Institutul Inimii „Niculae Stăncioiu” din Cluj-Napoca se confruntă, ca şi o grămadă de alte spitale din ţara noastră, de altfel, cu o lipsă acută de bani şi de materiale sanitare. Iar acest lucru a făcut ca în ultimii ani să scadă numărul operaţiilor pe cord efectuate de specialiştii de la Cluj. Abia acum, în ultimul an, situaţia pare să îşi mai revină la normal, spune managerul unităţii medicale.
Pentru achizionarea unei truse medicale de 30.000 de euro, trusă pentru intervenţii mai puţin invazive, cu o durată a spitalizării mai scurtă şi a recuperării cu până la 40% mai rapidă, medicii organizează baluri caritabile. Directorul Institutului Inimii îşi doreşte intervenţii minim invazive, însă acestea nu se pot face instrumentar special. Iar pentru instrumentar e nevoie de bani. La 25 de ani de la prima intervenţie pe cord, e timpul ca medicina să avanseze din nou, şi în inima Transilvaniei.
„Prima operaţie pe cord deschis s-a făcut exact în 18 noiembrie 1991, a fost protezare mitrală la un pacient atunci în vârstă de 50 şi ceva de ani. Operaţia a fost făcută de profesorul Bârsan. De atunci, numărul de operaţii a crescut în fiecare an, până la un vârf de 804 operaţii, în 2009. După care a umat o curbă descendentă, apoi am început să cresem iar numărul de operaţii de aproximativ 3 ani de zile. Sigur, criză mondială, preţurile, finanţarea spitalelor. Nu ducem lipsa de specialişti, avem cardiologi mulţi, chirurgi mulţi, ducem lipsa de materiale. La ora actuală am ajuns că de la 67o de operaţii pe care le-am făcut în 2013, să creştem şi să facem anul trecut 740 de operaţii, ceea ce este o cifra bună, la nivelul multor spitale europene. Am început să operăm nou-născuţi, copii sub 7 zile şi persoane în vârstă de peste 80 de ani, operaţii pe cord”, precizează prof. dr. Adrian Molnar, directorul Institutului Inimii Cluj.
Vârful numărului de operaţii a fost atins în 2009, când chirurgii Institutului au realizat 804 operaţii pe cord. Apoi au început lipsurile, iar numărul intervenţiilor chirurgicale a scăzut. Acum, directorul este încrezător şi spune că de anul viitor se va putea atinge iar numărul de 800 de operaţii. Mai ales că s-au dat în folosinţă două noi săli de operaţii dotate şi utilate că în orice alt spital din Europa sau SUA.
Profesorul Mircea Bârsan, cel care a realizat prima operaţie pe cord deschis în urmă cu 25 de ani, îşi aminteşte că în sală a stat alături de echipă şi profesorul Stăncioiu, cel care a înfiinţat Institutul şi care a plâns în timpul operaţiei.
„În chirurgia cardiacă nu un chirurg se laudă că face operaţia, ci o întreagă echipa şi eu nu am venit atunci în Cluj, în ’91, ca să fac eu mare lucru în chirurgia cardiacă. Mă bazam pe profesorul Emil Cardean, care era profesor de anestezie şi care a făcut parte din echipă, pe doctorul Scridon şi pe doctorul Giurgea, cu care împreună am operat, iar lângă noi, tot timpul a stat profesorul Stăncioiu, care a făcut acest Institut, şi care a stat cu noi în sală, îmi aduc aminte că a şi plâns în timpul operaţiei”, îşi aminteşte cu emoţie şi prof. dr. Mircea Bârsan, chirurg cardiolog, cel care în urmă cu un sfert de deceniu mânuia cu măiestrie bisturiul pe o inima care bătea.
Despre Institutul Inimii, profesorul spune că a evoluat excepţional, chiar dacă se confruntă cu multe lipsuri, iar banii puţini au fost dintotdeauna o problemă în medicina românească.