Din oras

Luisa Valmarin, donatoarea unei colectii de gravuri pentru Muzeul Etnografic: "Romania e tara tineretii mele"

A pictat in toata Italia, chiar si la Vatican, iar intre iubitorii artei sale se numara si Papa Ioan Paul al II-lea. Cu toate astea, in Romania, tara sa natala, opera lui Constantin Udroiu nu e prea cunoscuta. Pentru ca frumusetea lucrarilor sale sa ramana pentru totdeauna si in memoria romanilor, Luisa Valmarin, sotia sa, cunoscuta specialista in lingvistica romanica, profesoara la Universitatea „La Sapienza” din Roma a donat recent 57 de gravuri ale sale la Cluj, pentru Muzeul Etnografic al Transilvaniei (MET). Dupa vernisajul in care artistul a fost evocat cu multa emotie, donatoarea a acordat pentru Ziar de Cluj un interviu in care vorbeste despre suferintele sotului sau, intemnitat de comunisti timp de 10 ani, despre fabuloasa lor poveste de dragoste, dar si despre propria experienta cu Romania si limba romana. 

Cum ati decis sa donati aceste lucrari si de ce tocmai aici, la Cluj?

La Cluj pentru ca am venit aici de foarte multe ori sa lucrez in Biblioteca Academiei, la manuscrise. Clujul este, deci, intr-un fel, un oras in care am trait. Mai mult decat la Bucuresti, care este un oras mare si nu mai gasesc posibilitatea de a tari ca aici. Am fost anul trecut si, vorbind cu doamna Ioana Both (cadrul didactic la facultatea de Litere a Universitatii “Babes-Bolyai”), i-am zis ca as vrea sa organizez o expozitie cu lucrari ale lui Constantin. Ea mi-a raspuns ca il cunoaste pe directorul MET si asa s-au legat lucrurile. Dorinta mea este sa i se faca numele cunoscut. Cei din generatia lui ai disparut si ei, au ramas foarte putini, iar cei din generatia noua ii cunosc prea putin activitatea. Vreau sa fie cunoscut si aici, sa se stie si in Romania ce mare artist a fost el in Italia. 

Prin intermediul sau ati cunoscut Romania?

Nu, faptul ca l-am intalnit a fost o consecinta. Eu am invatat limba romana la facultate, la universitatea din Roma, m-am licentiat in romana. O perioada am lucrat la Ambasada Italiei la Bucuresti si apoi m-am intors la Roma, unde am inceput cariera universitara. La un moment dat, o prietena care era casatorita cu un roman mi l-a prezentat pe Constantin si de atunci nu l-am parasit, nu ne-am mai despartit pana cand a plecat dintre noi.  Deci, consecinta studiilor mele de limba romana a fost ca l-am cunoscut pe Constantin Udroiu. 

De ce ati ales tocmai limba romana?

Pentru ca imi placeau limbile romanice. Spaniola era foarte usoara pentru noi, se intelege, asa ca am ales romana. Cam intamplator, pot sa spun, dar mi-a placut foarte mult si de acolo viata mea a luat acest drum. A fost intamplator, dar definiv. 

Cum era Romania in primii ani in care ati venit aici?

Eu am venit prima data in ’62, la niste cursuri. Era, intr-adevar foarte, foarte greu, mai ales pentru noi, eram doua fete venite din Roma si nu stiam cum sa ne descurcam. Viata era foarte grea, nu eram libere sa mergem unde vrem si asa mai departe. In fiecare an veneam in vacanta la Bucuresti, chiar si in anii ’70, cand era foarte foarte greu. Au fost apoi cativa ani in care nu am mai venit, pana la sfarsitul anilor ’80, cand am venit la Cluj.

Cum era Clujul atunci?

Am venit pentru ca eram prieteni cu Marian Papahagi, care venise mult la Roma inca din tinerete si se simtea foarte bine acolo. Am venit si noi la Cluj, ne-am regasit si am reluat firul prieteniei. Era cam trist Clujul. In 25 de ani s-a schimbat tot, absolut tot. Vad si la studentii mei ca daca le vorbesti de Epoca de Aur nu au habar de nimic. S-a trecut, deci, de la o lume la alta fara nici o intermediere. Se uita la mine mirati cand le vorbesc de asta. Cand am venit prima data vedeam ramasitele Romaniei interbelice. Mi se rupea inima cand vedeam ce era inainte si la ce s-a ajuns. Acum, vin in Romania si ma bucur foarte mult ca nu mai exista lucrurile din comunism. Totusi, intr-un fel, simt o nostalgie, pentru ca atunci aveam niste prieteni si niste legaturi pe care la un moment dat mi-a fost greu sa le  pastrez. Romania este amintirea tineretii mele!

Cum ati perceput Revolutia?

