În 2015, din varii motive, Cluj-Napoca devenea Capitala Europeană a Tineretului. Că părea că are viață prin concerte și bairamuri. În rest, atunci ca și acum, când este vorba ca administrația publică locală să facă ceva pentru tinerii care vor să-și întemeieze o familie, tot la bâlci și paranghelii rămânem. La PR și iamginea eternului vorbăreț Emil Boc. Acestuia îi place să apară în public cu eșarfa tricoloră și să îngâne în Parcul Central, când e soare și frumos: ”statul ocrotește familia”. În rest rămâne cum se știe: zilele acestea se va naște bunicul celui care va circula cu Metroul la Cluj și va avea parte de administrație publică locală decentă. În afara cumetriilor.
De la piața imobiliară absurdă a Clujului, concurența acerbă în lumea antreprenorilor, securizarea prin pile și relații a slujbelor mănoase de la stat, azi vă arătăm ”ce pun pe masă” autoritățile locale pentru acești tineri care doresc să rămână în orașul de cinci stele și să-și construiască o viață decentă, care să îi împlinească (oferta de întinerire a vârstei ocupanților orașului, ofertele de atractivitate).
Avem așa: trafic infernal, lipsa creșelor, grădinițelor, oferta pieței muncii și a spațiilor pentru recreație – factori ce intervin în procesul decizional atunci când vorbim despre alegerea orașului Cluj-Napoca pentru stabilirea permanentă a domiciliului în rândul tinerilor. De unele avem parte în exces, de altele doar din vorbe.
Traficul – o problemă permanentă, fără o soluție viabilă
Locuitorii orașului, cei născuți aici sau veniți acum mult timp, cunosc prea bine problema traficului. Mașinile apar ca ciupercile după ploaie. În 2021, vice-primarul Dan Tarcea menționa că numărul real al autoturismelor în oraș depășește 200.000, cu tot cu cele aduse de studenți sau înamtriculate în alte județe, ori în leasing. Comparativ cu acum 10 ani, acest număr s-a dublat.
Dorința autorităților de a descuraja folosirea mașinilor personale nu este un lucru rău, neapărat. Însă modul de abordare a acesteia este.
Degeaba achiziționăm autobuze peste autobuze, în general pe diesel, deși ne șăudăm că facem și dregem cea mai eco-flotă de transport local cu câteva autobuze electrice, degeaba suplimentăm numărul mijloacelor de transport în comun, dacă nu gândim o infrastructură în care aceste mijloace să se deplaseze nu doar prin centrul Clujului, ci să acopere o rază mult mai mare decât în prezent. Zonele limitrofe ale orașului, deși dezvoltate și exploatate urbanistic, sunt ignorate. Oamenii sunt nevoiți să umble pe jos zeci de minute ca să ajungă la cea mai apropiată stație, iar colac peste pupăză, mai așteaptă încă pe atât „să vină busu’”.
Spre exemplu, linia 40, ruta Piața Ștefan cel Mare – Colonia Făget. Aceste autobuze pleacă o dată la o oră (în cel mai bun caz) sau chiar mai mult, din capetele de linie. Asta în timpul săptămânii, în weekend-uri, linia 40 nu există, cei care au ales Colonia Făget pentru că nu mai aveau loc în oraș, era mai ieftin, sau au optat pentru mai multă liniște, să se descurce!
Nu putem da vina pe oameni că nu vor să înțeleagă ce vrea administrația Boc de la ei (aceeași care acum 10 ani promitea în draci că va face parcări și parkinguri, dar a eșuat lamentabil în promisiuni), și să se adapteze, atât timp cât nu dispunem de condițiile necesare încât transportul în comun să devină și să se simtă la fel de confortabil precum mașina personală. Și implicit, să se creeze automat o obișnuință din asta.
E mult mai convenabil să plătești un abonament lunar pe mai multe linii sau chiar pe toate, decât să alimentezi o dată pe săptămână/la două săptămâni – oricum, în condițiile din Cluj-Napoca, pierzi prea mult timp și carburant în traficul blocat. Cu toate astea, cei mai mulți preferă „să spargă bani” deoarece sistemul de mobilitate urbană nu este pus la punct așa cum ne scot ochii autoritățile că ar fi.
Și, să fim serioși acum, ce tânăr care încearcă să se pună pe picioare are bani de casă în centru? Majoritatea se retrag către limitele orașului sau în-afara lui.
Iar dacă vrem să învârtim cuțitul în rană, e de ajuns doar să menționăm celebra centură metropolitană ocolitoare, menită să decongestioneze traficul din oraș, prioritară, cică. De 6 ani încoace… din bani publici și fonduri europene.
Educația viitorilor copii – cererea, mai mare ca și oferta
Cum putem vorbi de întemeierea unei familii și a unei vieți la Cluj, fără să ne gândim, noi, ca viitori părinți, ce le vom putea oferi acestor copii? Educația este un factor extrem de important. La fel de important ca și problema copiiilor rămași pe dinafara creșelor, grădinițelor sau chiar a școlilor în unele cazuri. Autoritățile sunt conștiente de această chestiune, și nu de azi, de ieri, de câțiva ani, dar nu fac destul.
Ziar de Cluj își informa cititorii în luna ianuarie a acestui an de neliniștea părinților clujeni cu privire la „bătaia” pe locuri în instituțiile de învățământ ale statului.
După lauda adusă sinelui în ceea ce privește „Prioritățile bugetare pentru anul 2022” pe pagina de Facebook a edilului Emil Boc, locuitorii nu s-au sfiit să-și arate nemulțumirile în secțiunea de comentarii.
