Guvernul României este zguduit de acuzațiile de plagiat. Mai mulți miniștri sunt bănuiți că au copiat o parte din teza lor de doctorat. Lucian Bode, ministrul de interne, a susținut în 2018 o teză despre securitatea energetică a României la Universitatea din Cluj (oraș din nord-vestul țării). Numit ministru în decembrie 2020, ar fi trebuit să-și facă publică teza de doctorat, dar a refuzat accesul la manuscris. Universitatea a procedat la fel, pe motiv că textul fusese publicat într-o carte. Nu există însă nicio urmă a acestei lucrări de cercetare în bibliotecile și librăriile din România, scrie Le Monde, citată de Rador.
Pentru a se apăra, Universitatea Cluj a susținut în noiembrie 2022 că doar 2,95% din teza în cauză a fost plagiată. „Salut rezultatul acestei evaluări”, a declarat imediat Bode. „Teza mea este corectă și îmi pot păstra titlul de doctor”. Dar presa independentă PressOne a dezvăluit la scurt timp după aceea că 65 din cele 194 de pagini ale tezei au fost copiate. Presată de această anchetă, Universitatea a decis imediat să verifice din nou manuscrisul. „Suspiciunile de plagiat se confirmă, iar derapajele etice au viciat profund această teză”, a conchis Comisia de Etică a Universității.
Nemulțumit de această răsturnare de situație, ministrul a dat în judecată instituția, pe 5 ianuarie. A pierdut în primă instanță marți, 17 ianuarie. „Acuzațiile împotriva mea sunt nejustificate, sunt motivate politic”, s-a apărat domnul Bode.
Prim-ministrul, tot mai îngrijorat
Nu este singurul de pe scena politică românească care a trăit această situație incomodă. În noiembrie 2021, ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, liberalul Florin Roman, și-a dat demisia din funcție în urma unei anchete a jurnalistei de investigație Emilia Sercan, care dovedea plagiatul tezei sale. Pe 29 septembrie 2022, a venit rândul ministrului Educației Naționale, Sorin Cîmpeanu, și el liberal, să demisioneze din același motiv.
Premierul Nicolae Ciucă nu a fost scutit de aceste acuzații. Numit șef al guvernului în noiembrie 2021, acest general în vârstă de 55 de ani trebuia să conducă România cu o mână de fier. Supranumit „generalul deșertului”, a condus batalionul Scorpionilor Roșii, desfășurat alături de armata americană în timpul operațiunii „Enduring Freedom” din Afganistan în 2002 și 2003. Elevul român preferat al Pentagonului a fost remarcat și în 2003 în timpul luptelor de la Nassiria, în Irak.
Începător în politică, Ciucă a adus în prim-plan aceste realizări militare ale sale pentru a liniști opinia publică românească, armata fiind una dintre cele mai respectate instituții din țară. Dar Emilia Șercan, o autoproclamată „vânătoare de plagiatori”, a devenit interesată de teza de doctorat în științe militare a șefului guvernului. Iar verdictul său – 42 de pagini plagiate din 138 – a pătat în mod definitiv imaginea de militar integru a premierului.
Flagelul fraudei academice este prezent în toate partidele politice. Plagiatul unui fost premier, social-democratul Victor Ponta, a fost dovedit în 2012. Dar a fost nevoie de opt ani de proceduri administrative și de o serie de procese pentru ca acesta să-și piardă titlul de doctor. Pentru a se proteja, politicienii au reușit, în iunie 2022, să obțină o decizie a Curții Constituționale care interzice universităților să retragă titlul de doctor în caz de plagiat. Potrivit înaltei autorități juridice, o teză de doctorat plagiată nu poate fi anulată decât printr-un proces. „Plagiatul va continua până când România își va reforma temeinic sistemul de învățământ”, a declarat Dacian Cioloș, ex-premier tehnocrat, acum europarlamentar (Renew).
Opoziţia, reprezentată de micul partid Uniunea Salvaţi România, a protestat în repetate rânduri împotriva acestei avalanşe de plagiate, despre care consideră că discreditează guvernul. Purtătorul de cuvânt al USR, Ionuţ Moșteanu, îl îndeamnă pe şeful statului, liberalul Klaus Iohannis, să reacţioneze. „Tăcerea președintelui îl face complice la această poveste rușinoasă pentru România”, a spus el.
Deocamdată, aceste apeluri ale opoziției nu par să fi fost auzite.
Sursa: Le Monde. Traducere: Mirel Bran