”CCR a decis că hotărârea judecătorească în materie penală trebuie pronunțată odată cu motivarea. Este o decizie istorică.
Până acum, după ce dezbaterile de la un proces se terminau, judecătorul ieșea din sala de judecată, delibera asupra soluției, scria soluția într-o minută pe care o pronunța, apoi redacta motivarea hotărârii după o anumită perioadă.
Asta genera mai multe ciudățenii:
– de la pronunțarea soluției, până la redactarea hotărârii mai pleca un judecător (transfer, deces, demisie, pensionare) și nu se știa cine să motiveze soluția dată de altcineva;
– în timpul redactării realizai că ai greșit soluția sau ai uitat să scrii ceva în minută, ceea ce te făcea să te forțeze să motivezi greșit acea soluție… greșită;
– termenul de apel/contestație curge de la pronunțarea soluției, ceea ce înseamnă că cel nemulțumit de ea mai întâi o contesta, apoi afla motivele avute în vedere de către instanță;
– dacă ceea ce se pronunță e o soluție definitivă, asta înseamnă că ea se punea în executare și abia apoi inculpatul avea să afle motivele pentru care este în penitenciar;
– redactarea motivării în unele cazuri putea să aibă loc la luni sau chiar ani de la pronunțarea soluției.
După motivarea hotărârii CCR (ce ironie: întâi o aflăm, apoi o vedem!) aceasta se va publica în M.Of. și devine obligatorie. Parlamentul va trebui să îndrepte rapid legea, în maxim 45 de zile.
Îmi aduc aminte că, atunci când am spus astea de mai sus, presa antijustiție m-a luat în balon. Ba chiar am fost anchetat disciplinar spunând ca e o aberație ca întâi să dai soluția, apoi să motivezi. După ce un anumit avocat a ajuns în închisoare, lucrurile s-au schimbat. Acum CCR ne duce spre normalitate. E foarte bine, deși trecerea la noul sistem va fi foarte dificilă.
O observație: aceleași argumente ar trebui să se aplice și pentru deciziile CCR și pentru deciziile ICCJ pronunțate în soluționarea RIL-urilor și HP-urilor”, a scris judecătorul Danileț pe Facebook.