Exemplu: un domn constănțean era însă ofticat de pretențiile clujenilor, iar un alt domn, i-a oferit un argument cu puncte clare pentru aceste nemulțumiri. Printre acestea se numără problema acestor centre de învățământ de stat. „Școli/grădinițe/creșe: 6.692 de nou născuți în Cluj-Napoca în 2021 și doar 1232 de locuri în creșe. Cu tot cu cele private, nu sunt nici măcar jumătate din locurile necesare, asta chiar dacă la privat s-a ajuns să se achite și 3000 de lei pe lună. Situația este la fel și la grădinițe, iar la unele școli s-a ajuns la 11 clase/an de studiu”. Scurt și la obiect.
Tinerele familii nu au cum să nu se gândească de două ori înainte de a aduce pe lume un copil, în condițiile în care poate vor fi nevoiți să renunțe, unul din ei, la un loc de muncă, pentru a putea avea grijă de copil, că poate nu mai prinde loc la creșă sau grădiniță. Sau, că poate vor trebui să aloce bani necesari în alte părți, pentru a putea achita taxele celor privați, astfel încât să aibă acel copil unde învăța și socializa. Ori dacă tu trăiești dintr-un salariu minim sau mediu, consorata la fel, în cel mai scump oraș din România, de unde mai faci rost de bani și pentru creșă/grădiniță?
Munca pe rupte – bani sau timp liber?
Și că tot vorbeam de muncă, putem afirma că există ofertă. Platformele sunt împânzite de anunțurile angajatorilor, ușile și geamurile localurilor la fel. Să luăm exemplul tinerilor, unii dintre aceștia studenți, care doresc să devină independenți. Sau… trebuie.
Strict, statistic, pentru a achiziționa un apartament în Cluj, o persoană trebuie să muncească 12 ani pentru a și-l permite. Până acolo, majoritatea tinerilor adulți încep cu o chirie.
În ianuarie 2022, prețul mediu al chiriilor la Cluj a ajuns la 340 de euro. În condițiile în care locurile de muncă pentru care optează tinerii, sau, în care sunt acceptați (aici intervin: experiența profesională, studii superioare sau cursuri de pregătire), sunt plătite, în medie, cu 400-500 de euro. Prin urmare, mai mult de jumătate din venituri merg pe chirie. Dar tinerii trebuie, totuși, să trăiască și ei. Mâncare, utilități, transport, ocazionala distracție. Cu ce rămâi? Cu lipsuri între ce ai vrea și ce poți obține!
Așadar, mulți lucrează ore suplimentare, târzii (fiindcă mai și studiază) sau se angajează în două locuri. Calitatea vieții superioară? Nu știm ce să zicem… S-a adus în discuție problema acestor tineri de către autoritățile locale și cum ar putea să le ofere un implus pentru a-și îmcepe viața de adulți cu dreptul? Nu am auzit… Probabil merg pe idea că toți trebuie să municm – unii mai pe brânci ca alții.
Dolce far niente și trai neneacă în viață de calitate au parte doar tinerii partidului lui Boc. A avut grijă primarul să le creeze sinecuri pe banii publici, indiferent de cât îi duce capul. Un caz care demonsrează perfect acest lucru, este cel al lui Ionuț Rusu, directorul ”Polivalentei”: nimic, decât pila la Boc nu-l recomandă în funcție.
Să ne relaxăm și noi…
La final, pentru că nu putem omite nevoia de relaxare, ce ”ne pun pe masă” autoritățile? Parcul Central, Cetățuia, locuri de joacă pentru copii, Baza Sportivă Gheorgheni etc. Haideți acum, sunt locuri pe unde să ne plimbăm, unde să facem mișcare.
S-au băgat bani grei în proiecte. 20.255.273 de milioane de lei fără TVA (bani publici) pentru cel din urmă exemplu. Și mai e și gratuit la folosire pentru oricine dorește. Are de toate – terenuri amenajate specifice pentru toate gusturile în materie de activitate fizică, piste de alergare, role, aparate de forță, chiar și loc de joacă pentru copii. Lângă, regăsim și un spațiu destinat plimbărilor câinilor, verde. Tot ce vrei!
Doar că, la puțin peste 5 ani de la deschidere, aceasta e deja în proces de ruginire. Pistele se scorojesc, iarba verde este și nu este, pavelele de cauciuc se cam duc, iar cișmelele nu funcționează. Băncile crapă, lemnul din spațiul de joacă al copiilor putrezește, locul amenajat pentru grătar e în paragină și scrijelit, se arată într-un articol Ziar de Cluj din martie anul acesta.
Mai mult te enervezi în loc să te relaxezi! Iar asta este situația cu majoritatea spațiilor destinate relaxării publicului larg. Doar la inaugurare să arate bine, să dea bine Boc cu Tarcea în poză, după, mai greu cu renovările și mentenanța. Cert este că ce-i pe gratis, nu se compară cu servicii plătite – SPA-uri, săli de forță șamd.
sdr
Dar din nou: cine mai are bani și pentru asta? Prea puțini…
Dacă ar fi să tragem linie (deocamdată), putem afirma că autoritățile locale nu-și dau interesul atât cât ar trebui ca să-i sprijine pe tinerii dornici să se afirme, dornici să își întemeieze familii sau pur și simplu, tineri ce își doresc un viitor mai bun și aleg Clujul, nefiind informați de ce se vor lovi aici.
Administrația locală se cam trage pe fund de la rezolvarea chestiunilor reale, importante pentru cei ce doresc să își clădeasca viața în acest oraș. Se afundă în „Clujul verde și electric”, iar noi, rezidenții, punem botul.
FOTOCEREDIT (main): C’mon Cluj-Napoca, Ziua de Cluj