Eu eram la Roma, Constantin era plecat. Tin minte ca toata noaptea am ascultat la radio si imi imaginam ce este la Bucuresti. In februarie 1990, Constantin implinea 60 de ani, asa ca i-am spus uite, poti sa aniversezi 60 de ani la Bucuresti. Nu i-a venit sa creada, dar asa a fost. Ne-am dus acolo si, cand am ajuns la aeroport, si-a luat pasaportul si cel care l-a controlat i-a spus bun venit acasa. A inceput sa planga, bietul de el… A fost foarte emotionat, dar si speriat de ce a vazut. Erau multi ani de cand plecase, iar realitatea era alta decat cea de la televizor. A fost socat. Nu intotdeauna a fost primit bine. Chiar sotia unui var i-a reprosat ca “unde erai tu cand noi mancam salam cu soia?”. El raspuns “draga, dar tu l-ai intrebat pe sotul tau unde era atunci cand eu sapam la Canal?”. El purta pancarte si sotul meu era la Canal.

Pentru ce a fost inchis domnul Udroiu?

Era foarte tanar si avea un grup de prieteni care erau impotriva comunismului si scriau poezii de inspiratie religioasa. Aveau niste caiete pe care poeziile erau scrise de mana. Pentru asta au fost arestati. Era Vinerea Mare si l-au batut timp de 40 de zile ca sa spuna ce voiau ei. Nu a spus tot, dar ceva a spus, iar la procesul public a marturisit ca da, dar sa stiti ca am fost batut, dupa care l-au scos rapid din sala. La inchisoare a fost tinut foarte strans pentru ca era o fire foarte puternica, foarte reactiva si putea sa fie un “element distructiv”. In cei zece ani de detentie a trecut prin toate inchisorile, a facut turul Romaniei. A fost la Aiud, la Brasov, pe Cetatuie, la Constanta si peste tot. A trecut si pe la Canalul Dunare-Marea Neagra. Nu vorbea despre asta, mai ales cu strainii. Incerca sa nu isi aduca aminte, cred eu. Este un fel de a supravietui, pana la urma. 

A regretat mult faptul ca nu s-a putut manifesta artistic in tara lui? 

A avut o expozitie in 1993, la Bucuresti. Dar, pentru ca pictorii si artistii nu prea sunt generosi, la un moment dat nici nu s-a mai gandit sa expuna in Romania. As vrea sa nu ii piara amintirea in Italia, dar sa se pastreze si aici, unde nu a fost cunoscut.

Cum vedeti scandalul predarii limbii romane in scolile din Italia?

Italienii sunt prosti. Dar si romanii ar trebui sa faca mai multe eforturi. Multi nu isi invata copiii acasa limba romana, spunand ca e important doar sa stie italiana. E o reactie cu care am avut si eu de-a face. Am facut un proiect de predare pentru copiii romani care se duceau la scoala, sa faca niste ore suplimentare, sa nu uite romana, ci sa sa invete si sa citeasca si sa scrie, dar mamele nu au vrut. Eu cred ca se va face pana la urma, incet-incet, dar ar trebui mai multa dorinta de a-si pastra radacinile si din partea romanilor care traiesc in Italia. 

Constantin Udroiu s-a nascut la Bucuresti, in anul 1930. A studiat la Facultatea de Arte Frumoase din Bucuresti, avandu-l ca profesor pe Gheorghe Vanatoru (1908-1983). Condamnat la 22 de ani de munca silnica pentru opiniile sale anticomuniste, a ispasit o pedeapsa de 10 ani – din 1954 in 1964 – in temnitele comuniste. S-a stabilit in Italia in anul 1971. A realizat peste 200 de expozitii personale in intreaga Europa.  A executat fresce in biserici bizantine din Italia si Romania. in 1993 a realizat o Via Crucis compusa din 15 capele pe un parcurs de 1 km din localitatea Faicchio, precum si o Cina cea de taina (8 x 4 m) si o Cina din Emmaus (6 x 4 m), in trapezul noului seminar din Benevento. Frescele au fost binecuvantate si sfintite de catre Sfantul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea. In iunie 1991 a fost numit Senator al Academiei Internationale de Arta Moderna, din a carei conducere a facut parte pana la sfarsitul vietii. Constantin Udroiu a fondat scoala de Arta Nikopeia – „Fieraria artelor”, cum ii placea lui sa o numeasca – in cadrul careia sustinea cursuri gratuite pentru cei care doreau sa invete tehnicile picturii si ale xilogravurii. scoala de Arta Nikopeia a functionat pe langa Accademia Internazionale di Arte Moderna (Istituto superiore di cultura, cu sediul la Roma), in cadrul acesteia studiindu-se tehnica frescei si a picturii pe sticla. in decembrie 2006, la Matera, Scoala de Arta Nikopeia a organizat o expozitie de caritate sub titlul Omagiu pictorilor anonimi de biserici. scoala de Arta Nikopeia ofera cursuri gratuite, la sfarsitul fiecarui an cursantii primind o diploma. Dupa moartea lui Constantin Udroiu, in 2014, cursurile sunt sustinute de profesori formati de acesta. 

Expozitia de la MET este deschisa intre 15 si 30 octombrie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *