălat de acuzație printr-o expertiză sulfuroasă a IML), cazul polițistului care vindea droguri îmbrăcat în unoforma statului, cazul fostului procuror care cultiva marihuana în curte pentru ”plăcinte tradiționale” și câte altele, neștiute, or mai fi fiind.

Conform experților, ”traficul de droguri este considerat a fi sectorul cel mai profitabil al criminalității transnaționale și reprezintă cea mai mare amenințare din partea crimei organizate”.

De ce? Din cauză că România are legi învechite, strategii slabe și intervenții eșuate. Politica românească de prohibiție a drogurilor în sine, este axată în special pe persecutarea consumatorilor. Bazându-se în principal pe Legea 143/2000, veche de 23 ani, România a pornit într-o luptă împotriva consumatorilor de droguri, omițând combaterea reală a traficului de droguri.

Conform digi24.ro, ”România este raiul traficanților și iadul consumatorilor”.

În 2022, portul Constanța era catalogat de The Global Initiative Against Transnational Organized Crime, o reputată organizație internațională, drept un „rai al traficanților”, care-i „atrage ca un magnet”. Corupția și lipsa de interes a autorităților, inexistența dotărilor, și posibila complicitate a unor vectori ai Statului fac din cel mai mare port din România o destinație de vis pentru orice traficant.

În tot acest timp, 80% dintre dosarele DIICOT erau pentru mai puțin de 5 grame de substanță. Mafia își face de cap în România și traficanții trăiesc ca în paradis, în timp ce un procuror are pe masă 8 din 10 dosare pentru tineri prinși cu pliculețe, principal canabis. La fel cum spunea și șeful DIICOT pe combatarea traficului, Viorel Cerbu, procurorii sunt sufocați cu mii de dosare ale simplilor consumatori.

Prin urmare, România suferă costuri sociale și economice duble față de mărimea pieței ilegale: peste 500 de milioane de euro anual, dintre care costuri legate de infracționalitate, corupție, tratament, dar și încercările de aplicare a legii, preponderent împotriva consumatorilor. Luând, de asemenea, în considerare faptul că grupările infracționale utilizează banii din droguri pentru finanțarea traficului de ființe umane, organe, arme și, pe teritoriul altor state, chiar a terorismului sau războaielor, traficul de droguri este deci una dintre cele mai mari amenințări la adresa siguranței naționale.

Și aici intervine cu un PÂRȚ Marele Nostru Voiajor, Președintele Klaus Iohannis care anunță că introduce în ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării din 12 octombrie, PROBLEMA CONSUMULUI de droguri, omițând orice menționare a TRAFICULIUI de droguri. Prin urmare, instituțiile-emblemă de forță ale țării, printre care șefii SRI și SIE, șeful Statului Major al Apărării, miniștrii Justiției și Internelor, se vor întruni să facă strategii pentru a continua vânătoarea consumatorilor, nu a traficanților. Zici că Statul român e în slujba traficanților, nu a propriilor cetățeni vulnerabilizați de consumul de droguri!

Acest tip de abordare a problemei combaterii consumului de droguri e criticată de Comisia Globală pentru Politicile Publice în Domeniul Drogurilor. Aceasta a constatat încă din 2018, că ”prohibiția a pus organizațiile criminale în controlul vastului comerț ilegal cu droguri […] [și] a îmbogățit și împuternicit crima organizată”. Este copie la indigo după marea prohibiție anti-alcool din Statele Unite care a adus la putere indivizi ca Al Capone.

În loc ca instituțiile din Consiliul Suprem de Apărare a Țării să lupte pentru atingerea pragului de 70% de interceptare a traficului (procentul estimat necesar pentru a scădea disponibilitatea drogurilor, România aflându-se momentan, estimativ, în jurul a 20%), se pare că ne îndreptăm către alte zeci de mii de dosare și sute de condamnări împotriva victimelor traficului de droguri: consumatorii.

Și spre prosperitatea grupărilor de criminalitate organizată care controlează o piață neagră uriașă, nereglementată, incredibil de profitabilă și care ȘTIU că toate instituțiile Statului sunt preocupate cu zeci de mii de dosare ale simplilor consumatori și că nu se va ajunge vreodată la adevărata problemă.

Drept dovadă, deși portul Constanța este un paradis al traficanților, EroiculStat Român NU A IZBUTIT să intercepteze, în ULTIMII DOI ANI nici măcar un gram de droguri aici.

Nu facem aici apologia, nici pledoaria consumului de droguri ci doar constatăm ineficiența statului român în lupta cu acest flagel, prostul obicei de a se prăvăli peste victime, nu peste bandiți, de a-și incrimina propriii cetățeni,nu de a-i proteja și de a-i scoate din zona de consum. Vedem cum țări ca Belgia și Spania, care nu mai pedepsesc penal faptele din jurul consumului de droguri (dezincriminarea cantităților mici de droguri pentru consum propriu), capturează sute de tone de droguri anual.

Nu simptomele se tratează, ci boala!

Exit mobile version